Cand si unde incepe batranetea???

In seara asta am jucat la Green Hours ,”Noi4” de Lia Bugnar. Practic am dat startul noii stagiuni. Ce sa spun? Sentimente cotradictorii: pe de o parte nu am nicio tragere de inima  , neavand cine stie ce vacanta, pe dea alta parte m-am simtit foarte energic in scena ( zici ca fac tenis nu teatru,  dupa gustul meu tenisul si teatrul seamana foarte tare).. Am terminat spectacolul si am iesit pe terasa de la Green. Si deodata m-am intors in timp cu vreo 10 -12 ani ! Stiti pe timpuri ( poate si acum , nu stiu ) cine ajugea sa joace la Green era foarte norocos. Eram actor la Braila cand am pus pentru prima data piciorul in Green. Se juca un spectacol al Anei Margineanu, cred ca un Visniec , nu mai stiu, stiu doar ca eram foarte mandru ca sunt printre privilegiatii care aveau acces la spectacol. Nici nu visam as pot juca acolo. Am pecat de la spectacol , nimeni nu m-a intrebat daca am unde dormi , dar nici nu imi pasa .. am plecat in gara ( urma sa plec dimineata  la Braila ) am dormit pentru prima data in viata mea in gara.. Nu mi-a pasat si nici frica nu mi-a fost ( eu fiind foarte fricos), pentru ca eram atat de fericit. Toata noaptea am visat cum urma sa joc eu la Green. Intamplarea face ca am avenit in Bucuresti si am si ajuns sa joc la Green.  ”Bitter sos” se chema primul spectacol in regia Lidiei Vidu, apoi cred ca a fost ”Sta sa ploua”, ”America stie tot” cu Afrim, ”Disco pigs ”, Peter Kerec …..spectacolele erau frumoase , vii , iar distractia de dupa, pe masura .. ramaneam pana dimineata la terasa si povesteam despre teatru, puneam la cale proiecte, cunosteam oameni. In timpul asta sute de litri de bere, mii de tigari..cafele …etc.. Plecam dimineta pe jos , nu mai aveam bani nici de tigari , nici de taxi ..dar eram asa de fericiti si abia asteptamsa o luam de la capat ..In seara asta am fost cateva secunde Marius ala de l-am iubit eu , ala care iubea teatru mai presus de orice, marius care inchidea carciuma pentru ca altfel nu era fericit… doar ca acum eram alt Marius , pe care nu pot sa spun ca nu l iubesc .. acum era Marius care pleaca spre casa ca e tarziu si maine are spectacol greu, Marius care se teme ca se inchde la supermarket, Marius care abia asteapta sa stea pe canapea sa se uite la un serial, Marius care nu mai lasa instagramul si facebook-ul, Marius care nu poate sa bea ca e cu masina. Marius care a imbatranit … Nici nu mi-a trecut prin cap sa raman, nu stiam cum sa fug mai repede…peste o luna fac 40 de ani. Sa fie asta criza de a 40?? Nu stiu. Stiu doar ca atunci cand eram tanar:) ma uitam le cei de 40 -45 d ani si ma intrebam cum au ajuns asa . II vedeam cum pleac dupa spectacole si ma intrebam , cum de nu simt nevoia sa mai stea la o bere.?..Mi -am promis ca eu nu o sa ajung asa. Nu m-am tinut de promisiune .. Pacat ! Nu pot sa spun ca acum sunt mai putin fericit , stiu doar ca atunci era mai palpitant si oricum eram mai viu.. Unde si cand incepe batranetea.. ??? Poate imi spuneti voi !

Dintotdeauna am spus despre mine ca sunt un om norocos , cel putin pana acum , pana aproape de 40 de ani . Pana la 40 ce mai ..in cateva ziele , gata, 40! Mereu am simtit ca trebuie sa intorc cumva tot binele care mi s-a intamplat , simteam ca as putea face asta, doar ca nu prea stiam cum si unde.. Am incercat pe ici pe colo, pe la diversi, pe la diverse .. nu prea  ma potriveam si gata .. ! Un singur lucru reusisem sa fac, sa sprijin si sa adun ceva bani pentru Daruieste Viata, fundatie care are ca scop  construirea celui mai mare, cred ca si singurul, spital oncologic pentru copii .  Inca mai puteti dona la 8844 cate 2 euro pe luna.

Acum doi ani Dragos Bucurenci m-a invitat sa fac parte din echipa Hope and homes for children ! Am devenit asadar ambasador Hope and homes si am fost foarte mandru de asta. In fiecare an la Ateneul Roman fundatia organizeaza o gala. Am participat trei ani la rand , am alergat vreo trei editii la maratonul bucuresti in #teamhope si mi se parea ca asta e, ca-mi fac treaba ca ambasador. La urma urmei ce as putea face mai mult. Pana acum 2 saptamani cand Dragos si Ana m-au invitat( lucru pentru care le multumesc din suflet) sa particip la inaugurarea celei de-a doua case de tip familial din Targul Frumos! I-am cunoscu pe cei 12 copii care locuiesc in casa, am mers si am vizitat centrul de plasament de la Targul frumos, unde mai sunt copii si pe cel de la Iasi . Am fost la una din familiile de care se ocupa fundatia. O mama cu trei copii mici, cel mic foarte bolnav , aflat in tratament. Si abia aici , in aceasta calatorie de o zi, am inteles cat de important e ce fac acesti oameni si ca e nevoie de foarte multi bani si foarte multi volunatari pentru a reintegra copiii in familiile lor. Si am inteles ca eu pot face mult mai mult decat am crezut , ca e nevoie de mai mult , nu numai de vorbe , ca trebuie mers , pe teren, ca sa nu uiti ca oamenii  pentru care tu incerci sa aduni fonduri  exista si au mare nevoie de noi. Urmeaza din nou un maraton la Bucuresti .Anul asta,

impulsionat de copii pe care i-am cunoscut, am promis sa alerg 42 de km , n-am facut asta in viata mea. Va fi o premiera , o altfel de peremiera, pentru care incerc sa ma pregatesc cat mai bine. Sper sa pot terece linia de sosire .. Daca voi ati facut asta si aveti  experinta , astept aici sfaturile voastre.  Si de data asta, va rog, sa veniti in echipa #teamhope, copiii au nevoie de voi .

Celebru autocar

    Am avut sansa ieri, cand ma intorceam de la conferinta Ideo Ideis, sa vad si eu celebrul autobuz al turistilor care viziteaza Bucurestiul. La tv spuneau ca sunt doar patru, inchiriate de la Constanta cu 60.000 de ero pe trei luni.. Problema e ca astazi am revazut acel autobuz care parcugea cei 15,4 de km cu doar doi turisti. Bucurestiul e vizitat anual de doar 2000 de turisti, din care 1000 sunt  in trecere. Asa ca patru astfel de autobuze mi se par deja foarte multe.  Ministrul Turismului a spus ca a calatorit aproape in toate orasele din Europa in care a fost, cat si in SUA, cu acest tip de autobuze si ca este multumita ca acum si Bucurestiul are acest tip de transport. Asa e . Autobuze supraetajate avem, dar ma intreb, asta e problema turismului romanesc? Ma intreb cum arata strazile si acele orase in care ea a circulat cu aceste autobuze.Tot ea mai declara  ca toate costurile care tin de promovarea programului vor fi suportate de catre Ministerul Turismului, care va face mai multe pliante si prosuri, iar costurile de inchiriere care s-au ridicat la aproximativ 60.000 de euro sunt suportate de catre RATB. De parca acesti bani nu sunt tot din buzunarul nostru. Cred ca cei doi turisti ar fi putut sa mearga si pe jos. Ar fi vazut mai mult si ne-ar fi costat mai ieftin.