marți, 2 aprilie 2013

CONCURS !!!!

:))))) e primul meu concurs ....

Castigati o invitatie de doua locuri la spectacolul ”DON JUAN” in regia lui Alexander Morfov care se va juca pe scena mare a TNB-ului, pe data de 7 aprilie 

Tema e ..... povestiti-mi despre un spectacol al TNB-ului care v-a placut...de ce? pe scurt.. Am sa-mi permit sa aleg castigatorul pana pe data de 5 .

Invitatia poate fi ridicata in ziua spectacolul de la intrarea in sala... Va fi pe numele castigatorului...

47 de comentarii:

  1. Mi-au placut mult 2 spectacole: Dineu cu prosti, care este un regal, nu o simpla piesa de teatru; si cred ca asta spune totul; (despre dineu am scris aici http://raluka-fa-teauzit.blogspot.ro/2013/03/dineu-cu-prosti.html)
    si Toti fiii mei - pentru ca este o poveste emotionanta, care isi pune amprenta in sufletul spectatorul; te prinde si te patrunde si te sensibilizeaza pe viata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Adriana Diaconu2 aprilie 2013, 09:42

    Citisem Caragiale. "O noapte furtunnoasa" de cateva ori chiar. Si totusi imi rasuna in gand si o vad cu ochii mintii pe Irina Movila, in rolul Vetei spunand "De ce mai da Dumnezeu omului fericire, daca e sa i-o ia inapoi!? De ce nu moare omul cand e fericit!?". A trecut mult timp de atunci. E o imagine inca vie. Ce bine ca sa intampla asa!
    Multumesc frumos "Oscar". :)

    Adriana Diaconu
    Email: adria.diaconu@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  3. Teodorescu Irina Daniela2 aprilie 2013, 09:57

    Pentru mine invitatia ar fi o reala surpriza,si sa zic asa "un stimulent" sa reiau activitatea mea ,culturala. Cufundata in biberoane,suzete etc,tema concursului mi-a facut chiar o mare placere. Pe moment am inceput sa ma gandesc:"oau,chiar ,mergeam la teatru,si mi-a placut piesa aia,aia etc".
    Bun,pentru concurs,mi-am adus aminte de "Inima de caine"..Eee,o piesa actuala pentru mine ,o piesa care mi-a dat mult de gandit. Ca in zilele noastre,ce facem noi cand capatam alta identitate?Cand avem sansa la mai bine? Dam fie cu piciorul ,fie murdarim ce am primit.
    Sanatate si muulte piese jucate va urez.

    Cu drag,

    Irina Daniela Teodorescu

    RăspundețiȘtergere
  4. Da..., cunosc usoara deferenta a actorilor mai tineri pentru o "anumita" stare de lucruri de la TNB :), in sensul ca, in nerabdarea lor, ar dori sa treaca peste anumite etape, asumate de actorii mai in varsta ..
    "Fata din curcubeu", in regia si de Lia Bugnar, cu Tania Popa ...
    In primul rand pentru faptul ca doua doamne extrem de talentate s-au intalnit intr-un moment de gratie, din care castigator este Teatrul si spectatorii care inca s-au pastrat vii pentru sentimente, ganduri, afecte in principiu omenesti ...
    In al doilea rand, pentru ca este un regal actoricesc, "magma gratios-telurica" a personajului extrem de viu colorat de Tania Popa revarsandu-se peste tacerea unei sali, in cautare de cuvinte pentru propriile sentimente, adevarul personajului construit de Tania Popa invitand la adevar..
    Si nu in cele din urma, pentru ca doresc sa-l rerevad, pentru a studia cat mai bine Arta Actorului, acest temei al Teatrului, din Antichitate pana astazi.

    RăspundețiȘtergere
  5. "Dineu cu Prosti" - pentru ca la fel cum spune si Biblia, Dumnezeu alege lucrurile nebune ale lumii ca să facă de ruşine pe cele înţelepte si lucrurile slabe ale lumii ca să facă de ruşine pe cele tari. :) Adriana Andrei

    RăspundețiȘtergere
  6. Privighetoarea si trandafirul a fost prima piesa de teatru din viata mea! si prima nu se uita niciodata! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Un spectacol care mi-a placut?E atat de putin spus...m-a rascolit, in cel mai frumos mod cu putinta..."Noiembrie"...emotie, visare si recunostinta, pentru un act de cultura sublim...olga Tudorache...monument de talent...final...lacrimi de fericire...
    Ana Muresan

    RăspundețiȘtergere
  8. Egoistul- pentru ca ne trebuie mult timp ca sa fim tineri, ca domnul Radu Beligan.

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi este greu sa aleg intre "Egoistul" si "Idolul si Ion Anapoda".
    "Egoistul", desigur, pentru rolul exceptional al lui Radu Beligan si pentru ca m-am convins din nou, ca talentul si pasiunea nu au varsta.
    Datorita "Idolul si Ion Anapoda" am intrat in universul Dan Puric. Si, am intrat atat de adanc incat am vazut "Visul" de 4 ori.
    Adelaida Manolescu

    RăspundețiȘtergere
  10. Iubesc nespus spectacolul Livada de Visini pe care am tinut sa il revad. Nemaipunand la socoteala ca este Cehov,distributia (va felicit)si regizorul m-a marcat acest spectacol este atat de aproape de realitatea noastra arata schimbarea mentalitatilor si dramele ce decurg din ea. Decorul este extrem de sugestiv in fiecare borcan este conservata livada si cate putin din sufletul stapanilor. Desigur fiecare personaj are pacatele lui pe cere prefera sa le ingroape si dau la schimb prezentul pe trecut.Si ca o incoronare a unei superbe piese scena finala cand odata cu taierea livezii moare si Firs (ultima marturie vie a lumii ce este macelarita) care desi abandonat , cu un ultim gand isi face griji pentru stapanii fugari, acest devotament si sacrificiu de sine impresioneaza pana la lacrimi.Deci as spune ca este departe de a fi doar un spectacol si pe aceasta cale tin sa ve multumesc pentru toate aceste seri minunate si toate sacrificiile pe care le face un actor pentru a aduce construi un spetacol monumental ca acesta.

    RăspundețiȘtergere
  11. pe scurt, sa nu te plictisesc: Napasta.
    o experienta teatrala completa:
    - decoruri inedite, care te avertizeaza de la inceput ca nu e o viziune "mainstream" (chestiunea cu pamantul care coaguleaza toata actiunea e geniala)
    - muzica Luizei Zan fara care nu mi-as mai putea inchipui Napasta asta (astept sa apara un CD; e super!)
    - jocul senzational al lui Manole (nu, nu e bagat asa, doar ca sa castig 2 bilete). de la primul dans in pamantul reavan, pana la ...auto-inhumarea din final.
    - costumele (in ton cu decorurile), parte din intregul concept.
    - Afrim (no comment)

    ...si o nota personala: am vazut spectacolul (dupa ca am tot incercat fara succes sa cumpar bilete - se dau imediat) ca invitatii tai :).
    adica la rugamintea noastra prin Rozana. asa ca ITI MULTUMIM din suflet!!

    P.S. nu a iesit chiar atat de scurt.

    RăspundețiȘtergere
  12. O sa fac din memorie un TOP 10, dar este foarte nedrept, fiindca am vazut zeci de spectacole la TNB.

    10.Menajeria de sticla; 9.Cotletele; 8.Toujours l'amour; 7.Romeo si Julieta
    6.Domnisoara Iulia; 5. Livada de visini (in regia lui Andrei Serban); 4.Take, Ianke si Cadir; 3.Inima de caine; 2.Numele trandafirului; 1.Ondine (cu Adrian Pintea)

    Ar mai fi atat de multe (Visul unei nopti de vara, Tamerlan cel mare, Egoistul, Azilul de noapte, Becket, Moartea unui comis-voiajor,Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal, Anna Karenina etc etc) se vede si in ce perioada mergeam mai des la TNB, desi dupa multe dezamagiri crunte nu am mai indraznit atat de des.

    Spectacolul care m-a impresionat cel mai tare si care pana la Faust al lui Purcarete pentru mine a ramas NR.1 din multe puncte de vedere a fost insa GHETOU de Joshua Sobol, in regia lui Victor Ioan Frunza. Este imposibil de descris in ce masura spectatorii erau implicati in piesa, ce sentimente incercau. Interpretarea actorilor (Maia Morgenstern - probabil a fost rolul vietii ei, Mircea Rusu, Mircea Diaconu) era desavarsita. Impreuna cu "Lista lui Schindler, care a avut premiera cam in aceeasi perioada" (cred ca in '94 le-am vazut pe ambele), Ghetou te obliga sa constientizezi o realitate despre care oricum nu prea studiam noi multe prin scoala . Dar daca ar fi fost un simplu spectacol tezist, nu ar fi avut acest impact emotional puternic. Pasivitatea atat de draga spectatorului contemporan de tip consumist, care vrea sa fie distrat fara sa fie implicat in nici un fel in ceea ce se intampla pe scena, era complet anulata, deoarece:
    1. spectatorii erau PE SCENA 2. iesirea era blocata, dupa urcarea actorilor cadea un zid care separa scena (deci si pe spectatori) de locurile goale din sala 3. actorii se plimbau nestingheriti printre gradene, se impuscau printre picioarele noastre, spre disperarea doamnelor de o anumita varsta 4. prin elimnarea distantei, povestea care se desfasura langa tine era imposibil de evitat, nu iti puteai intoarce ochii, nu iti puteai astupa urechile, nivelul adrenalinei crestea puternic, iar la final erai "expulzat" pur si simplu, trimis pe strada sa te plimbi ca bezmeticul, sa meditezi cat te duce capul la conditia umana. Poate ca am vazut-o eu la 15-16 ani, dar asa ceva pe scena mare a TNB nu a mai existat.
    Acum, fiindca ai zis sa fie "pe scurt", ma voi opri aici :))))))

    RăspundețiȘtergere
  13. Voi incepe eu...
    Dintre specatacolele vazute la TNB in ultimii ani, mi-a ramas sapat adanc in creier Avalansa in regia lui Radu Afrim.
    A fost odata o lume in care Frica era Regina si in care nu exista scapare, nici speranta si nici iubire (altfel decat strict reglementata) - mi-a placut aceasta lumea modelata din Sala Atelier intr-un decor aparte captusit si inchis.
    A fost odata o lume in care bebelusii erau programati cand sa se nasca pentru a nu strica echilibrul lumii si a nu duce la prabusirea ei printipatul mamei la nastere sau al scancetelor lor - mi-a placut aceasta lume a soaptelor si strigatelor sugrumate.
    Si mi-a placut mult de Bunic (Constantin Cojocaru) ce mi-a amintit mult de singurul meu bunic in viata, in varsta de 91 de ani care este ingrozit de fiecare data cand plec cu serviciul ori in vacanta peste granita - ce sa cauti acolo, aici este locul tau, aici trebuie sa ramai (si sa te supui)?
    Mi-a placut avalansa de emotii ale unui spectacol nepretuit si am plecat cu inima ganditoare a dupa lectura unui roman de Orwell (1984) ori de Zamiatin (Noi).
    Alexandru Petre

    RăspundețiȘtergere
  14. Am vazut multe spectacole la TNB care mi-au placut: Livada de visini, Egoistul, Dineu cu prosti (prima varianta), dar Napasta a fost... altceva. Ce-a facut Afrim acolo, cu toata distributia, cu scenografia, cu Luiza Zan...m-a rascolit, m-a sfartecat, m-a dat cu capu' de toate cele. N-am mai scos un cuvant pan'acasa.

    RăspundețiȘtergere
  15. Molto, gran, impressione. Este piesa la care am mers pentru prima data din dorul de a vedea o piesa cu o tema mai clasica, costume din epoca in care mi-ar fi placut sa traiesc si din dorinta de a-i sorbi cu nesat replicile unuia dintre actorii mei preferati, Daniel Badale.

    A trecut mult timp de atunci (sa fie 2 sau 3 ani?), atat de mult incat acum doua luni, intr-o duminica in care voiam sa plec de acasa sa vad o piesa de teatru, oricare ar fi fost, doar la teatru voiam sa-mi petrec seara, mi-am cumparat bilet tot la Molto, gran', impressione fara sa ma gandesc, fara ca pe moment sa-mi dau seama ca o mai vazusem. Nu m-am gandit la nimic, nu aveam in minte nicio piesa. Eram in fata ghiseului si am ales, aproape la intamplare. Primul gand pe care l-am avut cand a inceput spectacolul a fost "uite unde am nimerit!", de parca nu eu alesesem piesa, de parca abia atunci ii aflam numele.

    M-am simtit excelent. Imi erau cunoscute scenele si cu toate astea, ma bucuram de parca atunci le vedeam pentru prima data. Este piesa pe care as recomanda-o oricarei persoane care nu obinuieste sa mearga la teatru pentru ca e aproape sigur ca o va face sa se reintoarca. Mi se pare genul de piesa care iti stabileste clar actorii preferati, care de fapt te face sa crezi ca toti iti sunt favoriti.

    Pleiada aceea de actori mari,rasetul oamenilor din sala si satisfactia ca in seara aceea, in rolul lui Dumitru juca Daniel Badale si nu Eduard Afrim.

    Nu-mi mai vazusem actorul drag de mult timp. Eram asa de bucuroasa ca atunci cand am ajuns acasa voiam sa-i las cateva randuri pe Facebook. N-am facut asta. M-am gandit ca as fi prea dezamagita sa nu mi se raspunda si am renuntat. Raman la aplauzele frenetice de la finalul pieselor, care stiu a le umple inima de bucurie tuturor actorilor.

    RăspundețiȘtergere
  16. Buna Marius. Mi-a placut "Sinucigasul", insa habar nu am de ce...ironia? tragicul? adevarul? suferinta? foamea?...Cand am vazut decorul aproape ca m-a durut pentru ca veneam dintr-o iarna cenusie cu zapada inghetata si ma simteam la teatru ca in strada...apoi m-am simtit ca la stiri...Ah, mi-am dat seama de ce mi-a placut! Am simtit! Alexandrina Vasile

    RăspundețiȘtergere
  17. Raluca E. Anghel2 aprilie 2013, 14:18

    In 1994 am vazut Livada de visini, in regia lui Andrei Serban. Eram in clasa a XI, si venisem in Bucuresti in vizita la matusa mea. Pentru ca ascultam foarte mult teatru radiofonic, mi-am dorit tare sa ma duc la teatru;era o primavara cu vant si un fir de praf mi-a intrat in ochiul stang; m-am dus la spectacol cu un ochi bandajat, intr-un pulover albastru de mohair; am stat in primul rand si stiu ca de la efort imi lacrima ochiul sanatos, si mi-a fost destul de greu sa urmaresc piesa...nu-mi amintesc decat de Ovidiu Iuliu Moldovan, de Maia Morgenstern si de decoruri;in final, cand toata lumea aplauda, mie imi curgeau lacrimi :)))). mi se parea penibil, mai ales ca eram in primul rand, dar a fost un moment emotionant, atunci si acum, dupa 20 de ani;a fost prima piesa pe care am vazut-o la TNB.

    RăspundețiȘtergere
  18. Imi cer scuze pentru cum am scris numele doamnei Olga Tudorache....ma grabeam...evident este Olga, cu un mare "O".
    multummesc,
    Ana Muresan

    RăspundețiȘtergere
  19. Inima de caine mi-a transmis emotii puternice, iar Sambata,duminica,luni m-a relaxat extraordinar !

    RăspundețiȘtergere
  20. Iubiri interzise…primul an de studentie in Bucuresti ….primul moment in care l-am vazut jucand pe Marius Manole. O piesa ciudata, dar care nu te lasa sa pleci de pe scaun, desi subiectul da nastere unor sentimente contradictorii.Framantarile personajelor se transmit spectatorului si te fac sa vrei sa urci pe scena sa rearanjezi lucrurile, astfel incat normalitatea ta sa nu se mai simta chinuita.Prejudecatile si limitele se simt apasatoare…experienta de viata nu ajuta.In poveste nu esti tu, e doar un destin ciudat, necunoscut, asa ca ramai pe scaun si aplauzi la final bucurandu-te ca esti in afara povestii si nu inauntrul ei.

    RăspundețiȘtergere
  21. Buna! Mi-a placut foarte mult Avalansa. Mi s-a parut un spectacol foarte coerent, obsedant, in care textul, scenografia si jocul actorilor s-au completat excelent. Decorul, din materiale monoton de albe, lanoase, sustinea foarte bine ideea unui spatiu inchis, sufocant, parca astupat cu vata. Mi-a placut si interpretarea actorilor, punctata mai ales in cazul tanarului si al gravidei cu miscari de dans cumva intre inertie si spasm. Mi-au creat iluzia unor pasari in colivie, care pastrasera reflexul de a zbura, dar nu prea mai stiau cum, li se refuza plutirea. Nu am simtit nicio clipa ca ar fi ceva in plus, un accent mai dramatic decat ar fi fost cazul, un tipat mai sus decat era necesar. Muzica, de asemenea, mi-a ramas pe creier. Am iesit pe ganduri...nu inveselita, nu relaxata, pur si simplu am cazut pe ganduri, ca de cate ori imi reamintesc ca din aceasta "dilema" nu prea putem iesi (decat in joaca, sau in orice caz cu supradoze de umor). Ivona D.

    RăspundețiȘtergere
  22. Mi-a placut foarte mult piesa "Egoistul". Aveam asteptari mari de la acesta piesa si nerabdare sa-l vad maestrul Radu Beligan. Mi s-a parut un spectacol plin de emotie, emotie transmisa catre noi, publicul, care m-a facut sa plec cu lacrimi in ochi la terminarea piesei.
    De ce mi-a placut? pentru ca este o piesa de actalitate, pentru ca este despre iubire si casnicie, despre parinti si copii, despre prietenie, despre boala si sanatate, despre egoism si generozitate... PENTRU CA ESTE DESPRE NOI!

    Andreea Ologeanu

    RăspundețiȘtergere
  23. " Ingropati-ma pe dupa plinta" de Pavel Sanaev, in regia lui Yuri Koedonsky, de la Teatrul Bulandra este de departe cel mai de exceptie spectacol pe care l-am vazut. Poveste extraordinara despre viata si "lucrurile" intrinsece ei te iau pe tine ca spectator si te arunca pe un "val" al iubirii, al urii, al bolii, al obsesiei, al violentei, al dorului, al reprosului, al blestemului, al iertarii si al mortii, empatizand si rezonand cu fiecare personaj in parte, dupa care te trezesti la mal cu lacrimile pana in barba, ravasit de emotie, coplesit de durere, complet imobilizat, dar extrem de fericit.
    Un spectacol-lacrima care produce schinbari in forul tau interior, care te magnetizeaza si te uimeste prin jocul minunat al actorilor (cum trece doamna Mariana Mihut de la stari afective in faza incipienta pana la paroxismul acestora si invers), care te face sa te simti mandru ca esti contemporan cu acesti OAMENI FRUMOSI. Este despre viata, drama...este despre noi.

    Monica Panait
    email: monik_koria@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  24. Greu de ales UN spectacol, dar de data asta merg pe Avalansa.

    A fost prima mea "intalnire" cu Afrim, si m-a lasat plutind. Asa am plecat de la piesa, plutind.

    Totul a fost cladit cu cea mai atenta minutiozitate. Sunetele de pe parcurs, dar mai ales cele de la inceput, care te transpun in atmosfera aceea calma dar in acelasi timp tensionanta si apasatoare. Miscarile imbinate si trasate de parca fiecare personaj danseaza. Scenografia mi-a placut enorm, un alb a care a umplut intreaga scena, iar materialele din care a fost facuta au ajutat la sporirea sentimentului de tacere. Mare pacat de ce au patit acele frumoase decoruri ulterior, sper sa poata fi refacute cumva, pentru ca si eu vreau sa revad spectacolul, si stiu ca sunt multi altii care n-au apucat sa-l vada.

    Iar de jucat, s-a jucat intr-o foarte frumoasa armonie. Am descoperit-o aici si am fost placut surprinsa de Rodica Ionescu in personajul gravidei, apoi sotul ei jucat extrem de frumos de cineva al carui nume, hmm, imi scapa :p, dar la care in spectacolul asta s-a vazut poate mai evidentiat decat in altele, inclinatia catre dans / miscare corporala, foarte armonios realizate, si apoi Constantin Cojocaru a intrat in pielea unui batranel care mi-a fost tare simpatic. Nu insir toate personajele, dar a fost un spectacol foarte bine sudat, in care s-a simtit dedicatia tuturor celor care au lucrat la el, s-a simtit placerea cu care a fost jucat, si sentimentul asta e ca un abur placut care porneste dinspre scena si ajunge mereu printre spectatori.

    RăspundețiȘtergere
  25. Printre piesele de la TNB care mi-au placut- Legenda marelui inchizitor. am scris la momentul respectiv pe blog:D http://opiniileunuiclovn.blogspot.ro/2011/02/legende.html

    Multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Piesa preferata Inima de Caine! De ce? Pentru ca am descoperit ca "simtul" artistic al animalelor este chiar mai mare decat cel al oamenilor. Pentru un rastimp, personajul care interpreta rolul cainelui m-a facut sa cred ca este UN PATRUPED get beget:). Ce sa-mi doresc mai mult decat atat de la o piesa de teatru?! O ador pentru ca este cea mai sincera reprezentatie pe care am vazut-o la TNB!

    RăspundețiȘtergere
  27. Machbeth montat de Radu Penciulescu. 20/20 al Gianinei Carbunariu.Avalansa lui Radu Afrim.
    Macbeth, studiul lui Radu Penciulecu pt ca am inteles si eu care e treaba cu puterea si ce dorinta apriga exista acolo pt preluarea ei, mai ales din partea autorului moral, Lady Macbeth, interpretata de Valeria Seciu, care este adresa mea preferata, anyway.In plus, mi-a placut ca spectacolul avea forta prin jocul actorilor, fara alte elemente exterioare cum ar fi scenografia (minimala in caz
    ul de fata).
    20/20 pt tema aleasa, pt jocul actorilor, prosmetimea si umorul textului si pt faptul ca scenariul nu a fost scris la modul @asa e bine, asa e rau si prin textul asta vi se dezvaluie adevarul absolut@, ci pt ca a incercat sa exploreze ce se intampla de fapt, care sunt relatiile intre oamenii aia si realitatile lor, cum le percep ei.si pt ca m-a pus pe ganduri, vazand stangacia personajelor in incercarea de a coabita, stangacie marcata de o propaganda (anti)nationalista sustinuta cu privire la acest subiect.Oricum, imi amintesc ca m-am distrat teribil, replicile au fost savuroase.la fel ca si jocul Madalinei Ghitescu si al actritei ce juca rolul protesei, Carmen Florescu.
    Avalansa lui Radu Afrim pt ca am putut ( in timpul si in urma spectacolului) sa imi dau seama sau sa percep cam care erau regulile sub care se desfasura viata intr-un regim opresiv, inuman.si nu m-am gandit ca ar fi vorba neaparat sau numai de regimul comunist, ci de orice forma de putere exercitata (chiar la nivel interpersonal)si care sufoca, ucide, nu te lasa sa te manifesti asa cum ai dori de fapt.care te constrange pana la dumnezeu si inapoi.care te obliga sa supravietuiesti intr-un fel de concubinaj din asta cu iz de viol continuu.da.si scenografia.mi-a placut mult

    RăspundețiȘtergere
  28. Vizita batranei doamne... pentru amestecul de umor si drama... si pentru ca e o piesa despre razbunare si iertare, o tema la care rezonez. Pentru contrastul dintre incrancenarea si incremenirea in trecut a batranei doamne si simplitatea umana (in unele privinte destul de masculina :-)) a lui Alfred Miller. Pentru felul in care Alfred infrunta singuratatea si asteptarea teribila ce-i preceda moartea... cu teama, dar si cu sinceritate, recunoscandu-si vina, iertand-o pe Clara pentru cruzimea ei, pastrand inca undeva in adancul sufletului nostalgia pentru anii petrecuti cu ea, acceptandu-si viata searbada, insingurarea... Pentru rolul foarte frumos facut de Mircea Rusu. Pentru recrearea atmosferei oraselului mort, cu tot umorul si tristetea si uneori cu magia lui.

    RăspundețiȘtergere
  29. Ar fi multe de mentionat (e greu sa faci o selectie), dar recunosc ca mi-a placut teribil de mult "Visul unei nopti de vara" (piesa pe care abia astept s-o revad cu prima ocazie), si anume jocul vostru actoricesc, rafinat, plin de umor, dinamic. Iar tu, Marius, ai fost si esti intruchiparea perfecta al lui Puck (minunat!). Un alt spectacol de suflet al meu este "Inima de caine" - o poveste care te macina, te pune pe ganduri si nu-ti da pace multa vreme dupa aceea. O piesa profunda, plina de semnificatii si rascolitor de emotionanta. Felicitari tuturor celor ca tine, Marius, care se daruiesc cu toata fiinta lor teatrului, pentru ca noi, spectatorii, sa ne bucuram, sa ne intristam, sa ne miram, sa ne intrebam, neincetat, cine suntem...

    Viviana Rosca

    RăspundețiȘtergere
  30. Felicitări pentru iniţiativă! Un spectacol de la TNB, e greu de ierarhizat, însă voi respecta cererea. Spectacolul Avalanşa este covârşitor pentru trup, suflet şi minte. De ce? Pentru că e real, e ceva ce unii oamenii trăiesc, acceptă, această sufocare îmbibată cu teamă; cum regulile unei comunităţi pot ajunge să-ţi îngrădească propria suflare de viaţă şi să-ţi năruiască speranţa.Urletul pare a fi singura scăpare pentru cei ce iubesc viaţa şi vor să zboare spre ceruri mai înalte. După ce am văzut spectacolul, am ales să urlu de fiecare dată când simt că mă afund; să aleg dansul, muzica şi iubirea să-mi fie ecou.
    Muzica, distribuţia, coregrafie excepţională căuia nu-i găsesc defecte, mi-aş dori să văd acest spectacol la Paris.

    RăspundețiȘtergere
  31. Garantat daca ar fi sa raspud la intrebarea "Care-i prima piesa care-ti vine in minte de la TNB"? raspunsul ar fi, fara o prea mare ezitare: Dineu cu prosti. E amalgamul ala de ironie, de ras, de trist, de satira, de naivitate, de morala, cuprinsa intr-un spectalco, ce la prima vizionare m-a facut sa rad copios dar totodata la final sa relizez cu cata nonsalanta si superficialitate putem uneori judeca oamenii. Malaiele...garanta e un Actor - in sensul adevarat al cuvantului si rolul lui de sens intregului spectacol Am avut sansa sa vad piesa asta atat jucata de Serban Ionescu cat si cu domnul Caramitru. Jos palaria :)

    RăspundețiȘtergere
  32. Salut! Chiar ma uitasem ce spectacole mai sunt pe la teatru. Draguta si initiativa cu concursul. Fara indoiala Don Quijote a fost cel mai bun spectacol pe care l-am vazut eu la National. Prezinta viziunea lui Miquel de Unamuno despre roman si personaj, ceea ce a fost foarte curajos din partea lui Puric dar de asteptat avand in vedere aplecarea lui pentru teologie ortodoxa. Este formidabil cum a reusit sa transmita intreaga poveste doar prin pantomima si dans - echipa de dansatori a fost la inaltime.
    Toate bune!

    RăspundețiȘtergere
  33. Mi/a placut foarte mult Livada de visini. l/am vazut de 3 ori. de doua ori cu regretatul serban ionescu si o data cu andrei finti. o uriasa diferenta, o cu totul alta piesa. nu am nimic cu dl. finti dar jocul sau lasa de dorit. chiar si ceilalti parca jucau mai altfel decat atunci cand erau cu serban ionescu. sincer ar fi bine, dupa parerea mea, sa nu se mai joace acest spectacol. sau poate regizorul ar trebui sa schimbe putin viziunea, tinand cont de actori. imi place enorm cehov dar in aceasta interpretare mi se pare un fiasco, mai ales ca am un termen de comparatie.

    ioana oprea

    RăspundețiȘtergere
  34. Dineu cu prosti - Horatiu Malaele e genial in rolul prostului; nici ca se putea gasi un actor mai bun pentru acel rol..
    Ioana Cristina

    RăspundețiȘtergere
  35. "Napasta" in regia lui Radu Afrim este spectacolul care mi-a placut cel mai mult. A fost de altfel si prima piesa pe care am vizionat-o la TNB, in Sala Media.Aceasta piesa a fost pur si simplu altceva pentru mine, mi-a creat o noua viziune legata de teatru.M-a impresionat imperecherea acelei coregrafii nebune cu replicile profunde ale actorilor, intreg spectacolul m-a absorbit si in plus, am fost printre norocosii care nu au mai prins locuri pe scaun si am putut sta exact asa cum imi place, pe jos, fix langa scena :)

    RăspundețiȘtergere
  36. Mie...mi-a placut interviul pe care l-am vazut pe youtube... cu tine. De aceea te-am adaugat la pagina mea de facebook langa Anthony Hopkins si Robert Dilts ca : personanele care m-au inspirat. Nu am avut placerea sa ajung la TNB niciodata, cu toate ca m-am hotarat sa schimb acest lucru.
    Dupa ce am vazut interviul tau...mi-am dat seama ca mastile sunt cel mai daunator lucru posibil alaturi de autosuficienta ...la mine manifestandu-se printr-o aroganta nejustificata...dar na...life goes on...
    Marius Barbosu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da-le jos !! Mastile... ai sa vezi ce bine e fara.. e mult mai relaxant :))

      Ștergere
  37. Hm... Nu am prea apucat sa mai merg pe la teatru in ultima vreme. Si ani buni m-am dus mai mult pe la Odeon. Stiu! Sunt cam nepoliticoasa dat fiind contextul. La TNB am vazut mai recent si "Inima de caine" (prima piesa in care te-am vazut jucand). Impresionanta. Poate cam... prea impresionanta. Recunosc ca nu ma mai tin nervii sa vad drame de calibrul asta. E suficient sa intorc capul pe strada si imi sangereaza inima. Nu prea mai tin la "tavaleala" emotionala.

    Asa ca... piesa de top o sa fie "Egoistul". Pentru ca AM RAS. Am ras mult si cu lacrimi si aveam nevoie de asta. Pentru ca (auto)ironia nu era exagerat de sarcastica si nici gluma nu era grobiana... Cred ca un pic de optimism nu strica. Am plecat zambind si asta mi-a facut bine.

    Hm... Cam asta ar fi. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  38. "Fata din curcubeu" pentru ca desi nu cunosc rusa si prin urmare nu am inteles nicio vorba din cantecele rusesti, "am priceput".

    Stiu sigur ca la iesire nu am vazut niciun curcubeu deasupra Teatrului National dar am vazut oameni peste care trecuse o furtuna si asta cred ca e un lucru care face diferenta intre un spectacol sau altul; O fi aparut curcubeul mai tarziu, cine stie...

    RăspundețiȘtergere
  39. Unul din spectactolele TNB care m-au impresionat si a carui amintire inca e proaspata este Avalansa.
    De ce mi-a placut? Pentru ca tot spectacolul se petrece intr-un glob de cristal, unde actorii sunt inchisi deopotriva cu spectatorii. Pentru ca trebuie sa razi timid, cum am auzit ca fac japonezii in salile de cinema, si nu balcanic, cu gura pana la urechi, de teama zapezii. Pentru ca tanara gravida si sotul ei se chinuie din rasputeri sa se iubeasca in tacere. Sa traiasca viata dupa modelul umbrelor. Parca ar fi fost mitul pesterii lui Platon transferat intr-o vale de munte. Si pentru ca la sfarsitul piesei poti in sfarsit sparge tacerea salii si provoca neclintirea muntilor cu un strigat entuziast Bravissimo! Ecou al libertatii nebune si al coplesirii pe care o simti in fata unui text bun si a unei excelente puneri in scena!

    RăspundețiȘtergere
  40. ruxandra petrescu4 aprilie 2013, 10:19

    “Inima de caine”, domnule Tipografovici  Este spectacolul meu preferat pentru ca l-am trait asa cum traiesc amintirile bunicului meu care a fost batut de comunisti in puscarie pentru ca indraznise sa adune cativa cocosei de aur pe care nu a vrut in ruptul capului sa-i dea Partidului. Amintirile sunt mai multe, mai dure, mai personale, asa cum spectacolul e mai complex decat firul epic al sau. Felicitari, domnule caine, pentru felul in care ai reusit sa ne faci sa traim aceasta piesa care, pentru mine personal, dureaza o viata intreaga, caci este genul de piesa care schimba vieti si mentalitati.

    RăspundețiȘtergere
  41. "Cadavrul Viu"
    Eram in liceu, dadusem cu nasul de ce inseamna "mersul la teatru' de vreo 2 ani. trecusem de faza in care la finalul unei piese spuneam "mi-a placut/ nu mi-a placut". "Cadavrul viu" a fost ca o parada de actori pe o muzica atent aleasa. De ce mi-a placut exact? Nu stiu! Pentru ca m-a tinut in scaun... Insa o piesa care mi-a palcut/ mi-a transmis si m-a facut sa plang alaturi de voi a fost "Oscar si Tanti Roz". Stiu, nu e de la TNB, dar cu cine ma intalnesc si ma intreaba ce am mai facut ii raspund:"bine, am fost la teatru. sa mergi neaparat sa vezi "Oscar si Tanti Roz"!

    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  42. ”Batranii au dreptul la nerusinare.O nerusinare nelimitata.” Pornind de la una dintre cele mai valoroase cugetari ale lui Petre Tutea, am sa aleg ”Egoistul”. Sa amintesc ca domnul Radu Beligan joaca impecabil e de prisos.
    Insa mai mult decat atat, iesi din TNB si ai o tema de gandire..si te tot gandesti...la ce? La felul in care viata bate mai mult sau mai putin teatrul, la timpul asta ingrat care trece cu atata repeziciune, la faptul ca trebuie sa faci, la randul tau,ceva pentru a simti ca ti-ai capatat draptul la nerusinare....

    RăspundețiȘtergere
  43. Din vremea cand TNB era cam ca Bulandra si directori erau Colceag & Cojar (adica cand eram eu student, peste 10 ani) as zice Numele Trandafirului, O scrisoare pierduta (Tocilescu), Cotletele, Macbett, Cadavrul Viu, Azilul de noapte, Dragoste in hala de peste (incredibila transformare a salii Atelier), Richard II (Smart), Calatorii cu matusa mea...
    Din perioada urmatoare nu stiu nimic...
    Din perioada contemporana cand sunt extrem de fericit ca din punctul meu de vedere TNB e din nou "in top" as zice Napasta, Macbeth, Toti fiii mei, Vizita batranei doamne (pentru ca in sfarsit a mai aparut un spectacol care sa exploateze posibilitatile scenei mari, care, la primul meu contact cu TNB - Tamerlan cel mare - mi s-au parut de-a dreptul incredibile).

    Dar pentru ca trebuie sa aleg doar un spectacol alegerea mea este O scrisoare pierduta (Tocilescu):
    -pentru ca a avut o distributie exceptionala (si nu o includ si pe Sharon)
    -pentru ca a avut un final nemeritat si brusc
    -pentru ca desi "dubios", a existat o explicatie din partea lui Tocilescu pentru fiecare abordare
    -pentru ca l-a recunoscut si Uniterul cand i-a dat premiul pentru cel mai bun spectacol
    -pentru ca e probabil bunicul montarii cu Napasta
    -pentru ca a fost interesant si proaspat
    -pentru ca a avut o scenografie foarte reusita
    -as mai avea 10 motive dar e prea lung..






    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uitasem de Dragoste in hala de peste, bine ca mi-ai amintit, Serj K!! Citind ce s-a scris pe aici, ma bucur nespus ca lumea are amintiri asa frumoase despre spectacole si ca teatrul chiar mai conteaza (a contat si in vremea tineretii mele, si va conta si pentru cei care vin din urma, daca li se va oferi calitate, nu ob-SCEN-itate - Pardon my pun!)

      Ștergere
  44. Inima de caine...
    ...pentru ca poti alege povestea pe care sa o traiesti,
    ...pentru ca mi e dor de Florina Cercel in rolul "Doamnei" si de Serban Ionescu in rolul lui "Schwo...Schwo...Schwonder" :)),
    ...pentru ca este piesa careia i am invatat dialogurile/replicile (si pe care mi le amintesc... inca :)),
    ...pentru ca este piesa despre care simteam ca stiu tot, si ce bucurie era cand ma surprindea cu ceva nou de fiecare data cand o vedeam,
    ...pentru ca este piesa care a facut sens atunci cand nimic altceva nu facea si la care m am reintors, de fiecare data,
    ...pentru ca nu stiu daca m as reintoarce si acum, dar mi ar placea sa se reintoarca ea pentru cei care nu au vazut o...

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...