luni, 1 aprilie 2013

Fara titlu......

    Povestea incepe in septembrie 2001, atunci cand proaspat absolvent de teatru, m-am inscris si eu la Gala Tanarului actor Hop, care se tine in fiecare an la Mangalia.. Eram impreuna cu cei 10 colegi ai mei, am mers si noi acolo in speranta ca o sa ne vada cineva si o sa ne ia intr-un teatru. Mereu locurile in teatru au fost putine, bine nu chiar atat de putine ca acum.. asa ca bataia era mare.. Ne-am jucat cele doua spectacole....eu pe timpul ala as fi vrut sa raman actor la Teatrul National din Iasi... asa ca eram oarecum relaxat.

Numai ca in ultima seara s-a apropiat de mine un domn, s-a recomandat, Bujor Macrin  directorul artistic al teatrului din Braila.. As vrea, daca sunteti de acord, sa va angajez la Braila... Era prima si singura propunere pe care am primit-o in acele zile. Tin minte ca am fost extrem de emotionat , va dati seama...? era primul loc de munca sigur pe care il aveam la 22 de ani.. E adevarat ca nu era la Iasi, acolo unde credeam eu ca o sa-mi petrec restul vietii, e adevarat ca asta ma despartea de colegii mei,  de care  jurasem sa nu ma despart prea curand, e adevarat ca pe timpul ala Braila nu mi se parea cel mai bun loc pentru teatru.... si cu toate astea am plecat acasa cu numarul acelui domn Bujor Macrin in telefon si cu sperata ca la inceputul stagiunii o sa ma sune sa colaboram.. Au trecut 3 saptamni si primesc mult asteptatul telefobn sa vin la Braila ca se monteaza ”Comedia erorilor” si ca as fi in distributie..

M-am urcat in tren , un personal care pleca din Iasi noaptea, se oprea in Faurei de acolo schimbam si mai mergeam vreo doua ore... Si asa a inceput aventura mea la Braila..N-am stat acolo decat doi ani, dar cred ca au fost cei mai frumosi ani din viata mea in teatru.. Lucram de dimineata pana seara, nici nu ieseam din teatru, de fapt locuiam in teatru ... intre timp colegii mei au venit si ei acolo , au venit si regizori, Afrim , Apostol, Militaru. Stau sa ma gandesc care ar fi fost drumul meu daca in aceaa seara de septembrie Bujor Macrin nu s-ar fi gandit sa ma ia la Braila... Habar n-am.. Stiu doar ca mi-a purtat noroc si ca face parte din oamenii care mi-a hotarat intr-un fel drumul.. Era ca un tata pentru trupa de la Braila.

 Cand am ajuns acolo am aflat ca de fapt era unul dintre oamenii care au infiintat scoala de teatru de acolo si ca lupta cu dintii ca lucrurile sa mearga inainte. Multora le-a fost profesor, altora doar indrumator, pentru multi tineri din Braila a fost un exemplu... A iubit trupa, a iubit teatru...s-a luptat sa fac din Braila un loc unde actorii sa-si doareasca sa ajunga...Pentru cativa ani a fost unul dintre teatrele cu cele mai bune spectacole.. Era viu.....

Ultima data l-am auzit la telefon.. nu am vorbit, imi lasase un mesaj pe robot, spunea ca vrea neaparat sa vina sa vada Napasta.. doar ca e cam bolnav si nu stie cand... Ce ciudat ..... am inca mesajul in telefon.. La Bucuresti nu o sa mai ajunga sa vada Napasta , dar cu siguranta o sa o vada de acolo de unde e el acum.. Imi pare tare rau ca nu am putut sa-i raspund la telefon.. N-aveam de unde sa stiu ca e ultimul..

Povestea se incheia acum in 2013 cand nenea Mache nu mai e......mi-e greu sa-mi imaginez teatrul din Braila fara el. Peste doua saptamani urmeza sa merg sa joc acolo...Mi-ar fi placut sa fie in sala, sa-mi spuna dupa aceeea ce nu i-a placut la spectacol si eu sa-l contrazic, sa ne certam putin. ... sa mergem sa bem o bere si sa vorbim despre teatru.......................Da....mi-ar fi placut...

 E 1 Aprilie si eu tot mai sper ca ne face o farsa... si ca am sa ajung acolo si o sa dau peste el in fata teatrului, vesel si pus pe sotii asa cum l-am cunoscut....


6 comentarii:

  1. Imi pare rau...intr-adevar e greu sa pierzi un mentor. Dar sunt sigura ca a plecat dintre noi mandru de tine. Asa ca zambeste si mergi mai departe cu aceasi forta cu care ai facut-o pana acum. Te pup

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Marius pentru acest articol!
    Braila a pierdut un om important. Nu ma pricep la cuvinte dar e foarte trist. Sper ca brailenii sa stie cine a fost si ce a facut el pentru acest mic oras.

    RăspundețiȘtergere
  3. E trist articolul... e si frumos, ca orice poveste a unui om care a fost cu adevarat viu, care a daruit ceva din el insusi celor din jur. Dumnezeu sa-l odihneasca!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc ca ai impartasit cu noi aceste ganduri...Putem doar spera ca lui, domnului Bujor Macrin, ii este mai bine "acolo" unde este acum...Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in pace...

    anina

    RăspundețiȘtergere
  5. Excelent, sensibil si impresionant articol. FELICITARI! Teatrul din Braila se identifica prin MARELE ACTOR BUJOR MACRIN. Probabil va mai dura mult timp, pana il va urma alt mare talent, care sa se dedice cu trup si suflet Brailei... DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!

    RăspundețiȘtergere
  6. A intuit ce actor mare vei deveni draga Marius Manole!

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...