Pe noi ne omoara orgoliu

sa nu te superi niciodata pe cei trei M

9 octombrie

Astazi ar fi fost ziua lui…

„Ultimul actor iese din teatru usor zgribulit de vantul primaverii incerte. Cearcanele i s-au adancit cu inca o zi vietuita pe scena. Oboseala lui fericita strabate bland noaptea orasului. Pe pavajul umed pasii lui rasuna discret si intelepti. Acesta este mersul pe jos dupa cea mai ciudata dintre muncile zilei. Cortina e inca fierbinte de aplauzele, de respiratiile celor catorva sute de spectatori. A primit flori, le tine sub brat, ca pe o paine. Canta de unul singur, ca pe vremea cand era student, cantecul cu „sus e cerul, larga-i lumea”. Isi sterge cu mana o urma de fard de pe coltul buzei arse de febra. Apoi se saluta cu un caine ratacit, dintr-o casa in care cetatenii dorm. Apoi se saluta cu un burlan verzui in care s-a ascuns ploaia de ieri. Apoi se saluta cu o banca din parc, unde a asteptat pe vremuri pe cineva care nici n-avea cum sa vina… Apoi isi vara mainile in buzunare si se gandeste iar la „sus e cerul, larga-i lumea,/ bine c-a-nfrunzit padurea”… In urma cu cateva strazi, teatrul in care a jucat in aceasta seara ramane ca o ciudata parere de rau… Cel din fotografia de pe afis, acelasi cu cel care acum se indreapta spre casa, nu doarme niciodata. Sta acolo si numara impasibil taximetrele, militienii si gunoierii. Celalalt isi mai aprinde o tigara. Sa lasi in urma ta propria ta fotografie pe un bulevard pustiu si sa te duci acasa! Isi aseaza capul fierbinte pe perna si se roaga de somn sa vina mai curand. Acesta nu vine si actorul iese din nou in strada uda, vorbindu-si lucruri pe care nu ar avea curajul sa si le spuna in timpul zilei. Fumeaza prea mult. Asta nu este indicat pentru sanatate! Dar stelele astea, dar norul acela, dar umbra copacului din fata casei?! De toate astea trebuie sa se ocupe cineva, nu?! Ii vine sa se intoarca la teatru, sa sparga usa cu iarba fiarelor si sa doarma in cabina lui de actor, pe o veche si prafuita canapea Louis XV… Poate asa s-ar linisti putin… Un actor care se plimba noaptea dupa spectacol este un om cautandu-si casa adevarata. Lasati-l sa doarma in cabina lui din teatru. Se va trezi zambind. Jos in colt va gasi in zori toneta cu lapte proaspat si curat…” – Adrian Pintea


multumesc Adina 

Sunt mandru

S-au implint cam vreo 11 ani de cand am terminat facultatea de teatru. Nu e mult, nu e putin …nu e nicicum, defapt. Numai ca in 11 ani s-au cam schimbat multe si in viata mea si in viata colegilor mei de facultate.

Am primit zilele aste un link pe mail care suna asa : Trupa TRAVKA nu paraseste locul 1 in clasamentul Radio Guerrilla. Probabil ca ati mai auzit de ei si macar o data in viata ati ascultat muzica lor. Eu sunt fan. Poate pentru ca ii cunosc de cand s-au nascut, poate pentru ca stiu cum s-au compus primele cantece (care erau superbe, intre noi fie vorba) sau poate ca George Gadei mi-a fost coleg 4 ani la actorie. Sau toate la un loc……

Sunt tare mandru de colegii mei de facultate, dupe 11 ani fiecare dinte ei a facut lucruri faine . Flori ( Florentina Tilea ) este actrita la Teatrul National din Bucuresti. Am crescut impreuna…M-a meditat la matematica ,pentru ca eram lemn.Mi-a deschis usa in noptile cand nu aveam unde si nu aveam cu cine sa stau. Suntem iar colegi…bine ne stim din clasa a doua…n-am apucat din pacate sa ma intalnesc cu ea pe scena …la National, ma refer. Astept. Astept si sa-i spun ca o iubesc tare, tare…dar la cum ma stiu, nu va veni curand momentul….

Emilian Oprea e actor la Braila, inca. Il puteti vedea si in Bucuresti la Godot Cafe in Iulius Caesar…Cu Emi am avut o relatie ciudata …ne-am urat , ne-am imbatat, ne-am distrat, am jucat, ne-am admirat si ne-am bucurat cand unul dintre noi reusea sa faca lucruri ok.

Liviu Pintileasa a fost si este unul dintre putinii mei buni prieteni…casa lui a fost un timp casa mea…el a fost unul dintre cei care m-au sustinut cand am plecat la Bucuresti…Si el e inca actor la Braila..Aud acum ca joaca la Focsani. N-am vazut inca spectacolul dar promit ca in toamna sa merg.

Cristian Popa joaca la Ploiesti si la Bucuresti( la Teatrul Foarte Mic alaturi de Valeria Seciu)..Cred ca il cunoasteti, joaca mult si pe la TV…Probabil ca el s-a schimbat cel mai mult in anii astia…Era un om tare timid si nici nu prea vorbea , pe timpul ala. Acum am descoperit un tip extrem de sigur pe el, comunicativ si cu foarte mult umor. M-am bcucurat….plus ca e tatal unui copil superb…

Ludmila Filip (Luli, cum o porecleam noi)…A fost actrita la Focsani, Botosani, Braila si acum viata a trimis-o spre Timisoara …pe ea nu am mai vazut-o de cel putin 6 ani.Mi-e tare dor de ea si nici macar nu am curajul sa i-o spun …Sper sa citeasca postul  :)) Macar asa…

Elena Andron e actrita la Braila…e mamica si joaca mult si bine…. Elena …draga de ea… care imi dadea sa mananc cand nu veam bani, care state cu mine la bere desi i se inchideau ochii, doar pentru ca eu aveam drame de creatie, care vorbea cu mine pana adormeam pentru ca aveam insomnii…Pentru ca …pentru ca … nici pe ea nu am mai vazut-o de 4 ani….

La unii am reusit sa ajung la nunta…dar din pacate la cei mai multi nu. Mai tot timpul aveam spectacole sau repetitii.  Unora am apucat sa le vad copii, pe  cei mai multi insa nu…cum a trecut vremea!!!

Intalnirea de 10 ani nu am facut-o, tot pentru ca eram ocupati ( sau mai precis …eram ocupat) Da ..uite ca nu am gasit timp sa ne adunam si sa mai vorbim depre noi …n-am gasit. Dar poate reusim sa facem o intalnire de 12 ani…sau pur si simplu..N-vem nevoie de un motim..

De ce v-am scris toate astea ??? aaaaa …pentru ca sunt mandru de George si de trupa lui TRAVKA… si sper din tot sufletul sa le mearga bine si sa ramana neschimbati. Nu canta o muzica pentru toata lumea , se lupta si ei cu manelele si cu prostul gust…Nu au bani pentru PR sau chestii din astea…si uite ca au reusit ,chiar si asa…BRAVOOO lor!!!

Dragii mei colegi ..asta e pentru voi, pentru noi……Cateodata mi se face tare dor …

Daca v-a placut….votati-l pe George la Radio Guerrilla
Prin acest “Soare rasare” am vrut sa trimit un indemn la trezire de suflet. Soarele, atat de cantat de-a lungul vremurilor, declanseaza la nivel de sens, atat fiinta cat si nefiinta. Cantecul are in refren un paradox uman care provoaca imaginatia pana la un posibil nou inceput, dincolo de ce stim, simtim si vedem. Intr-o Romanie sufocata de creaturi bizare, mi-am construit o cetate cu “Soare rasare” in cantec din viata si moarte” George Gadei, solistul trupei TRAVKA

R R A …..

http://www.romania-actualitati.ro/invitat_marius_manole-42388

A fost cel mai lung interviu…Defapt nici nu a fost chiar un interviu, o discutie intre prieteni..de 4 ore..
cu Andrei Partos. Il cunosteam doar din auzite ( de la radio ) , acum ca l-am cunoscut, vreau sa va spun ca e un om tare frumos si cald… care te intueste foarte usor, mult prea usor. Doar e psiholog, la baza….
Mare placere..

Atelier Impact

http://www.investiar.ro/        Daca aveti timp va astept cu drag :)))

mesaj catre public

                   Astazi sunt pus pe fapte mari . Am inceput o mica campanie impotriva acestui fenom. Ca sa nu spuneti ca sunt nebun am sa va transmit parerea mai multor actori despre acest subiect  http://swipemagazine.nokia.ro/#/art3115
http://swipemagazine.nokia.ro/#/art3116 cu Tania Popa
http://swipemagazine.nokia.ro/#/art3119 cu Voicu Radescu ….
http://swipemagazine.nokia.ro/#/art3118 cu Antaneta Cojocaru

Hai la teatru ca la cinema!!!!!

De ceva vreme, fie ca joc eu, fie ca sunt spectator, imi vine sa ma ridic si sa ies. Asta pentru ca sala de teatru s-a transformat in sala de cinema. Suna telefoanele, se si raspunde la ele cu celebra fraza ”sunt la teatru nu prea pot vorbi”, se discuta probleme, se analizeaza, se deschid si se inchid sticle de cola, se mai si cearta unii.. Cum se stinge lumina in sala, se aprind telefoanele, care mai nou au ecrane foarte mari si se vad foarte bine din scena. Bietul actor aproape poate numara cati oameni se plictisesc, ba uneori mai recunosti si cate o fata cunoscuta luminata frumos de telefon.

La unul din spectacole, in primul rand, un domn era jumate calare pe o doamna si o tot saruta de zor….Foarte romantic…Adevarul ca in sala era cald, scunele moi, liniste (asta pana a sunat un telefon de vreo 12 ori)…locul perfect pentru un mic flirt…I-am oprit si rau am facut, pentru ca dupa aceea a urmat un sfert de ora in care am auzit…_pe tine te-a atentionat, _ba nu, pe tine….Pe amandoi!!!! imi venea sa strig din scena…Ma rog, s-a terminat cu bine

La spectacolul Avalansa, doua doamne in primul rand pariau daca sunt sau nu Marius Manole

_ Uite el e Marius Manole
_Nu e el draga, ala e mai inalt, l-am vazut la televizor
_ El e, daca iti spun, l-am vazut in inima de caine, tot la sala asta( inima de caine se joaca de 6 ani la sala Amfiteatru, da poate gresesc)

Am vrut sa opresc, sa fac cunostinta cu doamnele, ca spectacolul sa poata continua, dar din respect pentru spectatatori am amanat pana la sfarsitul spectacolului.
Mai nou au inceput sa raspunda la intrebari, ca de, toata lumea se pricepe la fotbal, la politica si la teatru… Unii spun replicile inaintea actorului, sa demonstreze cu argumente colegului de scaun ca el a mai fost la acest spectacol sau ca poate juca mai bine decat tine, care ai repetat ca un prost 2 luni..

Sigur ca sunt foarte multe spectacole proaste. Sfatul meu e, daca vedeti ca ati nimerit la spectacolul gresit sau ca spectacolul nu se ridica la asteptarile dumneavoastra, sa va ridicati si sa iesiti. Fara sa vociferati, fara sa ne demonstrati ca sunteti adevarati mergatori la teatru( iertati-ma alt termen nu am gasit). Iesiti si cereti banii inapoi. Sigur ca in ritmul asta teatrele vor da faliment in 2 saptamani… Dar cate capete atatea pareri…. deci nu putem fi siguri de asta.

Zilele trecute am fost la un spectacol, intamplator am stat la balcon… uitati-va si voi cum se vede sala de sus. Numarati cate telefoane sunt deschise in timpul spectacolului. Va garantez ca asa se vede si din scena….daca voua va place….!!!!

Poate sunt eu nebun, poate mi se intampla numai mie. Daca aveti povesti de genul asta…va roooooooooooog sa scrieti.Poate unii se recunosc

:)))

interviu Romania Libera