joi, 4 aprilie 2013

Eu sunt fericit..

Acum doua zile am jucat la National „Livada de visini„... un spectacol greu de trei ore si un autor greu, e adevarat extrem de frumos.. Inainte de spectacol ni s-a spus ca sala e plina, 800 de locuri!!!!.. Normal ca ne-am bucurat .. Dupa care am aflat ca va fi plina cu elevi.. E saptamana ”Altfel”.. daca am inteles eu bine.. ok. imi plac tinerii .. dar la Livada .. trei ore.. nu e comedie.. o sa fie jale .. telefoane, or sa plece din sala, or sa vorbesca, or sa rada.. offff , numai asta nu-mi trebuia.. Sunt terminat de oboseala, am avut repetitie, eveniment la Nescafe.. ( care a fost foarte haios , intre noi fie vorba, vreau sa-mi cumpar un robotel, pentru ca e excelenta cafeaua..... de ala de avem in Napasta)... numai o sala plina de elevi nu-mi trebuia..

 Bun incepe spectacolul.. liniste in sala .. intru, eu incep spectacolul.... prima scena .. liniste , nu rade nimeni... a doua , nu rade nimeni.. ma uit in sala  sa vad poate au plecat  toti, prea e liniste.. nu, e ok.. sunt inca in scaune.. Actul intai .. bine pana aici.. e adevarat ca si noi de frica .. jucam parca mult mai bine..  Actul doi.. in culise discutii.. Ce public bun , ce energie fantastica , ce frumos asculta.. V-am zis ca energia se simte.. si ca spectacolul depinde de public.. e si vorba .. ”spectatorii au spectacolul pe care-l merita”.. Toti ne minunam.. Actul patru... se vinde livada, in sfarsit, da-i cu drama, da-i cu plans, liniste in sala.. Finalul spectacolului..

Aici la fianal e o poveste. Stiti , sau poate nu, ca dupa ce Lopahin inchide casa , Firs servitorul ramane incuiat in casa.. si mai are un monolog ( era sa scriu, de unul singur  :)) , m-am tampit)  in care se plange ca a trecut viata pe langa el si nu si-a dat seama.. Altfel, adevarat pentru noi toti..  de fiecare data , la fiecare spectacol se aplauda inainte de intrarea lui First, toti cred ca s-a terminat spectacolul sau poate abia asteptau sa se termine  sau poate nu au citit ”Livada de visini”.. ceea ce e imposibil, zic eu :)))))))).

De data asta cum va fi?? ..... stateam in culise cu sufletul la gura .. ne doream ca tinerii sa fie mai destepti decat adultii.. Pana aici fusesera impecabili .. A iesit doamna Maia, am intarat eu, am inchis usile... si stateam atenti, sa vedem cand incep aplauzele.. 1, 2, 3, secunde.. nimic..4,5, 6, nimic.. si...... a intrat domnul Albulescu pe o liniste cum nu mai fusese niciodata pana atunci.. In culise eram cu lacrimi in ochi .... Nu stiti ce mare ne-a fost bucuria.  Acesti tineri au fost un public minunat, cum rar am avut intr-o sala de teatru.. fara sa sune un telefon.. fara sa auzim o vorba.. Bravoooooo voua celor care ati fost in sala in acea seara, poate ca nici nu v-a placut... habar n-am .. dar ati transmis o energie nemaipomenita, felicitari domnilor profesorilor care au veni cu voi... La final cineva spunea ca astia sunt cei care se pregatesc sa plece din tara.. Poate ca nu, imi doresc din toata inima sa nu se intample asta.

In seara aia noi am avut sens, am stiut pentru ce am muncit, am inteles ca merita, ca nu e in zadar.... ca mai avem sperante.... ca tinerii sunt educati ... si ca asteptam de la ei salvarea .. Cine spune ca nu mai vine nimic din urma se inseala amarnic....

15 comentarii:

  1. Asa este,a fost un spectacol minunat. Felicitari pt munca depusa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pot doar sa-mi imaginez cat de frumos poate fi sa ai asa un public... e bine ca reusim sa mai crestem si copii cu pofta de cultura si o baza de educatie (cu cei 7 ani de-acasa).

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari ! Am fost in sala si mi-a placut emotia cu care joci, cu care transmiti,cu care te dedici inegral, cu toate ca ai multe proiecte in derulare. Mi-a placut dl. Albulescu, desi intr-un rol micut, a creat un mare impact, cel putin asupra mea!
    Andreea Ologeanu

    RăspundețiȘtergere
  4. Bravo, chiar e ceva lucrul asta. Sunt si tineri educati chiar daca in minoritate, dar exista.

    RăspundețiȘtergere
  5. Doamne! cat ma bucur ca postezi pe blog mai mult si mai des. Emotionanta postare, da sunt copii educati care au in spate profesori superbi. Multumim

    RăspundețiȘtergere
  6. Cat de minunat este sa citesti impresiile , trairile unei persoane care te poate face sa simti ca ai fost acolo , in sala ,in culise si sa simti si tu ca mai exista speranta.Multumesc Marius Manole

    RăspundețiȘtergere
  7. poate ca totusi mai exista speranta... poate acei copii vor ramane totusi in tara si vor reusi sa sa schimbe in bine cate ceva, macar prin punctele esentiale! :) tu sa nu te schimbi! :) si sa vii si in Timisoara

    RăspundețiȘtergere
  8. Am ras si ...am oftat, cred ca sunteti mai bucurosi decat cei de pe Brodway...aia acolo sunt obisnuiti cu astfel de liniste si comportament decent in sala. Ma uit si eu la partea plina a paharului.
    Am fost la o piesa XXXXX (nu ii scriu numele ca sa nu se-nteleaga gresit) pentru rima data la un spectacol de pantomima...la sfarsit toata sala aplauda cu frenezie app 15 minute...probabil ca si aici a fost la fel :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Si noi suntem fericiti, cei care am fost in sala marti seara! Am avut sansa sa ma numar printre spectatori, iar acum, nu stiu cum sa spun, dar imi creste sufletul citind ce ati scris despre publicul din acea seara. Fac si eu parte din tanara generatie, sunt un produs al scolii romanesti si imi doresc sa ma pot realiza in tara mea. Faptul ca artisti ca dumneavoastra si alti oameni de valoare au ramas aici, pe baricade, imi da curaj si speranta. Stiu, nu e usor, dar am repere, multumesc lui Dumnezeu! O adevarata onoare pentru noi, spectatorii, pentru noi, tanara generatie, sa fim laudati de artistii de pe scena... Adica tocmai de cei pe care ii admiram, care ne inspira si ne fac viata mai frumoasa. Mai rar un asemenea gest... Va multumim din suflet pentru daruirea si pasiunea pe care le puneti in fiecare rol, pentru jertfa de sine din fiecare seara, ca sa ne faceti pe noi fericiti (pot parea cuvinte mari, dar nu sunt, stim cat de mult munciti...). Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale, asa, indirect, prin intermediul Teatrului, un OM atat de frumos!

    RăspundețiȘtergere
  10. "Anonim 4 aprilie 2013, 22:39" - Nu stim cine esti, dar personal ma bucur sa vad un tanar/o tanara care isi exprima atat de frumos si de articulat gandurile si trairile. Sa stiti ca si noi, astia mai batraiori (de o varsta cu Actorul,aproximativ) simtim sau am simtit aceleasi lucruri. Eu nu cred in ruptura dintre generatii. Suntem aici IMPREUNA, tineri, batrani, copii, actori, spectatori si nu ne separa decat niste prejudecati si niste clisee ridicole. Un spectacol bun reuseste sa impresioneze deopotriva pe toata lumea, probabil din ratiuni diferite (dar si cand este prooooost... vai, scapa cine poate!!)

    RăspundețiȘtergere
  11. Frumos. Oamenii apaludă înainte de vreme pentru că nu au educația necesară. Fie că ajuns pentru prima oară într-o sală de teatru, fie au fost învățați să aplaude ca la orice bâlci televizat. Nimeni nu mai trăiește odată cu actorul, nimeni nu se mai lasă dus de poveste, să intre cu totul în ea. Dacă s-ar întâmpla toate acestea s-ar știi cu siguranță care este sfârșitul piesei de teatru și ai aplauda cu sufletul, nu numai sfârșitul poveștii de pe scenă.

    RăspundețiȘtergere
  12. mi s-a facut ''pielea gaina''. super!

    RăspundețiȘtergere
  13. Exceptii vor exista tot timpul, fie ca uitam sau incetam sa mai credem in ele.

    RăspundețiȘtergere
  14. Da, din pacate, aplauzele "izbucnite" cam prea devreme uneori deranjeaza...si pe noi, spectatorii si pe dumnealor, actorii! Am simtit asta, din nou, la piesa "Ingropati-ma pe dupa plinta" (stiu ca nu se joaca la TNB dar ce sa fac, trebuie sa zic). Piesa este monumentala, actorii remarcabili, firul povestii se indreapta catre final spre o drama sfasietoare iar tu, spectator, te simti parte din poveste - mai ales daca bunica ta se aseamana cu cea din piesa :(. Finalul este coplesitor...piesa trebuie neaparat vazuta...insa in tot acest final care te incarca de trairi si emotii...cand se stinge lumina ai maxim o secunda pana ce majoritatea spectatorilor incep sa aplaude frenetic, mult prea repede. Repet, este o piesa monumentala, covarsitoare...dar e nevoie de cateva secunde in plus pana sa aplaudam ca la circ! Scuze pentru textul prea lung

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...