duminică, 15 ianuarie 2012

Spectacole luna Ianuarie

Pentru ca ma intrebati unde si ce joc , am sa pun programul spectacolelor aici. Mai cu seama ca noi aflam programul putin inainte de a se afisa la teatre. Asa puteti sa va faceti programul din timp si sa faceti rost de bilete :)))
Asadar:

21 ianuarie ora 19.30 ” Livada de Visini” la TNB

22 ianuarie ora 19.30 ”Sinucigasul” la TNB

23 ianuarie ora 19.00 ” Misterul Sebastian ” La Odeon

24 ianuarie ora 19.00  si ora 21.00 ”Sta sa ploua” la Green Hours

25 ianuarie ora 19.00 ”Oscar si Tanti Roz” la Bulandra

26 ianuarie ora 19.00 ”Oscar si Tanti Roz” la Bulandra

27 ianuari ora 20.00 ”Avalansa” la TNB

30 ianuarie ora 19.00 ”Misterul Sebastian” la Odeon

31 ianuarie ora 19.00 ”Oscar si Tanti Roz” la Bulandra

1 februarie ora 19.00 ”Oscar si Tanti Roz” la Bulandra

2 februarue ora 19.30 ”Sinucigasul” la TNB


3 februarie ora 19.30 ” Livada de Visini” la TNB


7 februarie ora 19.00 ” Livada de Visini” la TNB


9 februarie ora 20.00 ”Avalansa ”la TNB


11 februarie ora 19.00 ” Marea iubire a lui Mihai Sebastian” la Godot Teatru-Cafe


Cam asta e pentru moment. Va astept la teatru !!!

luni, 9 ianuarie 2012

Olga Tudorache nu e un nume?

Am aflat cu tristete ca aseara la Teatrul National, la spectacolul ”Noiembrie” in care joaca Olga Tudorache, in sala nu au fost decat o suta de persoane. Dealtfel si eu cand am fost in sala la  ”Regina Mama ” in sala nu erau decat 150 de oameni. Un spectacol pe  care eu l-am vazut de 4 ori si in care doamna Olga Tudorache este exceptionala. Sincer nu inteleg... cum? La toate susele si nenorocirile care se joaca la Palatul Copiilor, unde biletul e penibil de scump, sala este arhiplina si lumea se calca in picioare pentru un bilet. La toate concertele in care apar tot felul de formatii, despre care eu habar n-am( e drept nici nu sunt un tip prea informat) salile mustesc de spectatori. La Olga Tudorache sala e aproape goala. Am intrebat si eu pe altii ...De ce? Mi s-a raspuns sec ...”Olga Tudorache nu e un nume”  Nu e un nume??????? Bine si atunci cine e un nume? _ Cei care apar la televizor...

Oameni buni, am cam luat-o razna. Haideti sa ne oprim putin si sa vedem care sunt adevaratele valori, altfel riscam sa nu fie bine. Refuz sa cred ca valoarea o da numai reitingul si ca notorietate poti capata doar aparand la televizor.

Haideti sa nu asteptam sa mai plece un artist, ca mai apoi sa-l ridicam in slavi si sa ne tanguim pe la televizor ce mare valoare nationala am pierdut. Stim cu totii ca ne sta in fire sa facem asta ... E cam penibil. Mi se pare strigator la cer ca Olga Tudorache sa joace cu sala goala. Numai daca ar veni studentii (marea majoritate oricum nu cred ca au auzit de ea) si tot s-ar umple sala.

Ne miram ca lumea a devenit nesimtita , aroganta , lipsita de repere.... De ce ?  Daca noi stam in fata televizorului si ne lasam imbecilizati de tampeniile pe care ei ni le baga pe gat....

P. S. sa nu sariti sa-mi spuneti ce mare e Doamna Olga, cat inseaman ea pentru noi toti ... pentru ca sincer ... nu va cred...Daca ar fi asa, salile ar fi pline

duminică, 8 ianuarie 2012

Cronica de spectator

IVANOV, ŞERBAN  SI  IARĂŞI  IVANOV

Pentru a nu începe pseudocronica noastră cu o şaradă, iată explicaţia, pe cât de simplă pe atât de clară - Ivanov, piesa  lui Anton Pavlovici Cehov, Şerban şi Andrei – marele nostru regizor şi nu în ultimul rând Ivanov, Vlad Ivanov – protagonistul piesei omonime. Despre fiecare, fără patimă şi false zaharicale, în rândurile urmatoare.

Piesa este scrisă de Cehov în 10 zile. Avea doar 26 de ani şi încă de la prima lectură descoperim ceea ce se va numi ulterior, univers cehovian. Fiecare din personajele din “Ivanov” se vor regăsi într-un fel sau altul în celelalte lucrări dramatice. Se observă cu claritate acea tipologie  cehoviană a unei aparente linişti, de moarte ce precede un sfârşit de epocă şi o conturează pe cea care va să vie, uşor agresivă, poate nepoliticoasă dar constructivă şi aflată în opoziţie flagrantă cu acel far niente neproductiv şi chiar demolator (Lopahin în “Livada”, Borkin în “Ivanov”). La personajele lui Anton Pavlovici domină dorinţa reînoirii, a schimbării, dar doar la modul declarativ şi numai după trecerea unei zile, două, cândva..., regretul sau nostalgia după timpul trecut , când logic, totul era bine, minunat şi nu în ultimul rând dorinţa de a se desprinde din locul întâmplărilor prezente şi aventurarea spre o lume nouă, unde evident totul va fi mai bun şi mai raţional (Moscova, America...).O menţiune specială pentru clarviziunea socială a stingerii unei generaţii şi perioade istorice şi înlocuirea ei treptată cu oameni noi, cu o voinţă puternică de parvenire, cam fără cultură şi maniere, dar puternici, ambiţioşi, gata să reclădească ceva pe ruinile vechiului sistem. Din păcate de aici a pornit şi ideea cumplită şi sinistră ce avea să devasteze peste 70 de ani Europa şi nu numai, lasând în urma milioane de morţi şi de destine sfărâmate.

Regizorul Andrei Şerban are o carieră remarcabilă naţională şi internaţională marcată de trei repere esenţiale ce i-au canalizat şi determinat  întreaga activitate. Acestea sunt reprezentate de tragedia greacă, Cehov şi Shakespeare. Există în portofoliul său  numeroase montări cehoviene, din diferite epoci şi pe diferite meridiane, ultimele – “Trei surori” cu Teatrul Naţional din Budapesta , “Unchiul Vanea” cu Teatrul de stat maghiar din Cluj ori însuşi “Ivanov” cu colectivul de la “Bulandra”fiind reprezentate în cadrul Festivalului de teatru din perioada 27 septembrie – 6 noembrie 2011. Abordarea acestei piese de tinereţe a lui Cehov  se face de pe poziţii departe de a fi clasice, personajele având libertatea ( aparentă) de a naviga spontan prin noianul de vorbe şi fapte, de trăiri pozitive ori contradictorii, de relaxări şi tensiuni, alunecând firesc spre aceeaşi linişte neputincioasă şi uşor deznădăjduită ce va avea drept final moartea protagonistului. Despre acest act final, regizorul ne mărturiseşte faptul că a abordat prima variantă a scriiturii cehoviene şi anume aceea a morţii prin implozia eului şi firesc şi a ambalajului său, refuzând varianta rescrisă de către Cehov, la presiunea cenzurii epocii, a sinuciderii, poate şi datorită faptului că un personaj ca Ivanov nu putea fi neapărat un laş, lipsit de cele mai importante trăsături de responsabilitate socială şi personală.

Vlad Ivanov este un actor de generaţie mai nouă ce vine să umple un gol lăsat de câţiva actori consideraţi clasici, care din nefericire ne-au părăsit sau nu mai joacă. Se pare că alegerea sa pentru rolul Ivanov a fost legată de ochiul experimentat al lui Şerban, dar poate şi de prestaţia sa excelentă din rolul Doctorul din piesa “Un duel” a aceluiaşi Cehov, rol pentru care a şi fost distins cu Premiul Uniter pentru cel mai bun rol secundar. Abordarea rolului se face prin prisma evidentă a analizării şi disecării unui anumit fel sau tip de deteriorare a relaţiilor umane, pornind din planul interpersonal şi sfârşind în cel strict personal, finalul fiind unul aproape logic, insuportabilitatea de sine ducând evident la autodistrugere. Vlad Ivanov este un actor de un polimorfism interpretativ formidabil, doar înşiruirea câtorva roluri memorabile din ultima vreme demonstrând acest lucru – “Burghezul gentilom”, rolul din filmul “3,2,1”, Doctorul din “Un duel” si acum acest remarcabil Ivanov.

Marius Manole se află parcă prins în vraja rolurilor din teatrul rus, pentru că în ultima perioadă - “Inimă de câine”, “Livada de vişini”, “Sinucigaşul” şi acum “Ivanov”îi oferă şansa la tot atâtea realizări remarcabile. Între Borkinul de acum şi viitorul Lopahin există numeroase asemănări dar şi deosebiri esenţiale, în fond Borkin nefăcând altceva decât să vrea să schimbe o lume ce i se pare anchilozată, ideile sale adesea nastruşnice dar şi imorale nefăcând altecva decât să zguduie un sistem cu o evoluţie lentă şi aproape stagnantă. Rolul este acoperit remarcabil şi atât prestaţia mimico-gestuală cât şi cea fizică fiind susţinute într-un tempo viu şi alert, neobosit,  pe întreg parcursul desfăşurării spectacolului.

Victor Rebenciuc parcă îşi joacă rolul din viaţa de toate zilele, demonstrându-ne o dată şi încă o dată că senectutatea este mai apropa de copilărie şi în special de părţile sale frumoase şi diafane.

Babakina Anei Ioana Macaria  este vie, frivolă, avidă de orice inclusiv bărbaţi, întregul să comportament, mult modernizat de Andrei Şerban, fiind susţinut de averea sa, nu de puţine ori putându-ne duce cu gândul spre aşa zisele piţipoance de Dorobanţi, evident avant la lettre !

O menţiune specială pentru Mirela Oprişor, valorizată, în sfârşit, la capacitatea talentului sau în rolul Anei Petrovna, Dana Dogaru în rolul peţitoarei Avdotia Nazarova  şi pentru costumele create de Carmencita Brojboiu.

În concluzie, “Ivanov” este un spectacol remarcabil, regizat cu măiestrie şi jucat excepţional, fapt ce îi va conferi o viaţă lungă şi prestigioasă, ce trebuie vazut cu tot dinadinsul.

Victor Gavrilă Loghin

Constanţa, noiembrie 2011


Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...