Cat e inconstienta, cat e perseverenta?

/ / Uncategorized

Cu totii ( sau majoritate, ca stiu si oameni care nu ) incercam in  fiecare zi sa devenim mai buni in ce facem, sa ne perfectionam, sa ne gasim tot felul de preocupari interesante care sa ne faca sa ne pastram vii intr-o lume care pare sa ia tot mai mult din timpul nostru, practic din viata! Vrem sa devenim in fiecrae zi cea mai buna varianta a noastra! Sunt zile in care reusim si zile in care nu reusim! In zilele in care nu reusim ni se pare ca niciodata nu o sa mai putem sa ne ridicam la nivelul la care am vrea noi sa fim.

In ce ma priveste, eu nu am stiut niciodata sa ma las in pace. De cand ma stiu mi-am propus sa fac lucruri imposibile, lucruri pe care altii  refuza sa le faca , sau pur si simplu lucruri care ii sperie pe unii, mie imi place sa le incerc, chiar daca nu imi ies. Probabil  si asta vine de undeva, daca am sta sa ne gandim bine, da nu stam sa ne gandim. Din copilaria mea cel mai probabil. Nu stiu.

Am reusit multe lucruri care pareau imposibile. Si tot stau sa ma gandesc cat e inconstienta si cat e perseverenta?… Ma gandesc ca cel mai important  a fost de fiecare data faptul ca nu mi-a fost frica sa gresesc. Nu mi-a fost niciodata frica de esec. Si nici nu mi-a fost frica ca o sa fiu judecat de unii sau de altii. Frica e cel mai urat sentiment. Frica paralizeaza. Astazi in timp ce alergam, ma gandeam ca un artist caruia e frica, fie de sistem, fie de seful trupei, fie de director, fie de esec, ala nu prea e artist. Bine, artisti sunt putini. Mai avem mult pana acolo. Dar asta e alta discutie. Revenind!  … Cred ca de cele mai mute ori sunt inconstient. Ma arunc si nu ma gandesc prea mult la repercusiuni. Vad eu pe parcurs. Sunt o groaza de lucruri pe care nu le-as fi facut daca m-as fi gandit. Si mai e si perseverenta. Faptul ca incerc mereu si mereu sa fac chestii care sa ma provoace . V-am scris despre asta , nu stiu de ce. Probabil pentru ca azi am alergat din nou 21 de KM la Transfier. Si mi-a fost greu. am vrut sa renunt la km 17. Ca sa reusesc, a trebuit sa vorbesc cu mine si sa inteleg de ce trebuie sa merg pana la capat. DE DATA ASTA AM REUSIT !

Voi cum reusiti ???

3 Comments to “ Cat e inconstienta, cat e perseverenta?”

  1. Mari says :Răspunde

    Este societatea atat de puternica incat sa ne determine sa ne indepartam de noi,de esenta noastra?Nu cred in tiparele impuse de ea.In cazul tau nu poate fi vorba de inconstienta nici pe departe.Cu cat provocarile sunt mai mari cu atat invatam mai multe despre noi.Fiecare lucru pe care il facem reflecta doar o particica din ceea ce suntem.In momentul in care ajungi,ca si individ sa multiplici iubirea,grija,compasiunea pe mai multe ramuri de viata,nu doar de parteneriat,atunci incepe adevarata dezvoltare.Important e sa nu le oferim autoritate parerilor si impresiilor,sa nu cadem in capcana limitarilor altora pentru ca ei au o relatie mai speciala cu ignoranta si nu trebuiesc deranjati.Sportul pe mine ma ajuta sa stralucesc,ma curata si ma energizeaza in acelasi timp.Nu am facut niciodata performanta am avut nevoie doar ca sa ma inteleg,sa-mi inteleg corpul.Cred ca ar trebui sa renuntam la a mai pune raul inainte si in schimb sa perseveram in efort si seriozitate.Frica este doar un refugiu.Credinta si iubirea din apreciere se muncesc si se traiesc.Hai sa vedem cat de departe putem ajunge pentru ca odata ajunsi acolo vom vedea si mai departe.

  2. Oana says :Răspunde

    Cu greu… In ce ma priveste, de fiecare data cand fac ceva de care mi-era frica sau ceva ce credeam ca nu pot sa fac, imi spun ca mi-am mai invins o teama. Cred ca este vorba despre iesirea din zona personala de confort, pentru care iti trebuie curaj. Spui ca sunt foarte multe lucruri pe care nu le-ai fi facut daca te-ai fi gandit – sunt de acord: am observat si eu, la mine insami, ca sansele sa fac un lucru care m-ar scoate din zona mea de confort scad cu cat imi pun mai multe intrebari in legatura cu acel lucru. Ideea de inconstienta mi se pare ca intervine de-abia dupa, uitandu-te in urma. Cred ca spunem mai des ”cat de inconstient am fost” decat ”ce inconstient sunt”. Poate ca, daca ar fi invers, nu am face multe dintre lucrurile care, asa cum spui tu, ne ajuta sa ne simtim vii.
    In orice caz, felicitari pentru vointa si ambitie, Marius! Cele doua mi se par cuvintele-cheie. Iti dau si eu un exemplu din balet, o arta de care sunt mai apropiata sufleteste: zilele trecute am aflat ca una dintre prim-balerinele de la Teatrul Mariinsky (Sankt Petersburg) are TREI copii. Mi se pare de-a dreptul extraordinar sa faci munca asta ”de ocnas” la un nivel atat de inalt si sa fii si mama, avand nu unul, ci trei copii. Ce putere, cata vointa, ambitie si, foarte important, cata credinta iti trebuie numai ca sa revii pe scena dupa fiecare nastere… si sa fii la fel de buna sau poate chiar mai buna decat inainte. O cheama Olesia Novikova – iata un fragment cu ea din ”Frumoasa din padurea adormita”: https://www.youtube.com/watch?v=K1aK7PiIR20&t
    O duminica frumoasa!

  3. Alex Georgescu says :Răspunde

    E mai mult perseverenta si autocunoastere ( sau binecunoscutul trial & error). Incerci, cazi, analizezi, te ridici si incerci din nou. Pas cu pas.
    Inconstienta poate fi considerata atunci cand tu nu ai alergat mai mult de cativa km si te bagi la o cursa de alergare montana grea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *