joi, 1 martie 2012

Hai la teatru ca la cinema!!!!!

De ceva vreme, fie ca joc eu, fie ca sunt spectator, imi vine sa ma ridic si sa ies. Asta pentru ca sala de teatru s-a transformat in sala de cinema. Suna telefoanele, se si raspunde la ele cu celebra fraza ”sunt la teatru nu prea pot vorbi”, se discuta probleme, se analizeaza, se deschid si se inchid sticle de cola, se mai si cearta unii.. Cum se stinge lumina in sala, se aprind telefoanele, care mai nou au ecrane foarte mari si se vad foarte bine din scena. Bietul actor aproape poate numara cati oameni se plictisesc, ba uneori mai recunosti si cate o fata cunoscuta luminata frumos de telefon.

La unul din spectacole, in primul rand, un domn era jumate calare pe o doamna si o tot saruta de zor....Foarte romantic...Adevarul ca in sala era cald, scunele moi, liniste (asta pana a sunat un telefon de vreo 12 ori)...locul perfect pentru un mic flirt...I-am oprit si rau am facut, pentru ca dupa aceea a urmat un sfert de ora in care am auzit..._pe tine te-a atentionat, _ba nu, pe tine....Pe amandoi!!!! imi venea sa strig din scena...Ma rog, s-a terminat cu bine

La spectacolul Avalansa, doua doamne in primul rand pariau daca sunt sau nu Marius Manole

_ Uite el e Marius Manole
_Nu e el draga, ala e mai inalt, l-am vazut la televizor
_ El e, daca iti spun, l-am vazut in inima de caine, tot la sala asta( inima de caine se joaca de 6 ani la sala Amfiteatru, da poate gresesc)

Am vrut sa opresc, sa fac cunostinta cu doamnele, ca spectacolul sa poata continua, dar din respect pentru spectatatori am amanat pana la sfarsitul spectacolului.
Mai nou au inceput sa raspunda la intrebari, ca de, toata lumea se pricepe la fotbal, la politica si la teatru... Unii spun replicile inaintea actorului, sa demonstreze cu argumente colegului de scaun ca el a mai fost la acest spectacol sau ca poate juca mai bine decat tine, care ai repetat ca un prost 2 luni..

Sigur ca sunt foarte multe spectacole proaste. Sfatul meu e, daca vedeti ca ati nimerit la spectacolul gresit sau ca spectacolul nu se ridica la asteptarile dumneavoastra, sa va ridicati si sa iesiti. Fara sa vociferati, fara sa ne demonstrati ca sunteti adevarati mergatori la teatru( iertati-ma alt termen nu am gasit). Iesiti si cereti banii inapoi. Sigur ca in ritmul asta teatrele vor da faliment in 2 saptamani... Dar cate capete atatea pareri.... deci nu putem fi siguri de asta.


Zilele trecute am fost la un spectacol, intamplator am stat la balcon... uitati-va si voi cum se vede sala de sus. Numarati cate telefoane sunt deschise in timpul spectacolului. Va garantez ca asa se vede si din scena....daca voua va place....!!!!

Poate sunt eu nebun, poate mi se intampla numai mie. Daca aveti povesti de genul asta...va roooooooooooog sa scrieti.Poate unii se recunosc

49 de comentarii:

  1. Rusine celor care se comporta astfel! E la moda sa mergi la teatru, nu sa respecti!! Trist! Dar sper sa continuati sa-i bucurati pe toti ceilalti care vin pt voi, cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acum 2 ani, la Cinema Eforie o mana de studenti unatecisti au atras atentia unei doamne care vorbea la telefon pana cand aceasta a parasit sala (neintrerupandu-si conversatia telefonica, evident). La Bulandra, acum o luna, un domn din primul rand nu reusea sa isi scoata telefonul din buzunar pentru a raspunde (din nou, evident, pentru ca nu respingi un apel, pur si simplu), astfel, in timpul unui monolog s-a ridicat in picioare, dupa care a raspuns. spectatorul frustrat din mijlocul salii abia de mai aude actorii. nici nu-mi pot imagina cum se simt actorii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu am fost mai norocoasa. La ultimele doua spectacole la care am fost, au fost telefoane deschise dar nu a sunat niciunul :)

    RăspundețiȘtergere
  4. ...ai mare dreptate,acum cateva zile in orasul nostru micut de provincie ,Curtea de Arges,am fost la un spectacol...la cateva scaune pe randul din fata mea suna un telefon :"sunt la teatru ,te sun eu..."si-un trosc peste mana dreapta se auzi in surdina.Nu stiu cine era alaturi de "ea",(cea trosnita),dar "bine i-a facut"...zic in gandul meu

    RăspundețiȘtergere
  5. telefoane care suna, sticle de suc deschise, pungi fosnite, sigur toate sunt enervante (ba uneori exasperante).
    dar mai presus de astea pe mine ma deranjeaza ... sictirul. omul plictisit de munca (si de viata)care in loc sa deschida televizorul, vine la teatru ca sa para cult sau poate pur si simplu pentru ca l-a scos nevasta din casa. dar uita ca nu e in fata televizorului si isi pastreaza acelasi comportament (in cazul in care stie si altul) si incepe sa comenteze.cred ca asta e fondul pe care se petrec toate celelalte (telefonul, sucul, chips-urile): plictiseala, sictirul, lipsa de interes a unor spectatori, care nu stiu exact de ce se afla in sala cand locul lor nu e acolo.
    in acelasi timp, poate, cateva perechi de ochi avizi se atintesc catre scena dintr-un colt al salii, de pe niste trepte de undeva din margine sau lipiti de vreun perete, incercand sa nu incomodeze pe nimeni dar sa absoarba tot ce se petrece pe scena.

    RăspundețiȘtergere
  6. ehe ai dreptate, eu anul trecut am fost la ...escu si in timpul spectacolului o doamna a raspuns la telefon, actorii s-au oprit din jucat, sa vorbeasca doamna apoi au contiunuat, am avazut multe faze ca astea, chiar un pic cam multe. Ce nu imi place ca dupa ce se anunta de 3 ori sa se inchida telefoanele, incepe piesa si apoi suna vreo 10 telefoane, or fi surzi. Eu cred ca nu oamenii nu se vor schimba si imi e teama sa ma gandesc ca pe viitor o sa fie si mai rau:) Gabi

    RăspundețiȘtergere
  7. Noi am avut de a face cu unul care a comentat tot spectacolul ce spuneau personajele, om in varsta, parea ca mai fusese dus la teatru si cu cativa care aveau variantele proprii la replici. D etelofoane nu mai vorbesc. Eu, personal, se pare ca am si cunoscuti care via sa ma salute, la inceput, noi fiind in scena sa zic asa, la intrarea pubicului, intr-un spatiu neconventional, cu gradene pe patru laturi

    RăspundețiȘtergere
  8. O reprezentatie "Revizorul" de anul trecut... Suna telefonul "businessman-ului" taman in timpul unui monolog al lui Stefan Banica. :) Se opreste omul din monolog, ii arunca o privire de l-a facut bucati... culmea este ca tocmai vorbea de parveniti/neciopliti iar replica urmatoarea s-a potrivit situatiei.. s-a a improvizat Banica (ca nu stiu replice pe dinafara :) ), dar a fost brilianta reactia lui... si a salii.

    RăspundețiȘtergere
  9. Rusine celor care vin la teatru doar ca sa povesteasca in stanga sau in dreapta,ca sa vorbeasca la telefon sau ca sa se inghesuie cu iubita/iubitul pe scaun.oameni buni,decat sa mergeti si sa faceti o atmosfera stresanta pentru actori,mai bine va duceti acasa,ca si acolo e cald,deschideti televizorul,o punga mare de seminte si comentati toata seara despre ce si cum joaca aia in filme.Da,dar sa nu confundam.Teatrul e total opus cinematografului.Pentru mine,teatrul e ca o biserica,spectacolul e ca o slujba.Dar asa cum si-n biserici exista babe din alea care te barfesc pe la spate daca vad ca nu ai batic sau chestii de genul,asa vor exista si intr-o sala de teatru nesimtiti care sa vina sa-ti strice rolul.Bine ai facut draga Marius,atunci cand i-ai dat afara pe cei care te deranjau.In locul tau tot asa as fi facut.Am fost si eu la spectacole de teatru prin Iasi.Si acolo ba se mai trezea una sa discute cu prietena,ba un telefon care suna si asta in timpul unui spectacol de-al domnului Caramitru.Mi se pare lipsa de respect ce fac tinereii din ziua de azi si nu numai tinereii.Oamenii,in general.Parca a disparut bunavointa aia de a merge la un spectacol,de a te simti bine in masura in care sa nu deranjezi.In fine,traim in Romania si asta spune multe.Pentru unii,educatia si cei 7 ani de acasa lipsesc cu desavarsire.Sunt prea ingusti la minte,atata stiu,atata fac,vin la un spectacol ca sa barfeasca,sa discute si sa te faca si pe tine sa te simti stresat.Nu-mi place ce se intampla.Ar trebui sa fie paza si-n teatre nu numai la cinema.Daca acum se poarta asa,peste ceva timp o sa vina cu bere nu cu cola si cu tigara aprinsa.Rusine pt cei ce strica in felul asta spectacolele.Mai bine si-ar vedea de viata lor limitata!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ma intreb daca acele "personaje" care vin la spectacole doar pentru a NU urmari piesa si mai rau decat atat, pentru a nu-i lasa nici pe ceilalti sa o faca, ar veni la fiecare repetitie sa vada cate ore de munca pe zi inseamna pregatirea unei piese, ar mai avea aceasta lipsa de respect pe viitor? Poate unii dintre ei isi imagineaza ca pregatirea unui rol si a unei piese se face "la o bere" cu o zi inainte de punerea in scena... Intamplarea face ca in adolescenta am cochetat cu teatrul cativa ani, pe vremea cand locuiam inca in Iasi si am avut norocul sa fiu coleg de scena cu Marius. Acum locuiesc in Tg Mures si merg cat pot de des la spectacole. Atat la teatrul National cat si la Teatrul Studio (al studentilor de la UAT-Tg Mures). Vreau sa spun ca aceste lucruri de care a pomenit atat Marius cat si toti ceilalti, se intampla foarte rar aici in Tg Mures. Nu stiu de ce dar ma bucur ca e asa. Imi place sa cred ca cei de aici au mai mult respect si mai multa "educatie culturala" daca imi este permis sa ma exprim asa. Pentru ca telefoane, pungi de chipsuri si sticle de suc se gasesc si in Tg Mures :)

    Sa auzim de bine!

    Cu stima,
    Lucian Periclie

    RăspundețiȘtergere
  11. Este vorba numai despre respectul pe care-l ai față de actori. Cei care folosesc telefoanele în timpul pieselor de teatru înseamnă că au venit acolo nu pentru piesă, ci pentru a bifa încă un lucru de făcut...

    RăspundețiȘtergere
  12. Evenimente de genul asta cred ca am vazut la fiecrae spectacol la care am fost, desi la ultimele 2-3 a fost mult mai linistit decat de obicei. Totusi, de cate ori am fost in sala nu s-a intamplat sa opreasca cineva spectacolul. Cea mai "exotica" intamplare a fost prin toamna la "Mestesugul vietii" cand una din fetele de langa mine, in randul 2, pe langa faptul ca a chicotit tot spectacolul, cum a inceput spectacolul a scos din geanta un mar din care a tot muscat zgomotos vreun sfert din spectacol. S-au intors cei din fata spre ea, au privit-o cu subinteles, dar asta nu a facut-o sa renunte la mar. Credeam ca nu mai termina odata marul ala. Iar alta data, tot prin toamna, la "Noiembrie", cateva persoane au intrat la spectacol dupa vreo jumatate de ora. Sala era jumatate goala, erau o gramada de locuri lobere la margine, au pus pe toti sa se ridice sa poata intra la mijloc. De cele mai multe ori cand am mers cu cineva la teatru, persoanele respective se gaseau sa mai intrebe ceva. Chiar daca nu le raspundeam, mai tarziu mai intrebau ceva. Asa am inceput sa merg numai singura la teatru desi e cam ciudat cand vezi numai grupuri si cupluri, doar eu sunt singura ratacita pe acolo. Ce e ciudat e ca s-a intamplat sa merg odata la teatru si cu un actor. Departe de a fi spectatorul model, ceea ce m-a mirat foarte tare. Ma asteptam la alt comportament in sala de teatru stiind si cum e de partea cealalta. Succes la Avalansa in seara asta!

    Ruxandra

    RăspundețiȘtergere
  13. Merg saptamanal la teatru, nu am vazut niciodata asemenea comportament. Inca tind sa cred ca fotografia este facuta in pauza ci nu in timpul spectacolului.

    RăspundețiȘtergere
  14. Cred ca totusi exagerezi putin. Fotografiile cred ca sunt facute inainte de inceperea spectacolului, cand oamenii pana sa inceapa piesa, mai verifica emailul, facebook-ul sau de ce nu, se mai uita pe mariusmanole.ro.
    Intr-adevar am observat si eu ca s-a schimbat atmosfera in salile de teatru (spre rusinea mea am luat o pauza cam de un an).
    M-au uimit cel mai tare comentariile care se faceau pe seama a ceea ce se intampla in piesa dar dupa ce s-au stins luminile parca au mai disparut si telefoanele.

    Parerea mea.
    Narcis

    RăspundețiȘtergere
  15. Ok. Sper sa nu deranjez cu commentul asta, dar ideea e urmatoarea:
    Din punctul meu de vedere lucrul bun e ca salile de teatru au devenit neincapatoare...Eu unul am fost zilele trecute la Biloxi Blues si va spun ca revad in poza postata mai sus imaginea din sala Palatului Copiilor, dar odata cu inceperea spectacolului acestea au fost trecute pe silence si niciun telefon n-a deranjat atmosfera superba creata de artisti. Daca vrem sa umplem o pagina de blog doar ca n-avem un subiect mai bun...de acord, se poate interpreta si asa. Eu am auzit actori celebri (Marcel Iures, Maia Morgestern) incantati de faptul ca lumea a inceput sa umple salile de teatru, dar na` e doar parerea lor, oare conteaza?
    P.S.: Felicitari Marius Manole pentru ceea ce faci pe scena, ma inclin!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu sunt fericit ca lumea vine la teatru, nu vreau sa ma intelegi gresit. Dar daca tot vii la teatru, incearca sa respecti unele reguli (putine) de bun simt. Si sincer pentru mine o sala pe jumatate goala, dar public bun,e mai pretioasa decat una plina dar....Nu cantitatea face diferenta, ci calitatea.. Nu tin sa se bata lumea pe scaune la spectacolele in care joc,mi-ar pacea sa stie la ce au venit si sa respecte actorii...chiar dac sunt 50, 100 de oameni.Daca sala e plina , nu e musai sa fie si spectacolul bun..
      Cat despre a umple o pagina de blog, demult nu mai am asemenea aspiratii.

      Ștergere
    2. @Anonim, nu ai remarcat tu, dar, crede-ma, au sunat telefoane si la Biloxi Blues.

      Dar mai mult decat telefoane care suna, cel mai mare soc l-am avut la un spectacol de teatru privat, o reprezentatie oferita de o companie angajatilor si colaboratorilor. In timpul unei replici a lui Tudor Chirila, un domn din sala s-a trezit vorbind cu voce tare (ii atragea atentia unui coleg din sala caruia considera ca i se potriveste replica). Tudor s-a oprit si l-a apostrofat pe domnul cel spontan, dar intamplarea a inghetat pentru o clipa sala. Din fericire, la scurt timp toata lumea s-a relaxat si spectatorii s-au bucurat de piesa. Mai trist mi s-a parut sa citesc a doua zi pe un blog parerea unei doamne care fusese in sala si pe care o deranjase mai mult faptul ca un actor - deranjat de nesimtirea unui spectator - a oprit spectacolul, decat faptul ca acel nene s-a trezit vorbind cu voce tare, de parca ar fi fost la un spritz cu prietenii.

      Ștergere
  16. De cand merg la teatru nu am vazut si sper sa nu vad :) oameni care sa raspunda la telefon in timpul spectacolului.Intotdeauna am grija sa imi inchid telefoanele inainte de inceperea spectacolului.Niciodata nu mi-a sunat telefonul in timpul spectacolului.Insa am un obicei prost si o spun ca parare de rau,am tendinta de a verifica telefonul daca am apeluri primite.Daca am trimit mesaj,ca nu pot raspunde :)
    Am fost sincera si sper sa nu ma judecati aspru.
    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu te judeca nimeni...:))) Dar in capul noastru de pe scena, in momentul ala, noua ni se pare, ca tu te plictisesti si vrei sa treaca timpul mai repede...Ca te uiti la ceas..Acum si actorii sunt putin paranoici :)))

      Ștergere
    2. Da,acum inteleg.Noi spectatorii chiar uitam acest aspect.Imi pare rau,o sa incerc sa ma abtin.Miercuri merg la teatru,va scriu joi,daca am stat 2 ore pe scaun fara sa ma uit la telefon :)
      Weekend placut sa aveti,si de-abia astept sa se mai joace "Inima de caine"

      Multumesc

      Cu stima
      Hatice

      Ștergere
  17. Cred ca este vorba despre lipsa prezentei ce se manifesta nu doar la teatru, ci mai tot timpul. Dorinta oamenilor de a fi in alta parte decat sunt la un moment dat, lipsa de acceptare a situatiilor de viata ii determina pe oameni sa traiasca ori in trecut, ori in viitor, ori virtual, numai in prezent prea putin. Poate daca oamenii ar fi constienti de locul in care sunt atunci si comportamentul ar fi altul. E ca si cum avem impresia ca nu meritam cateva momente de bucurie si de spectacol si drept urmare nu ni le acordam. Toate bune :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Cat de adevarat... dar, asta e realitatea.
    Felicitari pentru stiulul tau de a scrie!



    Andreea

    RăspundețiȘtergere
  19. Calitatea unora dintre spectatori s-a schimbat. Exista multi care vin doar pentru ca e trendy sau ceva de genul. Am vazut mai de mult o faza incredibila la Nottara, e drept ca in pauza, un tanar si-a scos un pachet si a inceput sa manance parizer sau salam, oricum mirosea.Si tot la acelasi teatru, care are de altfel un renume de teatru bulevardier(dar sunt si spectacole bune), langa mine statea un domn care aproape tot spectacolul a sforait. Cat despre telefoane care suna si discutii in timpul spectacolului acestea sunt la ordinea zilei indiferent de teatru si mergem relativ des la spectacole si la National, la Bulandra sau Metropolis.

    RăspundețiȘtergere
  20. Cei care deranjeaza spectacolul cu telefoane, susoteli sau fosnete de pungi cu chipsuri, n-au fost invatati cum trebuie sa se poarte la teatru(si daca ii atentionam decent, inceteaza). Multi dintre ei spun ca le place la teatru si ca iubesc actorii. Iubeste-i si tu, la fel ca pe ceilalti, ca sa te poti mentine frumos in scena. Educatie, la varsta lor, nu se mai face; doar mai ajustam putin :)
    Concentreaza-te pe rol, pe ceea ce construiesti impreuna cu partenerii de scena, nu-ti lasa atentia distrasa de telefoane, vorba sau ce se mai intampla in sala. Si nu uita de publicul(adevarat) de teatru care e acolo, in liniste, va iubeste si va respecta.

    Alex

    RăspundețiȘtergere
  21. Da, e trist, dar oamenii nu mai știu să se comporte adecvat cu locul în care se plasează la un moment dat. La teatru venim foșnind și plini de nerăbdare (să se termine mai repede, să ne grăbim spre nu știu ce...), la biserică venim în ținute deșucheate, la piață venim ca de pe podiumul de modă etc. E vorba de educație, bun simț și un dram de civilizație. Vina e a noastră că nu sancționăm aceste abateri considerând că e cazul să o facă alții. Dar care alții?
    Am mers la teatru și am rămas surprinsă neplăcut de două doamne care au tot comentat replicile cu voci sonore, au râs ostentativ și la sfârșit au declarat emfatic că nu a fost cine știe ce. Problema e că ele practic nu au avut timp să se uite cu adevărat la ce a fost pe scenă. De asta tăcerea are rolul ei. Mai ales când ești spectator la teatru.

    RăspundețiȘtergere
  22. Chiar eram curioasa din cine se compune “marele” public care rade toate biletele din prima zi in care s-au pus in vanzare? Deci din cauza lui, eu, care din lipsa de timp, nu-mi pot lua bilet in prima clipa, inca ma chinui sa vad “Sinucigasul”??? Eu cred ca ori s-a nascut asa un trend din actiunea de a te deplasa la Teatru si eventual de a da un “Check in” pe Facebook ca sa vada lumea ca esti cult ori poate scaunele sunt de vina, sunt mai comode decat banca din parc, intr-o pauza de butonat mobilul, mai arunci un ochi pe scena sa vezi care mai e treaba… :|

    RăspundețiȘtergere
  23. imi este greu sa cred si imi este sincer ciuda ca si studenta sa vad ca oamenii din ziua de azi dau bani sa se duca la teatru pt ca este la moda,ca au pretentii intelectuale cu carul si ca vin sa se holbeze la niste telefoane in loc sa plece cu ceva nou in suflet,sa mai invete ceva.....ca sa vad 3-4 spectacole la bucuresti strang bani cu o luna-doua inainte de ziua mea si alea undeva in spate sau cine stie ce pozitii incomode.....la "Avalansa" am intrat cand eram studenta la actorie cu greu pt ca nu eram studenta in bucuresti si nu aveam ce cauta acolo si am stat in picioare pe scari.....a meritat din plin dar erau 2 scaune libere pe care o doamna isi tinea haina de blana.....imi vine sa plang cand trec prin bucuresti si nu am bani de bilet ...chiar nu inteleg ce pot avea in cap oamenii astia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand mai treci prin Bucuresti si vrei la teatru scrie-mi, te rog.

      Ștergere
  24. Frumos gestul, Marius Manole, in ce-o priveste pe viitoarea colega de breasla. Respectul meu!
    Si da, pot sa confirm ca se merge la teatru pentru ca e in trend. Tot ceea ce era de spus, a fost postat.
    Oricum, nu ne raportam doar la spectacolele de teatru. Domnilor ce mancau de zor pufuleti, la un spectacol, le comunic cum ca de 100 ron isi luau pungi intregi... si le mancau acasa, fara retineri si fara sa suporte privirea mea taioasa.
    Problema tine de lipsa bunului simt. Atat! Nu-mi place spectacolul, in regula. Astept sa se termine, pt a nu-i stanjenii pe ceilalti si gata. Exista, in ultima instanta, si varianta iesirii din sala, varianta preferata foitului si verificarii mesajelor pe un telefon foarte misto, cu un ecran foarte mare si luminos.
    Pitzipoancei din primul rand, la "Blifat", ii comunic ca nu s-a jucat un banc de 1 ora si ceva, ci o piesa ce pune pe tapet si niste probleme existentiale, astfel ca hlizitul ei permanent a scos din pepeni o mare parte din spectatori. Data viitoare rog sa nu mai incurce spectacolele si sa mearga la cel de stand up comedy.
    Multumesc pt aceasta scriere pe blog, deoarece pot sa-mi descarc si eu frustrarile legate de acest subiect...

    RăspundețiȘtergere
  25. Cu riscul de a fi gresit inteles, trebuie spus cu aceasta ocazie ca, daca de cele mai multe ori, spectatorii lasa de dorit la capitolul bun-simt, de multe ori si spectacolele care ni se aduc in fata merita o astfel de atitudine. Imi aduc aminte de niste spectacole absolut oribile, jenant de grosiere si vulgare precum Kinky Zoone Arat bine azi? sau chiar un spectacol al lui Marius Manole, Bitter Sauce. Nu incurajez astfel de comportamente, sa fiu bine inteles, insa cred ca si regizorii, actorii si personalul din teatru trebuie sa se gandeasca bine cu ce se prezinta in fata publicului, care de altfel, trebuie spus, domnule Manole, nu este decat o oglinda a ceea se intampla pe scena, adica a dumneavoastra. You only get what you give... vorba cantecului

    RăspundețiȘtergere
  26. Cum sa se plictiseasca la spectacolele tale, Manole?Mai ales ca cei mai multe dintre spectatori sunt de sex feminin, admiratoarele tale.:)) Ei te admira pentru ca esti un actor minunat...dar si pt calitatile tale de om/suflet frumos, rafinat, cult,demn,cu bun simt...un model pentru tinerii de azi. Cei mai multi dintre ei" se uita la telefoane din reflex, gest involuntar...ce are la baza stresul cotidian...Multi vin la teatru pt a-si infrumuseta sufletul, ei fac un fel de art-terapie. Poti sa-i privesti din perspectiva unui terapeut care vindeca suflete. Si eu m-am surprins uitandu-ma la telefon( pus pe silentios) dar nu vedeam nimic...poate doar ceasul, ce as fi vrut sa stea in loc.Data viitoare il voi lasa in masina, din respect pentru arta ...;)Apropos,duminica ati jucat toti 4, exceptinal...iar starea mea era de profunzime-nicidecum de plictis. Pentru cei sensibili,vemurile de azi sunt coplesitoare. Dar sensibilitatea ne poate deveni aliat!:);-*

    RăspundețiȘtergere
  27. ei, chiar asa sa fie? parca nu imi vine a crede... dar cu dormitul in sala cum stam? era practicat la un moment dat cu succes. eu personal ma fac vinovat de aceasta infractiune. Cand o piesa e proasta sau ma plictisesc de mor, scaunul devine brusc foarte comod... Dar tu Manole, tu mai dormi prin sali de teatru?

    RăspundețiȘtergere
  28. M-a impresionat foarte mult "Oscar si Tanti Roz", a plans toata sala cu tine, chiar si nesimtitii carora le-au sunat telefoanele...

    RăspundețiȘtergere
  29. N-am observat fenomenul asta, poate pentru ca nu prea stau la balcon si nu m-am uitat la cei din jur.
    Daca-mi amintesc bine am verificat si eu telefonul daca e pus pe silent si inca odata.....din reflex cum spunea cineva mai sus
    Mi se pare de bun simt sa te lipsesti de el in sala. Si la teatru dar si la cinema (ok, la cinema nu deranjeaza pe nimeni daca trimiti mesaje dar sa stai la taclale e prea de tot)
    Hapi2233 (de pe wordpress nu se poate posta)

    RăspundețiȘtergere
  30. Cretineii astia imi fac mie zile amare de cand eram in liceu!!! Au trecut vreo 5 ani de atunci si lucrurile par sa ia amploare. Imi vine sa ma ridic de pe scaun, sa sar peste ei si sa ii iau la pumni! Ma depaseste! De ce ai da banii pe un bilet pentru a participa la ceva ce nu te intereseaza? De ce ai cheltui bani pentru a-ti bate joc de munca unui om? Chiar nu inteleg! Asta e, prostia mea s-a conservat foarte bine, pricep mai greu. Ma deranjeaza fenomenul asta si la cinema. Dar teatrul e arta vie! Mergi acolo pentru a simti, pentru a trai, pentru a evada din lumea asta superficiala! Daca nu isi doresc asemenea experiente, de ce nu stau acasa?!! Aici e vorba de bunul simt elementar! In momentul in care aud un idiot de langa mine cum face "scranch-scranch", mancand popcorn, turbez! Mersul la teatru e la moda! La un spectacol, o domnisoara a raspuns la telefon si a strigat: "Sunt la teatru! MA CULTURALIZEZ!". Am avut nevoie de toata stapanirea de sine pentru a nu o da afara!
    Astazi, am avut onoarea de a-i vedea pe maestrii Ion Caramitru si Horatiu Malaele! Geniali!!! Totusi, nu exista un spectacol genial fara un idiot caruia sa ii sune un telefon, fara doua babe care comenteaza prestatiile actorilor! De ce? Nu stiu! Prostia nu e o scuza!
    Per ansamblu, parca publicul de la Cluj este mai ok, totusi, insa e loc de mult mai bine!
    Abia astept sa vin, din nou, la Bucuresti, pentru a veni la spectacolele tale! Felicitari pentru munca depusa si pentru talent! Esti unul din acei actori tineri care devine o legenda!

    RăspundețiȘtergere
  31. :)) se grabeste lumea sa zica rusineee!!! rusine!!! desi poate si ei de multe ori au facut acelasi lucru. Nu aprob, insa asta este consumatorul roman, nu poti sa ai pretentia sa ai succesul cinema-ului dar cu spectatori de calitate!

    RăspundețiȘtergere
  32. Hai sa fim seriosi! Asta e consumatorul roman? Si uite asa ne complacem in situatii gen " asa sunt romanii"! Poate sunt persoane care nu au facut chestia asta. E vorba de educatie si bun simt! Sunt si oameni care beneficiaza de aceste calitati! Publicul trebuie educat si, intr-o buna zi, poate si consumatorii romani vor fi educati! Critica e buna intotdeauna!

    RăspundețiȘtergere
  33. În seara asta la spectacolul "Avalanşa" exact în momentul monologului domnului Constantin Cojocaru a inceput coloana sonoră de la un Nokia, telefonul unei doamne în etate...dacă era mamaia mea n-o trimiteam la spectacol cu el deschis!

    RăspundețiȘtergere
  34. Sa ne intelegem. Majoritatea celor cu telefoane si le scot ca sa posteze pe facebook mobile: @teatru with cutare, cutare si cutare. Nu e importanta piesa de teatru. Important este sa vada cat mai multa lume ca tu mergi la teatru. Important este sa demonstrezi ca ai viata sociala. Este un curent venit odata cu facebook-ul si cu iphone-ul, care face ca din ce in ce mai multi oameni, atunci cand beau o cafea, sa arate lumii ca ei sunt in oras si beau o cafea. Ultima oara cand am fost la opera, ziceai ca e Las Vegas de cate lumini de telefoane erau deschise. Oamenii astia nu consuma teatru, sau cafea, sau opera, ei consuma senzatia de etichetare pozitiva a celor din jurul lor. Lumea de la teatru trebuie sa vada ca stai pe telefon, lumea de pe facebook trebuie sa vada ca esti la teatru. Astfel, arati ca ai importanta ta. Privita in esenta, cauza problemei este mult mai profunda, si tine de lucruri pe care le pierdem pe drum odata cu "evolutia".
    Opinia mea umila, evident.

    RăspundețiȘtergere
  35. Probabil se vor da pe brazda doar cand vor vedea o reclama, cum ca este civilizat sa pui telefonul pe silentios cand esti la teatru/cinema/opera. Iar daca tot nu pot sa nu impartaseasca lumii intregi ca ei se culturalizeaza, macar sa dea "share location" din foaier.
    Sincer, telefoanele astea noi au prea multe aplicatii pe ele, decat ar fi cazul...
    Dar si noi destule lipsuri la comportament...

    RăspundețiȘtergere
  36. Un comentariu la cald, intrucat tocmai am revenit de la piesa "Oscar si tanti Roz"... si o spun din prima, am iesit dupa 2 ore, dar nu din cauza actorilor... De fapt, am stat doar ca sa-i vad cum joaca. Am asteptat sa cante Cranberries si-am tulit-o. E a doua oara cand mi se-ntampla sa ies de la o piesa inainte sa se termine. Si mi-am pus intrebarea, pe drept cuvant, daca nu am devenit insensibila, avand in vedere subiectul piesei. Aveam anumite asteptari de la TEXT, fiindca citisem despre Schmitt si-am fost dezamagita. Mi s-a parut diluata piesa si oricat de intens joaca Manole, pentru mine nu a fost atractiva. Ca sa nu zic slabuta.
    Totusi, este doar o parere (?), exista o tendinta de a impana cu mici comicarii, personaje "haioase" ca sa distreze/ amuze lumea (tratata drept aia care vine la CIRC)?! In acelasi timp, publicul pare mai degraba interesat sa fie distras, incat drama/tragedie/comedie e totuna=comedie HAHAHA cat se poate.

    RăspundețiȘtergere
  37. Marius, ti-am scris si pe Facebook. In calitate de mare consumatoare si devoratoare de tot ceea ce poate insemna
    "cultura" (muzica, teatru, filmj, carte, dans), iti spun ca am revenit in sala de teatru cu cateva luni in urma (dupa vreo 2-3 ani de dezamagiri in materie de spectacole de teatru) pentru a te vedea si revedea pe tine. M-am intrebat cand si cine va reusi sa ma convinga sa dau banii pe un bilet si sa nu ies dezamagita sau sa imi para rau pt bani dati. Si uite ca tu ai reusit sa faci asta cu mine. Ii respect prea mult pe artisti, asa ca nu voi parasi sala sau stadionul, chiar daca ceea ce vad nu este nicidecum pe placul meu. Am fost in Joia Mare la "Oscar si Tanti Roz", care m-a bucurat si incantat nespus. In mod sigur, voi reveni sa vad din nou piesa, ceea ce cred ca nu am mai patit de peste 10 ani. Si eu, in calitate de spectator, sunt deranjata ca lumea din sala nu isi inchide tel., face multa galagie, mananca, vorbeste mult, comenteaza cel mai adesea rautacios (tipic romanesc: intotdeauna vedem partea negativa sau intunecata a spectacolului sau a artistilor de pe scena, asa ca mai bagam si niste "barfulite"), aplauda si rade cand nu trebuie. Nu mai spun de confortul fizic: se intind, isi tin hainele sau gentile pe spatar sau pe marginea scaunulul, in brate, stau cu mainile sprijinite de ambele brate ale scaunului, astfel ca ai toate sansele sa fii facut "sandvici" de catre cei de langa tine. Mi-e rusine mie pt voi cei de pe scena de ce se intampla uneori in sala. Am vazut si la concertele unor artisti de afara, mari staruri, in ce hal se poarta lumea. Am vazut cum garzile de corp sau cei care asigura securitatea evenimentului ajuns sa vina la oameni sa ii certe pentru ca il deranjeza pe cel de pe scena sau pe cei din jur. Pe unii i-am intrebat de curnad la Sala Palatului, la un eveniment muzical international, de ce au mai dat atatia bani si au venit la spectacol, daca nu asculta si comeneteaza negativ artistul respectiv. In pls, nu ii lasa nici pe altii sa se bucure de ceea ce vad. Mi se intampla adesea sa fac sacrificii materiale destul de mari ca ajuns la un eveniment si el totusi sa fie tulburat de astfel de manifestari.

    RăspundețiȘtergere
  38. Buna,

    Recunosc ca si pe mine, ca spectator, ma scot din sarite cei care uita sa-si puna telefoanele pe silent.

    Pe de-o parte insa, un oarecare procent de eroare umana este inevitabil. Chiar si oamenii cu cele mai bune intentii mai uita uneori. Eu una sper sa n-o patesc niciodata (cam greu, pentru ca am telefonul mereu pe silent), dar totusi nu pot spune ca nu inteleg uitucii. Dar numai din cand in cand, si in procente minuscule.

    Daca intr-o sala plina, suna un telefon, luat ca procent nu e rau, desi daca stam sa ne gandim, daca suna un telefon nu inseamna ca este singurul uitat pe sonor. E cu dus si intors.

    Repet, cand aud ca porneste muzicuta vreunui mobil prin sala, ma ia cu febra. Dar stiu ca, oricat de greu mi-ar fi, nu e neaparat ok sa judec persoana respectiva.

    O mica intamplare comica, zilele trecute am fost la Casatoria la Bulandra, piesa in care aparea o cutiuta muzicala la un moment dat. Cand am auzit-o cantand, automat m-am incruntat... pana cand am realizat de unde venea sunetul :))

    Revenind la subiect, adevaratii oameni cu probleme de bun simt sunt cei care:
    - raspund la acel telefon, in loc sa-l inchida
    - discuta, vorbesc, comenteaza
    - fosnesc inutil (ma refer la mancare, si alte chestii asemanatoare, nu atunci cand iti ridici haina de pe jos ca ti-a alunecat din poala, sau cand mai intinzi un picior ca ti-a amortit).

    Aici e o lipsa crasa de bun simt si educatie, pentru ca deja este vorba de un lucru prin care deranjezi si pe care alegi sa-l faci cu buna stiinta.

    Si nu va deranjeaza doar pe voi, actorii, ci si pe noi, spectatorii, pentru ca si noua ne este distrasa atentia de la spectacol, riscam sa pierdem replici, gesturi, si la urma urmei orice secunda dintr-un spectacol isi are rolul ei.

    Pe langa toate astea, mai am o observatie, sau o curiozitate.

    Acum cateva saptamani, la o piesa la TNB, pe de-a lungul intregii reprezentatii, linistea a fost mereu intrerupta de o fetita micuta care nu se mai oprea din vorbit.
    Prezenta ei m-a mirat, deoarece stiam ca sub o anumita varsta (7 ani parca?), copiilor nu le este permisa intrarea la teatru (din motivele evidente mentionate mai sus).
    La finalul piesei s-a dezlegat si misterul prezentei fetitei in sala: era fiica cuiva din distributie (persoana care si-a cerut scuze fata de public la final).
    Desi pe de-o parte inteleg ca daca esti actor de teatru, vor si copiii tai sa te vada pe scena, e absolut normal, insa pe de alta parte intreaga reprezentatie a fost presarata de astfel de intreruperi, si a fost greu de urmarit.
    Stiu ca incidenta acestui gen de problema este undeva intre infima si inexistenta fata de cea cu sunatul telefoanelor, comentatul si fosnitul, dar uite ca totusi mai exista si reversul medaliei.

    Diana

    RăspundețiȘtergere
  39. Salut, Marius! Inspirat de experienţă şi impulsionat de articolul tău, am scris şi eu două gânduri:

    http://www.aiciprv.ro/2012/04/este-frumos-la-teatru.html

    Toate bune!

    RăspundețiȘtergere
  40. Institutiile culturale din occident investesc in ceva echipamente de bruiere care fac ca aceste device-uri sa nu fie functionale (in termeni de comunicare, ma refer la semnal) LOCAL.
    Asta nu ar rezolva problema ecranelor care perturba distributia luminoasa optima actorului (dar si spectatorului), dar o rezolva pe cea a interferentelor vocale.

    Altfel, pe 1 mai am avut sansa de a vedea un Lopahin jucat cu toata pasiunea. Poate nu la inaltimea Verei (care, din punctul meu de vedere a fost coplesitoare), dar pe aproape. Multumesc frumos!

    Cu stima,
    un spectator

    RăspundețiȘtergere
  41. Buna seara! Poate unii oameni nu stiu cum sa se comporte la teatru, nu au fost educati. Asa ca ma gandeam sa ii spun cuiva ideea mea, la care m-am gandit serios, sa vorbeasca cu cei de la teatre. Ma gandeam ca pe spatele biletelor, sau o data cu biletele sa se dea separat un fluturas cu instructiuni de purtare, sau ceva de genul acesta. Nu sunt ironica. Sper sa schimbati ceva!

    RăspundețiȘtergere
  42. Ahahaha, a fost buna asta Irinuca! Dar tu nu stii cum merg treburile cu marketingul. Iti spun eu cum sa ii faci sa citeasca fluturasul, pentru cei mai multi l-ar face avion: nu dai fluturas alaturi de bilet, dai o punga de seminte, iar in ea pui un fluturas cu regulile de comportament dar sa fie asa, gen eticheta de seminte. Tot pe fluturas este bine sa fie mentionat scorul ultimului meci - aici implica o colaborare cu presa de sport -, iar pentru dame, eventual, ultimele modele de pantofiori, rochite, gentute. Pana la urma se poate initia un pic de reclama din care teatrul sa faca niste bani. DAR! Punga cu seminte e un "MUST" ("NECESITATE - TREBUIE"). Hai nu ma luati in seama, Romania e o tara superba. E precum un copac de pe care se scurge rasina. Daca vom invata ce sa facem cu ea vom avea un copac frumos. Ce mai faci Marius Manole?

    RăspundețiȘtergere
  43. Cam ce face Adele pe un subiect similar (si inca la Royal Albert Hall):

    http://www.youtube.com/watch?v=eLqfbztK3Lc&feature=relmfu

    Iluminatie maxima,

    RăspundețiȘtergere
  44. http://marele-vid.blogspot.ro/2010/08/la-teatru.html

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...