joi, 28 martie 2013

De ce teatrul ??????

Stiti intrebarea aceea care se pune de regula actorilor....De ce teatrul ??? Vezi un actor si prima intrebare e ”De ce teatrul?”.. de obicei cand primesc o astfel de intrebare imi vine sa ma ridic si sa plec sau sa raspund ”_De ce nu?” Dar cum sunt bine crescut sau doar las, nu ma ridic , zambesc , ma fac ca sunt surprins de aceasta intrebare ingenioasa, aprope ca in ochii mei se citeste ..” Domnisoara ..dar ce inteligenta sunteti..!! Cum ati  reusit sa jungeti la acesta intrebare.... Apoi fac o pauza .. in care se vede clar ca sunt atat de surpris incat nu reusesc sa dau un raspus...Inevitabil domnisoara , doamna sau domnul zambeste ....adica..” Hai ca i-am facut-o de data asta.”. si apoi incepe un raspuns la fel de penibil ca si intrebarea .. De partea cealalta .. doamna e incantata de raspuns sau ma rog asa pare.. si delicat trecem la alte si alte intrebari ...uneori la fel de reusite..

Si totusi intrebarea e penibila doar pentru ca ti se pune de atatea ori.. cate variante de raspuns sa gasesti.. In fapt exista un singur motiv pentru care te-ai apucat sa faci teatru.. Unul dintre cele mai reusite raspunsuri ale mele a fost ca, citez, din mine evident, ”M-am  apucat sa fac teatru ca sa-mi scuz existenta”  aaaaaa?? ce ziceti? Cioran ?, mic copil pe langa acest Manole. Cum a descoperit el apa calda.. Ce am vrut sa spun cu asta, ca poate nu ati prins esenta gandului manolian.. Povestea incepe in copilarie cand artistul de azi, pe care-l tot admirati pe scena, lua bataie de la baietii din fata blocului, cam odata la 5 ore....Eram un copil extrem de enervan si dupa spusele unor colegi din teatru inca mai sunt, din fericire nu mai pot ei sa ma bata.. acum s-a inventat barfa la coltul teatrului.. mai putin dureroasa .. dar parca varianta cu bataia era mai cinstita... Asa .. apoi a fost episodul cu artexul...Artexul asta era pe timpul copilariei mele o minge de fotbal din piele si cred ca mai este .. Nu avea multa lume in casa asa comoara.. Tatal meu profitand de o delegatie in strainatate, la Chisinau :)) a pus mana pe o astfel de minge sa o duca odorului drag sa aiba ce bate in fata blocului... numai ca baiatul nu era mare amator de fotbal ( nici acum nu sunt) si nici macar nu prea avea cu cine se juca ..mai nimeni nu doarea sa se ”inhaiteze cu a lu Manole”  Lucrurile stateau asa.. eu aveam minge, ceilalti vroiau mingea ,da nu ma vroiau pe mine... Asa ca sunau la usa si cereau pur si simplu Artexul...Mama, femeie darnica cu frica de D-zeu, le dadea mingea .. Ei se jucau cu mingea mea in fata blocului si eu ma uitam de la fereastra etajului 5 .. Dupa cate v-am povestit aici pare ca am avut o copilarie trista.. Ei bine, nu..prin clasa a II a am descoperit teatrul..

De atunci lucrurile au stat altfel , cu totul altfel.. Acolo toata lume se juca cu tine, chiar daca nu doreau erau obligati... se spuneau povesti frumoase si era permis sa facem orice .. orice tampenie ne trecea prin cap.. iar ceilalti spuneau .. Lasa-l ma ca asta face teatru.. Fraza asta mi-a ramas in cap si am inteles ca teatrul te apara de foarte multe .. nu mai trebuie sa dai explicatii pentru nimc nimanui...Lasa-l e actor.. ce sa-i ceri??. :)))) O sa vi se para ridicol si totusi e foarte sigur.. Teatrul e o parte din viata ta, de fapt devine viata ta.Te desprinzi de tot ce iubesti si mai ales de tot ce detesti...Daca nu as fi jucat teatru, nu stiu ce s-ar fi ales de mine...Exprimarea e o libertate.. E o chestiune de vitalitate.. Am ales teatru ca sa infrunt si sa insult viata... Rezultatul? Ma ingadui mai usor si suport mai usor viata :)))) Nu- i asa ca e comic....???

De ce teatru????

15 comentarii:

  1. Foarte frumos scris...ai ales sa fii un * fotbalist* pe scena...nu pe teren sau in fata blocului si iti joci meciul cu multa seriozitate. Felicitari! ( dar cu toate astea nu mi te imaginez a fi un copil greu de suportat in fata blocului sau obraznic...mai bine spus un copil neinteles, de o adunatura de alti copii pentru care singurele valori erau o minge si cateva betoane, o neintelegere care duce la o razvratire a ta si uite asa se formeaza un lant. Bine ca ai avut puterea interioara sa gasesti ceva care sa te completeze , anume actoria...nu multi avem sansa asta.)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, cunoastem gustul...
    E o linie finuta intre curaj si evadare
    tinand cont ca si in viata civila avem cate o masca numita "persona", atunci evadarea nu mai e asa de grava:)
    Daca te desprinzi lucid de ceea ce iubesti si de ceea ce urasti, este o libertate cu miez aceasta, altminteri...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ha!
    Dupa ce am scris cele randuri, mi s-a scris "dovediti ca nu sunteti un robot", normal, sa nu fiu trecuta in spam.
    Insa cerinta mi se pare minunata. Ar trebui sa mi-o amintesc zilnic:))

    RăspundețiȘtergere
  4. Din cauza acestor întrebări, penibile, infantile, stupide, eu am muțit în facultate. Dacă pun o asemenea întrebare? Mai bine tac și ascult.
    Nu e bine nici așa.
    Și nu cred că teatrul, în cazul dumneavoastră, a scuzat existența, ci a justificat-o. Teatrul, ca și dorul, nu înseamnă numai ceva, ci fac parte din ceea ce ele înseamnă. Nu o zic eu, asta spunea Blaga despre dor, eu îndrăznii puțin mai mult. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu e comic. Este chiar viata. In toate formele ei, cu bune si rele. Undeva acum 49 de ani, intr-un tramvai, o fetita de 4 ani, care mergea cu mama ei in diverse parti ale orasului, canta de mama focului de o auzeau toti calatorii ,cantece auzite la radio. Era vesela, ca orice copil, dar amuza pe toata lumea cu repertoriul ei.O doamna in varsta se adresa mamei fetitei : ,,Eu sunt in varsta i nu o sa mai apuc, dar fiti sigura ca fetita va ajunge o mare cantareata, are ureche muzicala ,,. Doamna s-a dus demult intr-o lume mai buna. Fetita nu a ajuns cantareata. Dar Marius Manole a ajuns ACTOR. Foarte bine pentru el, ca se poate juca, trai si infrunta mai usor viata !

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce frumos le zici tu Marius, tare frumos dar in cazul tau, prin prisma povestilor pe care le spui tu despre cum a inceput, pe tine te cam ales teatul!
    Noi te admiram si ne bucuram ca v-ati gasit reciproc!
    Gabriela

    RăspundețiȘtergere
  7. :))) f tare. se vede ca traiesti prin teatru. pot sa zic ca dupa ce te-am vazut in insemnarile unui nebun, mi-am luat ceva carti de gogol sa citesc. cand am citit insemnarile, aveam in cap numai vocea ta. cred ca ar merge sa incerci si cu "mantaua", ma gandesc. cred ca ti-ar iesi de minune :)

    RăspundețiȘtergere
  8. ...Esti un norocos...Cata nevoie avem de a ne putea desprinde de ceea ce iubim si mai ales de ceea ce detestam...!!! Iar cine obtine asta, cine o invata, cine ajunge a trai cu o anume detasare...este cu siguranta inzestrat cu un har deosebit. Ce-i drept, omul si dupa incercari grele poate dobandi o intelepciune in acesta directie. Dar actorului i-a fost rezervat un privilegiu elegant din partea divinitatii....pentru a suporta mai usor viata. Felicitari, asadar, pentru talent, devotament si munca...cu nemiluita !
    Daniela

    RăspundețiȘtergere
  9. Intr-adevar iritanta intrebare insa inevitabila! Daca speri sa fii ocolit de acesta intrebare de aici inainte datorita "frumoasei" istorioare pe care ai impartasit-o aici, mult noroc! Totusi intentia ta a reusit sa imi aduca un zambet intr-o zi mohorata asa ca iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi-ar fi frica sa iti iau un interviu:( Ma uit la interviuri cu actori, regizori, etc. cu inima stransa, mi-e jena de penibilul celor care le iau interviuri fiindca de obicei nu sunt la inaltimea interlocutorului si pun intrebari idioate.. Da, asa e. Dar tot mi-e mila de ei, zau! Iti trebuie ceva curaj sa iei interviu unui scriitor, unui actor...sa scapi de frica de a cadea in ridicol...

    RăspundețiȘtergere
  11. Personalitatea ta ma fascineaza!

    ps: Zambetul e cheia fericiri!

    RăspundețiȘtergere
  12. da,e ca si cum te-ar intreba cineva de ce fumezi.retoric,nu/btw,fain articolul tau

    RăspundețiȘtergere
  13. Apreciez autoironia si modestia ce va caracterizeaza, insa nu, mie nu mi se pare deloc comic. Din ce am citit aici e mai degraba rasu-plansu', ca sa zic asa. Oricum, cred ca vrand sa "insultati" viata prin ceea ce faceti, adica prin teatru, reusiti taman contrariul: sa o faceti mai frumoasa (decat este deja, prin simplul fapt ca traim), atat pentru dumneavoastra, cat si pentru noi. Daca intrebarea "De ce teatru???" din final ne este adresata noua, spectatorilor, atunci as indrazni sa dau si eu un raspuns: ca sa bucurati suflete si sa raspanditi lumina in jurul dumneavoastra. Probabil ca ati fi raspandit lumina si daca nu ati fi fost actor, dar poate ca ea nu ar fi incalzit atatea suflete.

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu una nu cred c-ar trebui sa te deranjeze o astfel de intrebare. E simpla, lasa loc la dezbateri si la apropiere, e cuminte. Nici macar nu releva gradul de inteligenta al persoanei…eventual gradul de familiaritate al acesteia cu lumea teatrului. Si atunci, de ce sa te superi ? Vorbim de o persoana care iti cere un interviu ? Caz in care da, poate ar putea pregati niste intrebari mai tentate pentru tine (urmand ca apoi sa se descurce, probabil, cu dilema clasica : a scrie ce a aflat sau a inventa o poveste accesibila cititorilor ?). Sau vorbim de norocoasa dominta ori de norocosul domn care ajunge in fata artistului, are ocazia sa-i adreseze cateva cuvinte iar inspiratia (bate-o vina !) s-a decis tocmai atunci sa-i joace-un renghi monstruos? Asadar, eu te-as incuraja sa ai rabdare si pe viitor…Iar mie chiar mi-a placut destainuirea generata de intrebarea uracioasa . Sau asta o fi problema : adevarul vine din vremuri fragede si cel care provoaca destainuirea nu pare c-ar merita neaparat sa-l afle (fie si ptr ca, de fapt, nu stie ce sa faca cu el ?)
    Iti propun un exercitiu anti-plictiseala: data viitoare intreaba-ti tu interlocutorul « De ce nu teatrul? ».

    RăspundețiȘtergere
  15. Draga Marius,singurul motiv pentru care nu va invidiez pe voi actorii este acela ca imi inchipui ca voi nu mai vedeti o piesa de teatru sau un film cu acelasi ochi naiv cu care privim noi profanii.Pentru noi totul e o poveste, o iluzie frumoasa dar pentru voi o piesa de teatru inseamna regie ,scenografie,joc actoricesc toate analizate profesional...Asta ar fi fost intrebarea mea pentru tine-Cum se vede de la tine un film sau o piesa de teatru prin comparatie cu perioada in care nu devenisesi inca actor?

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...