Trauma din copilarie

Parintilor mei le e frica de dentist, prietenilor mei le e frica de dentist. Mie mi-e frica de dentist. Cred ca mi-a fost frica de dentist inainte sa stiu ce face un dentist. Practic e o frica moștenita de la parintii mei , de la prietenii parintilor, etc. Prima mea amintire in legatura cu subiectul e de pe la 10 ani cand intr-o noapte in care ma uitam la jocurile olimpice m-a luat o mare durere de masea. Parintii dormeau, durerea se accentua. Am luat un algocalmin, nu a trecut. Am incercat chiar si cu un cornet de hartie caruia i-am dat foc . Stiam de la bunica acest procedeu de scoatere a curentului din ureche 🙂 . Va dati seama ca nu mi-a trecut …mai stiam ca trece cu tuica, cum nu aveam in  casa asa ceva , m-am gandit ca merge cu spirt. Si uite asa se face ca mi-am ars toata gura pana spre dimineata. Am consumat o sticla de spirt MONA . Dimineata, rupt de obosela si cu lacrimile care mi se innodau sub barba ( cred ca  expresia e dintr-o carte de povesti) am fost tarat de mama  la dentist pentru prima oara in viata mea . Am intrat, am asteptat si cand am auzit sfredelușul ala care face un zgomot de burghiu care intra intr-un perete am vrut sa fug. N-am facut -o, am rams incremenit pe scaun cu ochii pe usa , rugandu-ma ca pacientul din fata mea sa stea acolo toata viata. N-a fost sa fie! Am intrat si un domn a inceput sa tipe la mine si la mama ca de ce nu am venit din timp, ca acum el ce sa faca, el nu e dumnezeu si nici magician ( de parca eu si mama asta si credeam) ..ma rog, pe scurt a inceput sa-mi faca ceva prin gura, ceva care durea ingrozitor, in timpul asta ma certa si in loc sa -mi salveze cumva maseaua a scos-o pur si simplu…Asta fost prima experienta a mea la dentist. Am iesit de acolo si mi-am spus ca nu o sa ma mai intorc niciodata.. la cabinetul ala nu m-am mai intors 🙂 dar la dentist sigur ca am inceput sa merg . Va spun povestea asta pentru ca am fost de curand la Cabinetul OperaDental, unde medicii au constatat ca oamenii amana sa vina la dentist din cauza fricii.Vin prea tarziu. Si uneori ce se putea salva usor ajunge de nerezolvat sau se rezolva dar cu un consum mai mare de timp si de energie. La OperaDental am stat de vorba cu doamna doctor Cristina Berechet medic parodontolog care m-a convins ca acum 2018 nu mai avem de ce sa ne mai fie frica si ca cel mai import este sa prevenim. Teoretic stim cu totii ca asa e doar ca amănam si amănam pana cand e prea tarziu. O data la 6 luni trebuie sa batem la usa medicului dentist  fie ca ne doare ceva , fie ca nu. Acum medicul e un prieten cu care incepi o relatie si care te ajuta sa intelegi ce ti se intampla, cum se intampla , la ce ar trebui sa te astepti. Din fericire la OperaDental sunt multi medici foarte buni .Atat va mai spun si va las , tot aici il gasiti si pe Iulian Filipov, unul din cei mai  buni medici specializati in chirurgie oro-maxilo-faciala, implantologie ,medic specialist chirurgie oro-maxilo-facială. Acum char numai aveti nicio scuza sa nu mergeti la timp la dentist .. Voi cum scapati de frica ??

Robert a fugit de noi !

Astazi am alergat 30 de km, primii 30 de km din viata mea. Cand am plecat de acasa m-am gandit ca n-o sa reusesc, mai alergasem eu 23 de km dar 30 niciodata. Dupa cum  v-am innebunit de cap , cei care cititi aici sau pe faceebook, pe instagram sau pe unde naiba, ca sunt prezent cam peste tot, cred ca v-ati si plictisit de mine, probabil ca stiti ca am promis sa  alerg 42 de km la maratonul din octombrie. Pentru mine promisiunile nu sunt chiar promisiuni , eu promit multe si uneori fac putine 🙂 dar asta nefiind o promisiune facuta mie ci asociatiei Hope and homes for children, ma responsabilizeaza si ma motiveaza altfel. Sigur ca undeva e si orgoliul meu , fiti convinsi ca o sa ma laud o viata cu marea mea performanta. In seara asta n-a fost usor, cei care alearga stiu ca la un momen dat iti vine sa te opresti, te doare stomacul, te inteapa splina, te ustura ochii, ti se usuca gatul, te dor picioarele si vrei sa renunti. Doar ca in seara asta m-am gandit la Robert si la povestea lui, daca nu o stiti intrati pe blogul lui. Lui Robert i-a placut sa alerge, si sa traiasca… si sa alerge. Din pacate Robert, nu stiu cum, asa se intampla cu oamenii buni, s-a imbolnavit de cancer. In ciuda tuturor tratamentelor pe care le-a incercat si in ciuda faptului ca era un tip vesel si optimist a pierdut lupta cu boala. Nu l-am  cunoscut, nu l-am intalnit niciodata, am citit de el pe facebook , stiam despre el de la Dragos Bucurenci. Toata lumea spera ca Robert sa se faca bine si sa invinga boala. Ii placea mult sa alerge , a alergat pana cand boala nu l-a mai  lasat sa o faca. Ma gandeam in seara asta in timp ce alergam, cat de tare si-ar fi dorit Robert sa alerge acum 30 de km, probabil ca ar fi alergat si o suta doar sa fie sanatos si sa poata sa mai faca asta.

Ma gandeam cat de usor renuntam atunci cand avem optiuni, atunci cand ne e putin greu,  atunci cand zicem, lasa o sa alerg maine sau poimaine. Si in seara asta,  mi-am dat seama ca pot sa o fac, pot alerga mai mult de 30 de km.  Am avut un timp prost, doar ca nu despre asta e vorba  ci despre puterea nostra de a indura, de a duce treaba la bun sfarsit atunci cand ti se pare ca nu mai poti, ca nu mai merita, ca  nu mai ai de unde ,ca  nu mai ai pentru cine , nu mai ai pentru ce. Si am terminat 30 de km in 3 ore si … Am venit acasa m-am asezat pe scaun si m-am simtit bine, m-am simtit foarte bine ca nu am renuntat. Ca Dumnezeu mi-a dat minte cat  sa iau aceste povesti si sa le duc mai departe. Poate ca nu sunt singurul , poate ca multi dintre voi aveti nevoie de lucrul asta, multi dintre voi aveti nevoie sa va aminteasca cineva lucrurile  astea. Iar ce s-a intamplat cu Robert si cu Calin in ultimele 2 luni, m-au facut sa ma implic in tot ce inseamna viata social- politica din Romania. Mi-au dat o lectie, mi-au aratat ce inseamna pasivitatea. Oamenii  astia au murit din cauza sistemului. Din cauza unei tari bolnave, imbolnavite, lasata sa moara de catre noi cetatenii ei. Nu pentru ca nu am putea sa o salvam , ci pentru ca nu vrem, pentru ca nu ne pasa ,pentru ca suntem mult prea egoisti, mult prea orgoliosi, mult prea prosti. Suntem in stare sa ne lasam parintii , copiii sa moara fara nici un fel de  regret, spalandu-ne pe maini, spunand ca nu e treaba noastra …eu imi fac treaba la mine in batatura, asta-i viata, oamenii traiesc cat traiesc pana mor, asa a fost sa fie, n-a avut zile. Ba da Robert si Calin  ar fi avut zile, doar ca au fost condamnati sa traiasca intr-o tara in care mori cu zile. Cazurile astea doua imi arata cat e de necesar sa fiu treaz in fiecare zi , sa ma lupt chiar si cu oamenii care ma iubeau si care in momentul in care alegi sa te implici incep sa nu te mai iubeasca. Pentru ca defapt ei nu te iubeau pe tine, iubeau o imagine falsa, ei te iubeau pentru ca nu te cunosteau, ei iubeau actorul. Actorul care nu are pareri, actorul care joaca ca boul fara sa gandeasca, fara sa-si puna probleme… De cateva zile, am inceput sa-i blochez pe toti oamenii  in care nu mai cred, care din punctul meu de vedere gandesc gresit, care nu stiu sa asculte, sa argumenteze. Ii blochez fara niciun fel de regret. Am incercat prea mult timp sa fac pe placul lor, sa nu-i supar, sa nu deranjez. Am 40 de ani, nu mai am timp, tara asta nu mai are timp , Robert nu a mai avut timp, Calin nu a mai avut timp. Asa ca sustin ”fara penali”, sustin boicotul  referendumului din 7 octombrie. Nu mai am timp sa stau de vorba cu oameni care nu stiu sa vada lucrurile corect. Ce folos ca de ani de zile incerc sa sustin campaniI umanitare, sa ajut cat pot animale , copiiI , batrani… pentru unii faptul ca sustin ”Fara penali” e motivul pentru care ma ameninta ca nu mai vin la specatcolele mele.. Nu mai veniti ! Prefer sa joc in fata unor oameni care ma inteleg , chiar daca sunt 20 …Cam asta!  Eu aleg sa ma implic!

Dumnezeu sa te odihnesca in pace Rober!!!

Cat e inconstienta, cat e perseverenta?

Cu totii ( sau majoritate, ca stiu si oameni care nu ) incercam in  fiecare zi sa devenim mai buni in ce facem, sa ne perfectionam, sa ne gasim tot felul de preocupari interesante care sa ne faca sa ne pastram vii intr-o lume care pare sa ia tot mai mult din timpul nostru, practic din viata! Vrem sa devenim in fiecrae zi cea mai buna varianta a noastra! Sunt zile in care reusim si zile in care nu reusim! In zilele in care nu reusim ni se pare ca niciodata nu o sa mai putem sa ne ridicam la nivelul la care am vrea noi sa fim.

In ce ma priveste, eu nu am stiut niciodata sa ma las in pace. De cand ma stiu mi-am propus sa fac lucruri imposibile, lucruri pe care altii  refuza sa le faca , sau pur si simplu lucruri care ii sperie pe unii, mie imi place sa le incerc, chiar daca nu imi ies. Probabil  si asta vine de undeva, daca am sta sa ne gandim bine, da nu stam sa ne gandim. Din copilaria mea cel mai probabil. Nu stiu.

Am reusit multe lucruri care pareau imposibile. Si tot stau sa ma gandesc cat e inconstienta si cat e perseverenta?… Ma gandesc ca cel mai important  a fost de fiecare data faptul ca nu mi-a fost frica sa gresesc. Nu mi-a fost niciodata frica de esec. Si nici nu mi-a fost frica ca o sa fiu judecat de unii sau de altii. Frica e cel mai urat sentiment. Frica paralizeaza. Astazi in timp ce alergam, ma gandeam ca un artist caruia e frica, fie de sistem, fie de seful trupei, fie de director, fie de esec, ala nu prea e artist. Bine, artisti sunt putini. Mai avem mult pana acolo. Dar asta e alta discutie. Revenind!  … Cred ca de cele mai mute ori sunt inconstient. Ma arunc si nu ma gandesc prea mult la repercusiuni. Vad eu pe parcurs. Sunt o groaza de lucruri pe care nu le-as fi facut daca m-as fi gandit. Si mai e si perseverenta. Faptul ca incerc mereu si mereu sa fac chestii care sa ma provoace . V-am scris despre asta , nu stiu de ce. Probabil pentru ca azi am alergat din nou 21 de KM la Transfier. Si mi-a fost greu. am vrut sa renunt la km 17. Ca sa reusesc, a trebuit sa vorbesc cu mine si sa inteleg de ce trebuie sa merg pana la capat. DE DATA ASTA AM REUSIT !

Voi cum reusiti ???

Adevarul e, ca nici nu mi-am pus problema vreodata, ca ora de caligrafie nu mai e in programa. Nu m-am gandit vreodata ca o asemenea tampenie ar putea sa- i treaca cuiva prin cap . E ! Surpriza ! Cuiva i-a trecut. Si nu numai ca i-a trecut, dar a mai pus-o si in aplicare! Adica, sa fiu mai exact, ea nu a disparut de tot, a devenit optionala.  Daca invatatorul vrea sa o faca, o face, daca nu, nu …. si eu tot ma intreb, cum si de ce oamenii din sistem au fost de acord cu asa ceva! Eu inteleg ca traim aproape ca in comunism , dar totusi…Oricum suntem pe cale sa devenim o tara de analfabeti functionali, dar cand copiii nostri nu vor mai sti nici sa scrie…..o sa semnam cu degetul, ca alta cale nu vad.

Am aflat de ”minunea”asta  ieri dimineata cand am fost invita sa particip la „ora de caligrafie ” .O actiune organizata de Muzeul National Cotroceni si Salvati copiii. Maia Morgenstern , Amalia Enache , Mihai Sora , Ana Barton si Ligia Deca au fost colegi de banca cu elevii din Targosviste. Ei fac parte din generatia ” singur acasa” . Parintii lor sunt plecati in alte tari sa castige bani. Bunicii lor sunt cei care incearca sa le ofere educatia de care au nevoie. Eu am fost coleg de banca cu Alex , care a scris ”mama mea e ea mai frumoasa”. Nu a mai vazut-o de ceva ani, dar el stie ca mama lui e cea mai frumoasa. Nici nu poate fi altfel, pentru ca mama -i numai una, imi soptește colega din partea dreapta. Ea e cu sora ei mai mica si nici ele nu si-au mai vazut parinții demult. Mi-a marturisit ca ei nu-i place sa scrie , adica ii place dar mai mult pe telefon …

ca tot veni vorba de scoala.. clasa I a D Liceul ”V. Alexandri” Iasi

Nici mie nu-mi placea sa-mi ocup ziua cu bastonașe si carlige si ce mai desenam noi pe caietele alea pline de ștersaturi. Numai ca eu am avut noroc. Noroc de o invațatoare care  sa ma faca sa iubesc scrisul cu stiloul, cu stiloul, ca pe timpul meu nu aveai voie sa scrii cu pixul, ca deformeaza scrisul. Caietele noastre aratau impecabil , cu linie la margine , data si tot ce mai trebuia ”caietul este oglinda elevului” ne spuneau …si acum, pana nu scriu textul de mana, nu pot sa-l invat. Chiar daca am smatphone cu agenda, pana nu scriu de mana in agenda, nu retin nimic …Nu-mi imaginez cum ar arata o lume in care oamenii nu mai stiu sa scrie pe hartie.

Hai sa nu arucam la gunoi ce era bun. Lasați caligrafia in program si sportul si alte materii care-si  aveau rostul. Nu mai schimbati de dragul schimbarii.

Voi ce credeti ????

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa… asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. As zice ca asta face parte din farmecul vietii mele.  Nu e nici un farmec in  a amana lucrurile si in a nu  iti tine promisiunile . Acum sunt mai bine , in tinerete ( ce fel suna) amanam tot ce se putea pana cand ma trezeam ca nu mai e cale de scapare si ca trebuie musai sa fac lucrul ala. Lumina taiata, internet la fel, intalniri, raspunsuri, dentist …. singurul loc in care nu am amanat niciodata nimic ( aproape nimic) a fost teatru. Poate pentru ca depindeau altii de mine, habar n-am… Oricum acum sunt mai bine. Aman, dar mai putin .

nu , nu m-am apucat de Oshawa..pentru ca … de data asta… caldura !

cum faci sa nu amani????

A inceput vara

A venit vara!!! Este ca v-am dat o veste mare? 😋😂 Nu stiu cum, de cativa ani incoace, cand vine vara, ma gaseste nepregatit .  Nepregatit in ce sens??….Iar nu am niciun plan, stiu in linii mari ce o sa fac vara asta, dar cel mai important este ca din puct de vedere fizic, iar sunt cam praf . Cu toate ca am cam tras la ”uite cine danseaza”, dupa numai o luna si ceva de la terminarea emisiunii, iar s-au pus ceva kg… iar pofta de inghetata nu ma paraseste tota ziua.

Am inceput sa alerg, nu stiu cat o sa ma tina … bine ca mi-am luat echipament si ceas 😂😂😂. Am alergat vreo 3 saptamani , inca mai alerg si sper ca in toamna sa particip la primul meu semimaraton. Ai zice ca ma plictisesc . Nu-i chiar asa. Din pacate sunt o fire extrem de lenesa, stiu nu ai zice.. Dar daca ma lasi sau ma las, pot sta in pat o zi intreaga .. cred ca si o saptamana. Tocmai de aia, ca sa nu treaca viata pe langa mine, incer  sa-mi fac de lucru .. oricum trece , dar..

Acum vreau sa ma apun din nou de OSHAWA ( cine nu stie, puteti cauta pe net) Am mai tinut -o in toamna trecuta cu rezultate foarte bune. Am slabit 6 kg. Ce e bine, e ca nu prea le mai pui la loc ( pe toate) . Am mai pus vreo doua. in principiu ea nu e o cura de slabire si asta e bine. e o cura de detoxifiere. Si chiar e, credeti-ma . Am vrut sa o tin de maine :)) , dar e o degustare de vin la Ancora si o sa incep de sambata . Trebuie tinuta 10 zile. Mai am de jucat vrei 5 spectacole grele. Sper sa pot . am sa tin un jurnal,  poate va ajuta si vreti sa incercati . Cum a iesit cu fumatul , poate iese si cu oshawa..

pe curand

P.s daca aveti intrebari sau subiecte despre care vreti sa vorbim aici, scrieti-mi 😏

Gand

Ce tare ne-am indepartat de ce suntem … si cat de mult am pierdut noi, cat am lasat in urma noi, noi care acum le stim si le vrem pe toate …si pentru care trecutul nu mai inseamna nimic. Cat de greu ne lasam furati de emotie si de bun. Fugim disperati sa nu parem, sa nu fim , sa nu credem pana la capat… nu cumva sa se gaseasca cineva care sa intrezareasca in nou un fir de emotie de bunatae , de seriozitate , de responsabilitate.. ca s-ar gasi cineva care sa rada in barba , sa mustaceasca , sa-si arunce priviri , sa-si dea ochii peste cap . Oameni . de cele mai multe ori mici, ( omul nu poate fi mic, el vrea sa devina mic, el cere sa devina mic ) pe care ar trebui sa-i sari, sa-i pierzi , sa-i uiti.. Oameni, carora tu le pui in mana viata ta, le dai tot..pentru ca ei se transforma , au puterea asta  si daca nu esti atent ,  te pacalesc  si tu crezi ca ei sunt cineva..Ei sunt spectaculosi , devin spectaculosi si tu trebuie sa li te-nchini , devii usor, usor ca ei si se bucura si sarbatoresc …. si uiti sa- i iubesti pe ceilati, care stau ascunsi , ca n-au nevoie sa rupa din tine, ca sa traiasca…ei se iubesc, se cred, se asculta … nu vor nimic , nu le trebuie nimic, nu asteapta nimic. sunt acolo,  daca ai nevoie de ei..Sunt putini , din ce in ce mai putini .. se cauta, ei intre ei, si le e greu, sa se intalneasca, fiindca n-au platosa , n-au masca, n-au plasa de siguranta. Lor le e cel mai greu in perioada asta, care nu mai are nimic sfant, in perioada asta in care scapa cine poate… 
Ce bine cand iti vine gandul bun, ce bine cand iti ies in cale oameni care sa te traga deasura apei , cand reusesti, fie si pentru o secunda sa vezi lumina…sa traiesti intre doua lumi e greu, aproape imposibil , obositor si trist. Se intampla .. nimeni nu-si da seama la timp sau poate…

Jurnal de fumator nefumator ( XIII)

Voua nu vi se pare ca timpul trece innebunitor de repede? Adica , nu stiu, da parca acum doua zile va scriam ca e ziua cu trei spectacole  si era sambata.. N-apuci sau poate eu nu apuc sa fac mai nimic pe parcursul zilei.. Ma trezesc, ma invart putin prin casa, un pic prin parc , mananc, plec la teatru si gata s-a terminat ziua .. Se spune ca atunci cand te lasi de fumat castingi  timp . Pai daca acum mi se pare ca am putin timp , ma intreb cate ore avea ziua mea atunci cand fumam?? Mai ieri ma gandeam ca abia astept sa vina primavara si uite ca mai e putin si vine Pastele…:)) Acus vacanta , acus Craciunul si gata anul…

Au mai trecut ceva zile de cand sunt nefumator si mintea mea cauta cateodata motive ca sa ma pot reapuca linistit, cu constiinta impacata de fumat .. .Ba ca am emotii pentru meciul lui Halep, ba ca am spectacol greu cu Oscar si Tanti Roz, ba ca sunt obosit si ce mai conteaza o tigara, ba ca am emotii ca fac nu stiu ce lucru…Cel mai tare mi-e pofta de tigara atunci cand fac pentru prima data lucruri pe care eram obisnuit sa le fac fumand…O vizita la cineva fumator, dupa cumparaturi , dupa ce ai rezolvat o problema , dupa ce ai platit o factura.. Inainte sa ma las de fumat faceam o ciorba in 3 ore… Taiam ceapa, ma premiam cu o tigara…taiam morcovul, pac, o tigara, … si tot asa… faceam ciorba, buna altfel, da si fumam juma de pachet de tigari… Acum ma mir ca ciorba se face int-o ora si in timpul asta  mai fac si alte chestii prin casa…

:)))))))) 

Saptamana asta am semnat alaturi de Marius Vintila si a altor 18 oameni ( sportivi, artisti, oameni de televiziune si radio) o petitie care cere stoparea fumatului in spatiile publice. La inceput m-am simtit putin vinovat fata de fumatori, mi-a trecut prin cap si gandul ca daca ma reapuc? ce ma fac? unde o sa fumez daca eu semnez pentru asta ? Apoi m-am calmat si mi-am dat seama ca atunci cand fumam( vorbesc de parca au trecut ani 🙂 abia asteptam sa ma impiedice ceva de la fumat.. Daca rezistam 2 ore fara tigara asta imi dadea speranta ca intr-o buna zi , am sa fiu in stare sa ma las. Plus ca nici cand eram fumator nu-mi placea ca la restaurant sa fie plin de fum .. Nu cred totusi ca am facut ceva  rau .. Sigur, fumatorii au dreptul sa ma injure.. 🙂

Mai sunt cateva zile si uite ca  a trecut luna.. Stiu, stiu ca nu e bine sa le numar dar nu ma pot abtine.. In fiecare dimineata ma trezesc cu gandul ca abía astept sa mai traiesc o zi fara tigara si in fiecare seara  ma bag in pat cu gandul ca a mai trecut o zi fara sa fumez si cu fiecare zi care trece ma indepartez de micul monstru …

Tribul 

Astazi zi cu doua spectacole. Teoretic as avea motive sa fumez astazi ….La 15.00 am Masculin / Feminin la Godot .. in care nu joc rolul meu ( Bebe) , joc rolul lui Andrei Araditis.. Am emotii, e adoua oara cand il joc ..prima si ultima data acum o luna ( atunci cand eram fumator)…. Noroc ca in distributia asta nu prea sunt fumatori .. doar Ilinca ..:)))) v-am povestit cum fumeaza ea..

Saptamana asta am vazut un film foarte bun.. Bine , nu ma pricep eu la filme ..pentru mine filmele bune sunt cele care ma emotioneaza ..Mergeti sa vedeti ”Tribul” ..poate nu o sa va placa , dar nic nu o sa fie pierdere de timp..

Jurnal de fumator nefumator ( XII)

Astazi o zi in care dorinta de a fuma a fost cumva prezenta pe tot parcursul zilei. M-am trezit iarasi cu  pofta de cafea si de tigara. Am baut cafeaua , n-am fumat tigara… Bravo mie! bun baiat..Am plecat de acasa mai devreme fara scop doar ca sa nu -mi aprind una..Am luat bicicleta , frumos afara, zona in care stau e plina de case superbe, asa ca am facut o plimbare … M-am oprit sa mananc undeva …Am observat ca atunci cand sunt satul nu prea imi trece prin cap sa fumez..probabil ca mi-a ramas reflexul de pe timpul cand ma sculam si fara sa manac fumam 4 tigari cu o cafea mare sau cand mort de foame pe la repetitii fumam tigara de la tigara si-mi trecea foamea,  2 litri de apa ( ceea ce nu era asa rau) si gata eram satul ..

Bun , sa nu-mi uit vorba..m-am oprit sa mananc. Leg bicicleta de un stalp si observ o domnisoara care se uita la mine si zambea. Ma fac ca nu observ si ca ma uit in zare, ca mama , mama ce frumos bate soarele, dar cu coada ochiului ma convingeam ca se uita la mine.. Intru , ea cu spatele, eu comand , citesc un mesaj pe facebook de la o domnisora care imi spune ca e proaspat lasata de fumat, ea vine la masa ma saluta politicos si-mi zice ca de azi dimineata imi citeste blogul ..  Ca a fost foarte uimita cand m-a vazut ” mic si cu bicicleta dupa mine” si ca s-a lasat de fumat de 5 zile. Ma bucur zic eu cu telefonul in mana inca deschis la mesajul respectiv..  Dupa ce pleaca abia imi dau seama ca mesajul din telefon era fix de la ea si ce coincidenta !…m-am gandit ca totusi aberatiile astea pe care le scriu eu aici folosesc cuiva ..lucru bun e ca , desi cu o cafea in fata, am uitat de tigara ..

Am ajuns la teatru unde am dat peste Ilinca Manolache care tragea din tigara cu o pofta,,,,de parca nu mai fumase de luni de zile .. nu stiu, sunt unii oameni care atunci cand fumeaza, fumeaza intr-un fel ca -ti vine sa-ti aprinzi instat o tigara. Ilinca e unul dintre ei ..Nu mi-am aprins si ca sa fac ceva cu mainile , am inceput sa-i fac poze …La Revizorul parca am obosit si mai putin si nici n-am mai simtit ca mor dupa actul 3…Deja corpul incepe sa-mi multumeasca ca nu-l mai intoxic cu 20 de tigari pe zi..

Seara am fost invitat intr-o locatie in centrul vechi „ Aubergine”unde am mancat foarte bine si unde nu era foarte multa lume desi totul este excelent si locul arata fantastic. Nu se fumeaza si asta e un avantaj sau nu :))) paste facute in casa si cateva feluri de mancare carora nu le-am retinut numele , foarte bune. Habar n-am cui ii apartine si nici nu e impotant.. N-am sa inteleg de ce un loc frumos, cu mancare buna , intr-o zona buna nu are clienti si alaturi unde toti vorbesc tare, urla muzica si e un fum de il tai cu cutitul plus miros de mancare se inghesuie lumea.. Defapt mint .. Odata , demult nu ma interesa decat berea din fata si tigara din mana… putea sa si ploua , tot nu observam 🙂

jurnal de nefumator (XI)

poza descoperita foto: Matei Buta

20 de zile !!!! Mai toata lumea ma ia peste picior . In taxi , taximetristul fumeaza , imi trimite fumul drept in fata .. Nu spun nimic, dau cu mana fumul din nasul meu. -va deranjeaza ? Intreaba el.-nu.raspund, doar ca m -am lasat . E, reapucati-va! Zice el.. Am ras, nu era rasul meu ca tocmai imi incoltise in cap ideea…
– cat ai de cand te-ai lasat?
-20 de zile
-mai vorbim peste 10 ani ! -credeti ? Imi venea sa-i spun , la cat fumati si la cum aratati nu cred ca mai vorbim mult timp :)))
Astazi fiind duminica ,am si eu ca tot omul doua spectacole si o sedinta foto . La sedinta foto am descoperit ca revista „Sapte seri ” si -a schimbat formatul .. Si am descoperit in atelier la Matei o poza cu mine pe care am si uitat ca am facut -o . Matei are un proiect foarte interesant . Fotografiaza actorii imediat dupa ce ies din scena😌. Nu va imaginati cate se pot cititi pe fetele lor si cat de schimbati sunt. Astazi am vazut cateva portrete si i-am propus sa facem o expozitie. Din pacate nu avem idee unde si nici bani nu prea avem . Daca va trece prin cap ceva , spunti aici

http://www.sapteseri.ro