Cand si unde incepe batranetea???

/ / bucuresti

In seara asta am jucat la Green Hours ,”Noi4” de Lia Bugnar. Practic am dat startul noii stagiuni. Ce sa spun? Sentimente cotradictorii: pe de o parte nu am nicio tragere de inima  , neavand cine stie ce vacanta, pe dea alta parte m-am simtit foarte energic in scena ( zici ca fac tenis nu teatru,  dupa gustul meu tenisul si teatrul seamana foarte tare).. Am terminat spectacolul si am iesit pe terasa de la Green. Si deodata m-am intors in timp cu vreo 10 -12 ani ! Stiti pe timpuri ( poate si acum , nu stiu ) cine ajugea sa joace la Green era foarte norocos. Eram actor la Braila cand am pus pentru prima data piciorul in Green. Se juca un spectacol al Anei Margineanu, cred ca un Visniec , nu mai stiu, stiu doar ca eram foarte mandru ca sunt printre privilegiatii care aveau acces la spectacol. Nici nu visam as pot juca acolo. Am pecat de la spectacol , nimeni nu m-a intrebat daca am unde dormi , dar nici nu imi pasa .. am plecat in gara ( urma sa plec dimineata  la Braila ) am dormit pentru prima data in viata mea in gara.. Nu mi-a pasat si nici frica nu mi-a fost ( eu fiind foarte fricos), pentru ca eram atat de fericit. Toata noaptea am visat cum urma sa joc eu la Green. Intamplarea face ca am avenit in Bucuresti si am si ajuns sa joc la Green.  ”Bitter sos” se chema primul spectacol in regia Lidiei Vidu, apoi cred ca a fost ”Sta sa ploua”, ”America stie tot” cu Afrim, ”Disco pigs ”, Peter Kerec …..spectacolele erau frumoase , vii , iar distractia de dupa, pe masura .. ramaneam pana dimineata la terasa si povesteam despre teatru, puneam la cale proiecte, cunosteam oameni. In timpul asta sute de litri de bere, mii de tigari..cafele …etc.. Plecam dimineta pe jos , nu mai aveam bani nici de tigari , nici de taxi ..dar eram asa de fericiti si abia asteptamsa o luam de la capat ..In seara asta am fost cateva secunde Marius ala de l-am iubit eu , ala care iubea teatru mai presus de orice, marius care inchidea carciuma pentru ca altfel nu era fericit… doar ca acum eram alt Marius , pe care nu pot sa spun ca nu l iubesc .. acum era Marius care pleaca spre casa ca e tarziu si maine are spectacol greu, Marius care se teme ca se inchde la supermarket, Marius care abia asteapta sa stea pe canapea sa se uite la un serial, Marius care nu mai lasa instagramul si facebook-ul, Marius care nu poate sa bea ca e cu masina. Marius care a imbatranit … Nici nu mi-a trecut prin cap sa raman, nu stiam cum sa fug mai repede…peste o luna fac 40 de ani. Sa fie asta criza de a 40?? Nu stiu. Stiu doar ca atunci cand eram tanar:) ma uitam le cei de 40 -45 d ani si ma intrebam cum au ajuns asa . II vedeam cum pleac dupa spectacole si ma intrebam , cum de nu simt nevoia sa mai stea la o bere.?..Mi -am promis ca eu nu o sa ajung asa. Nu m-am tinut de promisiune .. Pacat ! Nu pot sa spun ca acum sunt mai putin fericit , stiu doar ca atunci era mai palpitant si oricum eram mai viu.. Unde si cand incepe batranetea.. ??? Poate imi spuneti voi !

22 Comments to “ Cand si unde incepe batranetea???”

  1. Mihaela says :Răspunde

    Unde si cand incepe batranetea.. ??? – Nu stim, ca e tarziu si maine avem o zi grea :))

  2. Rodica says :Răspunde

    Cu toții ne promitem ca nu vom ajunge bătrâni.Sigur ca facem eforturi să ascundem trecerea anilor si sigur avem si metode.Aratam cu mult mai bine decat arătau părinții noștri la 40 de ani(si ma refer la tine pentru ca daca e vorba de mine mai adaug vreo cativa).Daca ne comparăm cu generația lor as spune ca zâmbim mai mult,bem ceva mai mult apa si suntem mai optimiști.Dar ce nu putem schimba este ca devenim prudenți și da, eu cred ca bătrânețe începe atunci când suntem prea prudenți.Pentru ca nu e neaparat rau ma gandesc ca bătrânețea înseamnă conservare și asta înseamnă că eu te voi vedea pe scena si peste 40 de ani.

  3. Adriana says :Răspunde

    In niciun caz la 40! :)))
    Incepe cand iti pierzi bucuria (si energia) de a face lucrurile pe care ti le doresti, cand nu mai intelegi de ce ai facut lucrurile pe care le-ai facut cu 15 ani in urma, cand nu mai visezi la lucruri noi. Tu nu esti acolo inca, Marius! 🙂

  4. Violeta Adriana Mihaiu says :Răspunde

    Batranetea fizica se instaleaza an de an, de pe la 40 de primaveri…incepe sa te doara cate ceva,scade energia,etc.Batranetea ca stare de spirit ,insa, depinde de fiecare dintre noi.
    Eu am 51 de ani si ma simt de 35, desi sunt bunica.Imi amintesc varsta din buletin , doar cand ma urc greu in tramvai,caci genunchii fac figuri, cand imi arata fiica mea poze cu fostii colegi de scoala generala , sau cand imi dau seama cat de multi oameni care faceau parte din viata mea,au murit…Cunosc persoane care la 40 de ani au intrat in depresie…Nu e ok.
    Fiecare varsta are farmecul ei.Ar fi bine sa-l intrebam pe domnul Sora ,pe care il admir pentru puterea si implicarea dumnealui,care are tonusul unui om tanar.
    Dvs.Marius Manole de 40 de ani,sunteti un barbat in floarea varstei,foarte energic(nu stiu de unde aveti atata putere),dar altul in mod cert,fata de cel de 30 ani.In timp se acumuleaza intelepciune,se schimba prioritatile si poate de aceea aveti alte dorinte,alte nevoi…

  5. Silvia says :Răspunde

    Batranetea nu vine. Ea e. Ne natem zbarciti, fara dinti, fara par sau cu par razna si cu dependenta… de oameni (mama, tata si restul) Ne nastem si gata. Incepem viata. Io multumesc Universului ca m-am nascut dupa tine, precum te cam banui ca si tu te cam bucuri. Multumesc frumos si tie ca esti asa cum esti !

  6. Monica says :Răspunde

    Nu-i batranetea. E maturizarea, sunt responsabilitatile. Totusi inerente cu trecerea anilor. Pierzi mai putine nopti si bei mai putin pentru ca te gandesti la sanatate. Corpul are alte nevoi si iti pasa mai mult de el. Chiar daca nu aveai o casa unde sa stai te gandeai ca e bine sa ai un coltisor al tau. Si din nou responsabilitatea de a avea grija de acel loc si de cine sta in el. Te maturizezi si te uiti in jur si parca iti pasa de ce se intampla si te implici si in alte proiecte. Doar placerea de a face ce iti place nu trebuie sa dispara. Si la tine placerea de a sta pe scena si a darui sufletul fiecarui spectator cateva minute, ore e o binecuvantare pentru mine care stau in sala. E bine cum esti acum.

    1. Manole Marius says :Răspunde

      Asa e. Unul din lucrurile bune care vin la pachet cu maturizarea, e ca ai mai multa grija la ce se intampla in jurul tau. Incepi sa ajuti cat poti si sa-ti pese si de nevoile celor care te inconjoara.

  7. Smaranda says :Răspunde

    Bătrânețea începe atunci când ai uitat sa mai fi din când în când copil!❤️

  8. Tu vei rămâne veșnic tânăr în suflet, chiar și când o să ai 60,70 de ani. Măcar n-ai ce sa regreți acum la ăștia 40 ” bătrâni” :)) ai făcut ce ți-ai dorit, ai fost viu,pasionat de ceea ce ai făcut și culmea șansa să faci asta des cu oameni la fel de vii, ai trăit cu suflet fiecare zi. Câți dintre noi avem așa pictura a vieții? Nu multi… N-ai ce sa regreți! Asta e viața ta ,una vibrantă, boema care stârnește o mare fascinație pentru noi și admirație. Tu ești omul pe care eu îl admir cel mai mult.De la 20 de ani, încă de când am început să citesc interviuri cu tine ,apoi am mers la teatru sa te vad …și am zis că tu ai ceva , acel ceva rar , unic și deosebit. Nu pot sa nu zic că te și plac și în alt sens :)) dar asta e mai puțin important. Acum am 26 de ani și tot pe tine te admir cel mai tare că actor, că om….și puteam să-mi aleg pe oricare altul din lumea asta, dar că tine, combinația fascinanta Marius Manole nu mă lăsa. Ești un adevărat model pentru noi, cei tineri. Te iubesc și să ramai mereu la fel de tânăr.

  9. Melania Gratie says :Răspunde

    …daca batranetea ar avea un barem temporal, ar trebui sa avem “ diferite batraneti”, dar avand un parcurs indefinito cu vari interferente, cand mai tineresti, cand mai mature… la urma parcursul are o rascruce in care incepi sa schimbi duar prioritatiile in functie de “maturitatea personala” …eu am trecut la 40 la o admisie intr-o facultate unde cei de la liceu cu jumatatea vartei mele nu au intrat… deci nu exista batranete, exista un punct al maturitatii personale unde, fiecare ditre noi cei ce au ajuns acel punct, isi re-impune alte prioritati. Si ma opresc aici ca sa nu exagerez cu pledoaria maturitatii… restul e lupta crancena cu viata “plictisitor de normala” de zi cu zi. Cu salutari, Melania. Succese in continuare, cand voi ajunge in Bucuresti abea astept un full immersion in viata dramaturgica.

  10. Laur says :Răspunde

    Imi aduc aminte cat de bucuros eram in clasa a 11-a ca sunt clasa a 11-a. Fara motiv.
    Cativa ani mai tarziu, m-am trezit in Bucuresti ducand o viata similara cu ce ai descris din tineretea ta. Mai putin succesul. Discutiile si alcoolul erau acolo, dar orbitau in jurul a nimic, ceea ce simplifica ecuatia: discutii-actiune=ratare. Stiam exact care imi e conditia. In momentele astea grele, cand se acumulau tensiuni insuportabile in viata mea, supapa era gandul la clasa a 11-a. Voiam inapoi acolo. Nu stiu exact de ce: nu era nici mai buna viata si nici mai puternic gustul tineretii, caci ce mi-e 17, ce mi-e 22. Acum am 28. Ce mi-e 28. Ecuatia e si ea aceeasi. Asa mi se pare, cu toate ca incerc sa trec termenii dintr-o parte in alta, sa le schimb semnele, sa ridic la putere, doar-doar. Dar ceea ce stiu sigur, in sfarsit, este ca nu mai vreau sa fiu intr-a 11-a. Asta nu inseamna ca am realizat ca nu era mare lucru nici acolo. Sfarsitul nostalgiei nu masoara axiologic trecutul, nu ii da si nici nu-i ia din valoare. Pur si simplu nu mai vreau. Exact asa cum inainte voiam: fara motiv. Si nici n-o sa mai vreau vreodata. Sunt pregatit sa fie din ce in ce mai greu, sa imbatranesc, sa privesc in gol, dar de privit in urma nu ma mai intereseaza. Abia acum, cred eu, s-a desprins clasa a 11-a de mine ca un lampion de malul marii. Nu-l privesc cu incruntare cum se duce, la fel cum nici tu n-o sa privesti inapoi la tineretea ta in ziua in care o sa fii batran. Dar nu esti inca. Pentru ca tanjesti sa mai fii tanar. Asta am inteles din povestea de la Green. Ca inca mai vrei un strop. O sa fii batran abia atunci cand n-o sa mai vrei, niciun strop, cand n-o sa te mai intereseze sa fii tanar, fara sa insemne ca te-ai suprat pe tinerete, sau ea pe tine.

  11. Isabela says :Răspunde

    Eu cred ca treaba asta cu bătrânețea o alegem noi. Mie îmi e si frica de moarte si de aici si o stare de panica ca trec anii – la asta contribuie si oamenii care aleg sa povestească nenorociri in loc de lucruri fericite, cei care aleargă spre nicăieri, știrile ( negative cele mai multe) si tot restul parca bucuria vieții a plecat pur si simplu dintre noi. Acum ceva ani ne bucuram de lucrurile simple si azi este la fel numai ca nu mai ai cu cine. Dacă ai o “ teorie” de dezbătut stai pana dimineața si dacă paharele sunt mai putine sa zicem. Ca sa nu îmbătrânești trebuie sa ai cu cine sa împarți ideile si pasiunile, altfel,dacă nu ai cu cine, obosești si ai senzația ca îmbătrânești. De fapt noi alegem bătrânețea. Tu, atunci când ești fericit ai cel mult 19 ani si 7 luni.

  12. Olga Albina says :Răspunde

    Hmmm…Vârsta e doar un număr și fiecare din noi suntem mult mai mult decât un număr. Cumva cu cât trăim mai mult in momentul prezent cu atât nici nu mai au importanta aceste numere ce ne etichetează social. Fiecare clipa trăită in prezent e vie însă e un viu mai “calm” , e un viu subtil însă mult mai pătrunzător ca senzație decât cel amestecat și cu ceva “minte zburată între viitor și trecut”.
    Viața e vie constant și noi la fel ca suntem tot viața ☺️ Crizele cred ca țin de un anumit impuls interior care se manifesta mai devreme sau mai tarziu in viața unei persoane in funcție de particularitatea persoanei respective. La unii mai devreme la alții un pic mai tarziu.
    Înainte pierdeam nopțile și nici nu conta ca sunt obosita și nici când aveam nevoie sa dorm o săptămâna nu ma potoleam. Și a fost superba acea perioada. Însă la un moment dat ceva s-a transformat in mine. Esenta acelei perioade este și acum însă mai selectiv și trăită dintr-o alta stare.
    A fost bine și atunci este bine și așa … Este și atât.

  13. Gabriela 46 says :Răspunde

    Nu mi se pare nimic anormal sa faci asta , acum dupa 15 ani! Acum esti mai responsabil de sanatatea ta , de somnul tau si na …de baut ai baut enorm si nepermis de mult in tineretile tale …Ceea ce nu intelegi tu e ca nu Lipsa de andrenalina te face batran ci atunci cand incepi sa te plafonezi , sa nu mai vrei sa te joci ,sa descoperi chestii noi, sa te bucuri de nimic , sa nu te mai intereseze sa iti doresti sa te bucuri de viata de fapt …Stii oamenii aia care la 60 de ani se apuca de facultate si de cursuri de dezvoltare personala? Eu am cunoscut o doamna asa , si pot sa spun ca era mai plina de viata ca toti studentii de la medicina …varsta e doar un numar ….totul depinde de noi sa nu uitam sa ne bucuram de orice …pana si de filmul acela pe care il vedem din fotoliu …

    1. Manole Marius says :Răspunde

      cam asa !

  14. Mari says :Răspunde

    The best is yet to come.Eu zic ca o sa fi in stare de multe chestii wow de-acum inainte.Stiu sigur ca tu nu ma vei dezamagi niciodata.Nu trebuie sa regretam ca imbatranim,e un privilegiu pe care multi nu il au.

  15. Alina says :Răspunde

    Marius, Cred ca batranetea incepe cand incepi sa te temi de ea. Cum zicea Vlahuta.

  16. Liliana says :Răspunde

    Devii batran cand nimic nu te mai uimeste.

  17. Iulia says :Răspunde

    Batranetea incepe cand inceteaza dorinta,in oricare dintre formele ei.

  18. Diana says :Răspunde

    Depinde de care bãtrânete întrebi. Aia fizica ne paste pe toti, si depinde de o multime de chestii, inclusiv de ADN, de cât de rapid îti aratã corpul cã trebuie sã o lasi mai moale. Aia mentalã vine când ori nu mai ai nici o bucurie în ceea ce faci, ori crezi cã nu mai ai ce învata de la cei din jurul tãu. Dacã reusesti sa-ti pãstrezi bucuria aia, nu ai timp sã te gândesti la bãtrânete.

  19. LUCICA TRAISTARU says :Răspunde

    Cand o lasi sa vina. Cand spui ca nu ai chef. Poate sa vina la 20 , dar poate sa nu vina la 102 ( vezi maestrul Sora ; vezi persoane trecute de 90 care invata limbi straine dificile . N-o sa imbatraniti, pt ca va iubim , si asta va obliga .

  20. Eu sunt un Pescarus says :Răspunde

    O simpla aducere aminte …
    Cred ca nu as fi intrat aici sa las un comentariu, daca nu citeam astazi un articol despre actorul Dinu Manolache, o simpla aducere aminte, pentru ca s-au implinit ieri 20 de ani de cand a plecat … Avea 40 si un pic, cand a plecat. Crezi ca era batran? Eu cred ca nu. Era in deplina maturitate artistica. (Pentru voi, cei foarte tineri si tinere admiratori si admiratoare ai si ale lui Marius Manole, Dinu Manolache a fost, este si va ramane pentru totdeauna un foarte mare actor roman, tatal actritei Ilinca Manolache. Pe Ilinca o stiti cu siguranta, pentru ca a jucat cu Marius in mai multe spectacole.)

    Dar Adrian Pintea si Amza Pellea care au plecat fiecare la 50 si un pic, crezi ca erau batrani? Crezi tu asta? Sau … Motu’ Pittis? Eu cred ca nu. Pentru ca ei toti erau mai tineri decat tinerii de 20 de ani. Pentru ca aveau SPIRITUL tanar.

    Citeam in postul tau despre amintirile tale despre Braila si despre prima noapte petrecuta intr-o gara. M-au napadit si pe mine amintirile si mi-am amintit si eu, la randul meu, prima noapte petrecuta intr-o gara. Ce coincidenta! Aceasta prima noapte petrecuta intr-o gara, a fost … in gara de la Braila. Se intampla in 2007, acum 11 ani. Au mai urmat si alte nopti petrecute prin alte gari, prin alte orase. Toate pentru acelasi motiv: teatrul.
    Atunci, ma dusesem la Braila sa vad un spectacol de teatru, in care juca si colegul tau, Cornel Cimpoae. Si el a plecat la 40 si un pic. Era batran? Crezi tu asta? Eu nu cred asta. Eu cred ca toti mai aveau inca multe de spus si de facut in teatru, in film, pe scena …
    In anii care au urmat am descoperit la Braila niste actori extraordinar de talentati: Alin Florea, Liviu Pintileasa, Emilian Oprea, Mihaela Trofimov… M-am bucurat mult, mult, mult de tot cand IN SFARSIT! au avut curajul sa vina si ei in Bucuresti sa joace. Ma duc cu drag la Metropolis sa-l vad pe Alin Florea si imi zic cu fericire in mine: „Uite, eu il stiu de pe vremea cand juca la Braila”. Ma numar printre fanii Unteatru, unde ma duc sa-i vad pe Liviu Pintileasa, Emilian Oprea si Mihaela Trofimov. Cand am vazut filmul cu care Emilian Oprea „a rupt gura targului”, eu il stiam de mult … de la Braila. Pentru mine, nu a fost o descoperire. A fost doar o CONFIRMARE pentru ceea ce era el, si Alin, si Liviu.

    Ca si tine, si eu fac 40. FIX, la 3 luni dupa tine. Deci, daca tu mai ai o luna si faci 40, inseamna ca eu mai am fix 4 luni si fac 40. Nu cred ca am imbatranit, ci doar ca am capatat maturitate si experienta de viata. Uite, ultima oara am fost prin tara sa vad un spectacol de teatru in Iunie, la sfarsitul stagiunii trecute. Am fost la Piatra Neamt, sa vad spectacolul „Wolfgang” a lui Radu Afrim, care a fost selectionat la UNITER si va veni peste o luna in Bucuresti, la FNT. De data asta nu am mai ramas in gara peste noapte, am luat o camera la hotel. Pentru ca m-am mai maturizat si eu 🙂 Nu mai sunt cine eram acum 11 ani, in 2007.

    Ce s-a schimbat de atunci? Acum gandesc cu mai multa maturitate si experienta de viata. Acum stiu, cum se spune in popor, sa „aleg graul de neghina”. Atunci nu stiam.

    Sau, cum spune Cehov prin vocea Ninei: „…am mers mult pe jos si, tot umblînd, m-am gîndit si am simtit cum, cu fie­care zi ce trece cresc puterile sufletului meu. Acum stiu, înteleg, Kostea, ca în ceea ce facem noi, ori ca am juca pe scena, ori ca am scrie, principalul nu e gloria, nu e stralu­cirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastra de a îndura. Sa stii sa-ti porti crucea si sa-ti pastrezi credinta. Eu CRED si sufar mai putin. Si atunci cînd ma gîndesc la chemarea mea, nu ma mai tem de viata.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *