Masculin/Feminin

Iată ca am început un nou spectacol… Un nou text de Lia Bugnar care așa se si numește Masculin/Feminin.. Acum suntem la lectura … Pe 29 Aprilie la Teatrul de Comedie speram sa avem premiera. Distributia : Laura Cret, Teodora Stanciu, Ilinca Manolache, Andrei Aradits si eu.. Regia Lia Bugnar
Un proiect al Asociatiei Inspira :))

Eu sunt fericit..

Acum doua zile am jucat la National „Livada de visini„… un spectacol greu de trei ore si un autor greu, e adevarat extrem de frumos.. Inainte de spectacol ni s-a spus ca sala e plina, 800 de locuri!!!!.. Normal ca ne-am bucurat .. Dupa care am aflat ca va fi plina cu elevi.. E saptamana ”Altfel”.. daca am inteles eu bine.. ok. imi plac tinerii .. dar la Livada .. trei ore.. nu e comedie.. o sa fie jale .. telefoane, or sa plece din sala, or sa vorbesca, or sa rada.. offff , numai asta nu-mi trebuia.. Sunt terminat de oboseala, am avut repetitie, eveniment la Nescafe.. ( care a fost foarte haios , intre noi fie vorba, vreau sa-mi cumpar un robotel, pentru ca e excelenta cafeaua….. de ala de avem in Napasta)… numai o sala plina de elevi nu-mi trebuia..

 Bun incepe spectacolul.. liniste in sala .. intru, eu incep spectacolul…. prima scena .. liniste , nu rade nimeni… a doua , nu rade nimeni.. ma uit in sala  sa vad poate au plecat  toti, prea e liniste.. nu, e ok.. sunt inca in scaune.. Actul intai .. bine pana aici.. e adevarat ca si noi de frica .. jucam parca mult mai bine..  Actul doi.. in culise discutii.. Ce public bun , ce energie fantastica , ce frumos asculta.. V-am zis ca energia se simte.. si ca spectacolul depinde de public.. e si vorba .. ”spectatorii au spectacolul pe care-l merita”.. Toti ne minunam.. Actul patru… se vinde livada, in sfarsit, da-i cu drama, da-i cu plans, liniste in sala.. Finalul spectacolului..

Aici la fianal e o poveste. Stiti , sau poate nu, ca dupa ce Lopahin inchide casa , Firs servitorul ramane incuiat in casa.. si mai are un monolog ( era sa scriu, de unul singur  :)) , m-am tampit)  in care se plange ca a trecut viata pe langa el si nu si-a dat seama.. Altfel, adevarat pentru noi toti..  de fiecare data , la fiecare spectacol se aplauda inainte de intrarea lui First, toti cred ca s-a terminat spectacolul sau poate abia asteptau sa se termine  sau poate nu au citit ”Livada de visini”.. ceea ce e imposibil, zic eu :)))))))).

De data asta cum va fi?? ….. stateam in culise cu sufletul la gura .. ne doream ca tinerii sa fie mai destepti decat adultii.. Pana aici fusesera impecabili .. A iesit doamna Maia, am intarat eu, am inchis usile… si stateam atenti, sa vedem cand incep aplauzele.. 1, 2, 3, secunde.. nimic..4,5, 6, nimic.. si…… a intrat domnul Albulescu pe o liniste cum nu mai fusese niciodata pana atunci.. In culise eram cu lacrimi in ochi …. Nu stiti ce mare ne-a fost bucuria.  Acesti tineri au fost un public minunat, cum rar am avut intr-o sala de teatru.. fara sa sune un telefon.. fara sa auzim o vorba.. Bravoooooo voua celor care ati fost in sala in acea seara, poate ca nici nu v-a placut… habar n-am .. dar ati transmis o energie nemaipomenita, felicitari domnilor profesorilor care au veni cu voi… La final cineva spunea ca astia sunt cei care se pregatesc sa plece din tara.. Poate ca nu, imi doresc din toata inima sa nu se intample asta.

In seara aia noi am avut sens, am stiut pentru ce am muncit, am inteles ca merita, ca nu e in zadar…. ca mai avem sperante…. ca tinerii sunt educati … si ca asteptam de la ei salvarea .. Cine spune ca nu mai vine nimic din urma se inseala amarnic….

In asteptare

Tot timpul am fost fascinat de sala de teatru goala… Urmeaza ca in 2 minute sa se umple.. Peste 10 min va prinde viata… Speram ca si spectacolul sa fie ok.. Si iar emotii…

CONCURS !!!!

:))))) e primul meu concurs ….

Castigati o invitatie de doua locuri la spectacolul ”DON JUAN” in regia lui Alexander Morfov care se va juca pe scena mare a TNB-ului, pe data de 7 aprilie 
Tema e ….. povestiti-mi despre un spectacol al TNB-ului care v-a placut…de ce? pe scurt.. Am sa-mi permit sa aleg castigatorul pana pe data de 5 .
Invitatia poate fi ridicata in ziua spectacolul de la intrarea in sala… Va fi pe numele castigatorului…

DON JUAN

Cand ni s-a spus ca vine sa monteze la National, habar n-aveam cine e Alexander Morfov. Si noi actorii ignoranti…cat in cape si suficienti pe ici pe colo.. Stiti ca in teatru circula o gluma, proasta.. Ai auzit de Alexander Morfov, sau Al Pacino  sau…si raspunspusul e ..Da ce el a auzit de mine? Ma rog, ideea e ca a venit in Romania la TNB cu un spectacol foarte frumos ”Exilatii” dupa Ivan Vazov… Eiii, dupa acel spectacol am aflat si noi ca asta e un regizor mare care a reusit sa fure rusilor Masca de aur… cel mai prestigios premiu rusesc….

Apoi la noi a montat Vizita batranei Doamne un spectacol care se joaca si acum cu casa inchisa. lucrand la acel spectacol am vzut si noi ca omul chiar stie teatru si ca e un artist, din aia rari, care traiesc numai pentru asta.Aflu acum ca va mai veni sa monteze stagiunea asta un spectacol.. ceeea ce ma bucura. Habr n-am daca am sa fiu sau nu in distributie….habar n-am ce vrea sa monteze

.i
Dar pana una alta vine cu un nou spectacol la TNB ”Don Juan ” dupa Moliere…Care se va juca pe 7 aprilie la ora 19 la Sala Mare. Un spectacol pe care va invit sa-l vedeti. Sunt sigur ca e unul minunat si ar fi pacat sa-l ratati se joaca o singura data

       Cu o distribuţie impresionantă, din care fac parte actori
remarcabili, Don Juan a fost încununat de două ori cu premiul pentru
cel mai bun spectacol şi cea mai bună regie, precum şi cu două premii
pentru actori în rol secundar.

     Don Juan, pentru unii seducătorul fără pereche, pentru alţii
arogantul, suficientul, egocentricul, libertinul, eternul răzvrătit,
este, pentru regizorul acestui spectacol, persoana care întruchipează
libertatea fără limite. Pentru că atunci când „un om devine conştient
de totala lui libertate, el înţelege că nu are cu cine să o împartă.
Libertatea e ca celebritatea; ambele depind de societatea în care
trăim.” (Alexander Morfov).


Spectacolul durează 2 ore şi 40 de minute, cu pauză şi este jucat în
limba bulgară, cu supratitrare în limba română. Biletele s-au pus în
vânzare la agenţia de bilete a TNB.  Preţul biletelor:   50, 40, 30,
16 lei.

Aici timpul s-a oprit in loc.

         Tineti minte magazinasele acelea de pe timpuri , mici, in care se faceau chei sau se dadeau gauri la curele, se reparau ceasuri… Mai sunt cateva.. Astazi cand mergeam spre Green , undeva pe Stefan cel Mare am dar de un astfel de magazin…Ce m-a mirat foarte tare a fost ca pe unul din pereti era, dupa cum se poate vedea si in imagine, o fotografie  mare cu Toma Caragiu.  O fotografie facuta demult tare. As fi vrut sa intru sa intreb care e istoria acelei  poze, de cand sta pe perete si ce poveste are cel care o tine acolo.. M-am oprit in fata magazinul si am stat cateva minute bune, nu-mi venea sa cred..Era ca si cum m-as fi intors intr-un loc din copilarie, un loc extrem de familiar. Parea ca aici timpul s-a oprit in loc. Un coltisor de ceva…Ce bucurie…Intr-un magazinas de pe Stefan cel Mare pareau stranse la un loc toate povestile nescrise si nespuse de demult….Mai era si o coperta frumoasa de carte, veche si ea, chiar langa poza cu Toma Caragiu, daca nu ma insel are si autograf…Am sa mai trec pe acolo si am sa intru…. sunt tare curios….

Fara titlu……

    Povestea incepe in septembrie 2001, atunci cand proaspat absolvent de teatru, m-am inscris si eu la Gala Tanarului actor Hop, care se tine in fiecare an la Mangalia.. Eram impreuna cu cei 10 colegi ai mei, am mers si noi acolo in speranta ca o sa ne vada cineva si o sa ne ia intr-un teatru. Mereu locurile in teatru au fost putine, bine nu chiar atat de putine ca acum.. asa ca bataia era mare.. Ne-am jucat cele doua spectacole….eu pe timpul ala as fi vrut sa raman actor la Teatrul National din Iasi… asa ca eram oarecum relaxat.

Numai ca in ultima seara s-a apropiat de mine un domn, s-a recomandat, Bujor Macrin  directorul artistic al teatrului din Braila.. As vrea, daca sunteti de acord, sa va angajez la Braila… Era prima si singura propunere pe care am primit-o in acele zile. Tin minte ca am fost extrem de emotionat , va dati seama…? era primul loc de munca sigur pe care il aveam la 22 de ani.. E adevarat ca nu era la Iasi, acolo unde credeam eu ca o sa-mi petrec restul vietii, e adevarat ca asta ma despartea de colegii mei,  de care  jurasem sa nu ma despart prea curand, e adevarat ca pe timpul ala Braila nu mi se parea cel mai bun loc pentru teatru…. si cu toate astea am plecat acasa cu numarul acelui domn Bujor Macrin in telefon si cu sperata ca la inceputul stagiunii o sa ma sune sa colaboram.. Au trecut 3 saptamni si primesc mult asteptatul telefobn sa vin la Braila ca se monteaza ”Comedia erorilor” si ca as fi in distributie..

M-am urcat in tren , un personal care pleca din Iasi noaptea, se oprea in Faurei de acolo schimbam si mai mergeam vreo doua ore… Si asa a inceput aventura mea la Braila..N-am stat acolo decat doi ani, dar cred ca au fost cei mai frumosi ani din viata mea in teatru.. Lucram de dimineata pana seara, nici nu ieseam din teatru, de fapt locuiam in teatru … intre timp colegii mei au venit si ei acolo , au venit si regizori, Afrim , Apostol, Militaru. Stau sa ma gandesc care ar fi fost drumul meu daca in aceaa seara de septembrie Bujor Macrin nu s-ar fi gandit sa ma ia la Braila… Habar n-am.. Stiu doar ca mi-a purtat noroc si ca face parte din oamenii care mi-a hotarat intr-un fel drumul.. Era ca un tata pentru trupa de la Braila.

 Cand am ajuns acolo am aflat ca de fapt era unul dintre oamenii care au infiintat scoala de teatru de acolo si ca lupta cu dintii ca lucrurile sa mearga inainte. Multora le-a fost profesor, altora doar indrumator, pentru multi tineri din Braila a fost un exemplu… A iubit trupa, a iubit teatru…s-a luptat sa fac din Braila un loc unde actorii sa-si doareasca sa ajunga…Pentru cativa ani a fost unul dintre teatrele cu cele mai bune spectacole.. Era viu…..

Ultima data l-am auzit la telefon.. nu am vorbit, imi lasase un mesaj pe robot, spunea ca vrea neaparat sa vina sa vada Napasta.. doar ca e cam bolnav si nu stie cand… Ce ciudat ….. am inca mesajul in telefon.. La Bucuresti nu o sa mai ajunga sa vada Napasta , dar cu siguranta o sa o vada de acolo de unde e el acum.. Imi pare tare rau ca nu am putut sa-i raspund la telefon.. N-aveam de unde sa stiu ca e ultimul..

Povestea se incheia acum in 2013 cand nenea Mache nu mai e……mi-e greu sa-mi imaginez teatrul din Braila fara el. Peste doua saptamani urmeza sa merg sa joc acolo…Mi-ar fi placut sa fie in sala, sa-mi spuna dupa aceeea ce nu i-a placut la spectacol si eu sa-l contrazic, sa ne certam putin. … sa mergem sa bem o bere si sa vorbim despre teatru…………………..Da….mi-ar fi placut…

 E 1 Aprilie si eu tot mai sper ca ne face o farsa… si ca am sa ajung acolo si o sa dau peste el in fata teatrului, vesel si pus pe sotii asa cum l-am cunoscut….

Poveste …

EXCELENT !!!
Doi bebeluși vorbesc:
-Zi-mi, tu crezi în viața de după naștere?
-Bineînțeles.După naștere vine viața. Poate că noi suntem aici ca să ne pregătim pentru ceea ce urmează după naștere.
-Las-o baltă ! După naștere nu este nimic ! De acolo nu s-a întors nimeni ! Și, pe deasupra, cum ar putea să fie?
-Nu știu exact, dar simt că acolo sunt lumini peste tot…Poate umblăm pe propriile noastre picioare și mâncăm cu gura noastră.
-Asta-i o mare prostie! Umblatul este imposibil! Și cum am putea mânca cu gura asta derizorie? Nu vezi cordonul ombilical? Și gândește și tu o clipă la asta: viața postnatală e imposibilă fiindcă cordonul e prea scurt.
-Da, dar mă gândesc că este precis ceva acolo, doar că e altfel decât ceea ceea ce numim noi viață.
-Ești prost. Nașterea este sfârșitul vieții și asta este.
-Uite, nu știu exact ce se va întâmpla, dar Mama ne va ajuta…
-Mama? Tu crezi în Mamă ? !
-Da.
-Nu fi ridicol ! Ai văzut-o pe Mama pe undeva? A văzut-o măcar cineva vreodată ?
-Nu, dar ea e peste tot în jurul nostru. Noi trăim înăuntrul ei. Și, cu siguranță, datorită ei, noi existăm.
-Bine, acum lasă-mă în pace cu idioțenia asta, bine? O să cred în Mamă când o să o văd.
-Nu o poți vedea, dar dacă ești liniștit, poți să auzi cântecul ei, poți să simți dragostea ei. Dacă ești liniștit, poți simți grija ei și vei simți mâinile ei protectoare.

(Originally posted in Hungarian by Útmutató a Léleknek, translated by Miranda* Linda Weisz.)

Sunt cel mai norocos om din lume !!

Nu stiu daca am facut vreodata ceva mai bun decat ce am facut in seara asta… Nu cred.. Toate spectacolele mele la un loc, toate rolurile mele, serile minunate pe care le-am trait la teatru… nici una din toate aste nu egaleaza sentimentul pe care l-am avut in seara asta… a fost extrem de ciudat ..desi jucam pentru oamenii din sala, parca jucam pentru altcineva care nu era acolo.. si asa si era ..jucam pentru Cami , sa se faca bine.. si publicul nu era acolo pentru noi, era tot pentru ea.. Era ca intr-o familie mare.. Si parca ne cunosteam toti cu toti .. si eram fericiti ca putem ajuta .. Cu ochii in lacrimi Ilinca la final mi-a marturisit ca l-a vazut pe  tatal Cameliei care a gasit putere sa ne zambeasca… Ne gandeam ca noi, uneori nu avem putere sa zambim cand avem probleme mult mai mici si neinsemnate.. Ce lectie..!!!! O sala de 350 de locuri in care au fost 500 de suflete.. mari. N-au vrut ele ( sufltele) sa mai stea nepasatoare  si de data asta.. Au vrut ele sa invinga boala cu orice pret..

Eram  pe hol la Arcub, multumim pe aceasta cale Arcubului, pentru gazduire si oamenilor de acolo care au stat pana la unu noptea, asteptam sa intru in scena, cand aud zgomote pe  scari.. Sar repede sa le explic oamenilor care urcau sa vorbeasca mai incet .. tineri, mai ”golanasi” asa, pareau că și bausera un pahar de vin..cu chef.. Dau sa intre in sala , zic ca spectacolul  e aprope pe final.. Ma temeam sa nu intre si cu cheful lor sa faca vreo nefacuta… Baiatul,  care parea cel mai mic din cei trei, imi zice ca nu vrea sa vada spectacolul.. Punem si noi niste bani in cutiuta si plecam.. Ma uitam cum statea el langa cutiuta si isi numara banutii, i-a pus pe furis si au sters-o.. uite asa .. Si eu nu vroiam sa-i las sa intre ca poate deranjeaza.. Un bou.. M-au emotionat foarte tare.. 
Apoi s-a terminat spectacolul..  frumos. In jurul cutiei 7-8 oameni care numarau banutii stransi … printre ei tatal Cameliei.. Se numara in tacere.. liniste.. cei 20  care ramaseseram in sala asteptam..  la un momendat vocea Liei .. 6.000 si ceva de euro………….eu , dupa sase mii n-am mai auzit nimic… Si iarasi s-a lasat linistea, a trecut un inger….o fi fost ingerul Cameliei, cine stie..Am inceput sa aplaudam , pe cine? asa in general, pe noi , pe cei care au fost , pe ….. Tatal Cameliei are lacrimi in ochi, nu vrea sa planga , se abtine, ii tremura buza,.. nu , n-a plans..eu da…eu da ..pentru ca e cel mai  bun lucru pe care l-am facut in viata mea…Si pana la urma, meseria asta a noastra cam pentru asta e, sa faca fericiti alti oameni, sa ajute, sa vindece, sa aline..
Maine Camelia pleaca, nu stiu daca am inteles bine.. Daca asa e …Drum bun si sa ne vedem sanatosi.. Si cum a spus Lia ,o asteptam la teatru …
Multumesc Lia Bugnar ca m-ai impins la o asa fapta buna, multumim Dobro pentru ca de 2 zile la radio le zici oamenilor de noi, multumim Cristian Simonca….si Iti multumesc Doamne ca sunt sanatos !!!!!!
Am zis 

De ce teatrul ??????

Stiti intrebarea aceea care se pune de regula actorilor….De ce teatrul ??? Vezi un actor si prima intrebare e ”De ce teatrul?”.. de obicei cand primesc o astfel de intrebare imi vine sa ma ridic si sa plec sau sa raspund ”_De ce nu?” Dar cum sunt bine crescut sau doar las, nu ma ridic , zambesc , ma fac ca sunt surprins de aceasta intrebare ingenioasa, aprope ca in ochii mei se citeste ..” Domnisoara ..dar ce inteligenta sunteti..!! Cum ati  reusit sa jungeti la acesta intrebare…. Apoi fac o pauza .. in care se vede clar ca sunt atat de surpris incat nu reusesc sa dau un raspus…Inevitabil domnisoara , doamna sau domnul zambeste ….adica..” Hai ca i-am facut-o de data asta.”. si apoi incepe un raspuns la fel de penibil ca si intrebarea .. De partea cealalta .. doamna e incantata de raspuns sau ma rog asa pare.. si delicat trecem la alte si alte intrebari …uneori la fel de reusite..

Si totusi intrebarea e penibila doar pentru ca ti se pune de atatea ori.. cate variante de raspuns sa gasesti.. In fapt exista un singur motiv pentru care te-ai apucat sa faci teatru.. Unul dintre cele mai reusite raspunsuri ale mele a fost ca, citez, din mine evident, ”M-am  apucat sa fac teatru ca sa-mi scuz existenta”  aaaaaa?? ce ziceti? Cioran ?, mic copil pe langa acest Manole. Cum a descoperit el apa calda.. Ce am vrut sa spun cu asta, ca poate nu ati prins esenta gandului manolian.. Povestea incepe in copilarie cand artistul de azi, pe care-l tot admirati pe scena, lua bataie de la baietii din fata blocului, cam odata la 5 ore….Eram un copil extrem de enervan si dupa spusele unor colegi din teatru inca mai sunt, din fericire nu mai pot ei sa ma bata.. acum s-a inventat barfa la coltul teatrului.. mai putin dureroasa .. dar parca varianta cu bataia era mai cinstita… Asa .. apoi a fost episodul cu artexul…Artexul asta era pe timpul copilariei mele o minge de fotbal din piele si cred ca mai este .. Nu avea multa lume in casa asa comoara.. Tatal meu profitand de o delegatie in strainatate, la Chisinau :)) a pus mana pe o astfel de minge sa o duca odorului drag sa aiba ce bate in fata blocului… numai ca baiatul nu era mare amator de fotbal ( nici acum nu sunt) si nici macar nu prea avea cu cine se juca ..mai nimeni nu doarea sa se ”inhaiteze cu a lu Manole”  Lucrurile stateau asa.. eu aveam minge, ceilalti vroiau mingea ,da nu ma vroiau pe mine… Asa ca sunau la usa si cereau pur si simplu Artexul…Mama, femeie darnica cu frica de D-zeu, le dadea mingea .. Ei se jucau cu mingea mea in fata blocului si eu ma uitam de la fereastra etajului 5 .. Dupa cate v-am povestit aici pare ca am avut o copilarie trista.. Ei bine, nu..prin clasa a II a am descoperit teatrul..

De atunci lucrurile au stat altfel , cu totul altfel.. Acolo toata lume se juca cu tine, chiar daca nu doreau erau obligati… se spuneau povesti frumoase si era permis sa facem orice .. orice tampenie ne trecea prin cap.. iar ceilalti spuneau .. Lasa-l ma ca asta face teatru.. Fraza asta mi-a ramas in cap si am inteles ca teatrul te apara de foarte multe .. nu mai trebuie sa dai explicatii pentru nimc nimanui…Lasa-l e actor.. ce sa-i ceri??. :)))) O sa vi se para ridicol si totusi e foarte sigur.. Teatrul e o parte din viata ta, de fapt devine viata ta.Te desprinzi de tot ce iubesti si mai ales de tot ce detesti…Daca nu as fi jucat teatru, nu stiu ce s-ar fi ales de mine…Exprimarea e o libertate.. E o chestiune de vitalitate.. Am ales teatru ca sa infrunt si sa insult viata… Rezultatul? Ma ingadui mai usor si suport mai usor viata :)))) Nu- i asa ca e comic….???

De ce teatru????