marți, 27 noiembrie 2012

Fa-mi loc

Vineri, 30 Noiembrie 2012, ora 20:00
Teatrul Evreiesc de Stat, Bucuresti


”Fă-mi loc!” de Anthony Michineau

Regia: Radu Beligan

Cu: Marius Manole, Medeea Marinesc


Bilete puteti cumpara de aici                                                                     http://www.bilete.ro/comanda.asp?eveniment=Fa+mi+loc+30+Nov+2012


Va asteptam

marți, 9 octombrie 2012

9 octombrie


Astazi ar fi fost ziua lui...


"Ultimul actor iese din teatru usor zgribulit de vantul primaverii incerte. Cearcanele i s-au adancit cu inca o zi vietuita pe scena. Oboseala lui fericita strabate bland noaptea orasului. Pe pavajul umed pasii lui rasuna discret si intelepti. Acesta este mersul pe jos dupa cea mai ciudata dintre muncile zilei. Cortina e inca fierbinte de aplauzele, de respiratiile celor catorva sute de spectatori. A primit flori, le tine sub brat, ca pe o paine. Canta de unul singur, ca pe vremea cand era student, cantecul cu "sus e cerul, larga-i lumea". Isi sterge cu mana o urma de fard de pe coltul buzei arse de febra. Apoi se saluta cu un caine ratacit, dintr-o casa in care cetatenii dorm. Apoi se saluta cu un burlan verzui in care s-a ascuns ploaia de ieri. Apoi se saluta cu o banca din parc, unde a asteptat pe vremuri pe cineva care nici n-avea cum sa vina... Apoi isi vara mainile in buzunare si se gandeste iar la "sus e cerul, larga-i lumea,/ bine c-a-nfrunzit padurea"... In urma cu cateva strazi, teatrul in care a jucat in aceasta seara ramane ca o ciudata parere de rau... Cel din fotografia de pe afis, acelasi cu cel care acum se indreapta spre casa, nu doarme niciodata. Sta acolo si numara impasibil taximetrele, militienii si gunoierii. Celalalt isi mai aprinde o tigara. Sa lasi in urma ta propria ta fotografie pe un bulevard pustiu si sa te duci acasa! Isi aseaza capul fierbinte pe perna si se roaga de somn sa vina mai curand. Acesta nu vine si actorul iese din nou in strada uda, vorbindu-si lucruri pe care nu ar avea curajul sa si le spuna in timpul zilei. Fumeaza prea mult. Asta nu este indicat pentru sanatate! Dar stelele astea, dar norul acela, dar umbra copacului din fata casei?! De toate astea trebuie sa se ocupe cineva, nu?! Ii vine sa se intoarca la teatru, sa sparga usa cu iarba fiarelor si sa doarma in cabina lui de actor, pe o veche si prafuita canapea Louis XV... Poate asa s-ar linisti putin... Un actor care se plimba noaptea dupa spectacol este un om cautandu-si casa adevarata. Lasati-l sa doarma in cabina lui din teatru. Se va trezi zambind. Jos in colt va gasi in zori toneta cu lapte proaspat si curat..." - Adrian Pintea


multumesc Adina 

joi, 5 iulie 2012

Sunt mandru

S-au implint cam vreo 11 ani de cand am terminat facultatea de teatru. Nu e mult, nu e putin ...nu e nicicum, defapt. Numai ca in 11 ani s-au cam schimbat multe si in viata mea si in viata colegilor mei de facultate.

Am primit zilele aste un link pe mail care suna asa : Trupa TRAVKA nu paraseste locul 1 in clasamentul Radio Guerrilla. Probabil ca ati mai auzit de ei si macar o data in viata ati ascultat muzica lor. Eu sunt fan. Poate pentru ca ii cunosc de cand s-au nascut, poate pentru ca stiu cum s-au compus primele cantece (care erau superbe, intre noi fie vorba) sau poate ca George Gadei mi-a fost coleg 4 ani la actorie. Sau toate la un loc......

Sunt tare mandru de colegii mei de facultate, dupe 11 ani fiecare dinte ei a facut lucruri faine . Flori ( Florentina Tilea ) este actrita la Teatrul National din Bucuresti. Am crescut impreuna...M-a meditat la matematica ,pentru ca eram lemn.Mi-a deschis usa in noptile cand nu aveam unde si nu aveam cu cine sa stau. Suntem iar colegi...bine ne stim din clasa a doua...n-am apucat din pacate sa ma intalnesc cu ea pe scena ...la National, ma refer. Astept. Astept si sa-i spun ca o iubesc tare, tare...dar la cum ma stiu, nu va veni curand momentul....

Emilian Oprea e actor la Braila, inca. Il puteti vedea si in Bucuresti la Godot Cafe in Iulius Caesar...Cu Emi am avut o relatie ciudata ...ne-am urat , ne-am imbatat, ne-am distrat, am jucat, ne-am admirat si ne-am bucurat cand unul dintre noi reusea sa faca lucruri ok.

Liviu Pintileasa a fost si este unul dintre putinii mei buni prieteni...casa lui a fost un timp casa mea...el a fost unul dintre cei care m-au sustinut cand am plecat la Bucuresti...Si el e inca actor la Braila..Aud acum ca joaca la Focsani. N-am vazut inca spectacolul dar promit ca in toamna sa merg.

Cristian Popa joaca la Ploiesti si la Bucuresti( la Teatrul Foarte Mic alaturi de Valeria Seciu)..Cred ca il cunoasteti, joaca mult si pe la TV...Probabil ca el s-a schimbat cel mai mult in anii astia...Era un om tare timid si nici nu prea vorbea , pe timpul ala. Acum am descoperit un tip extrem de sigur pe el, comunicativ si cu foarte mult umor. M-am bcucurat....plus ca e tatal unui copil superb...


Ludmila Filip (Luli, cum o porecleam noi)...A fost actrita la Focsani, Botosani, Braila si acum viata a trimis-o spre Timisoara ...pe ea nu am mai vazut-o de cel putin 6 ani.Mi-e tare dor de ea si nici macar nu am curajul sa i-o spun ...Sper sa citeasca postul  :)) Macar asa...

Elena Andron e actrita la Braila...e mamica si joaca mult si bine.... Elena ...draga de ea... care imi dadea sa mananc cand nu veam bani, care state cu mine la bere desi i se inchideau ochii, doar pentru ca eu aveam drame de creatie, care vorbea cu mine pana adormeam pentru ca aveam insomnii...Pentru ca ...pentru ca ... nici pe ea nu am mai vazut-o de 4 ani....

La unii am reusit sa ajung la nunta...dar din pacate la cei mai multi nu. Mai tot timpul aveam spectacole sau repetitii.  Unora am apucat sa le vad copii, pe  cei mai multi insa nu...cum a trecut vremea!!!

Intalnirea de 10 ani nu am facut-o, tot pentru ca eram ocupati ( sau mai precis ...eram ocupat) Da ..uite ca nu am gasit timp sa ne adunam si sa mai vorbim depre noi ...n-am gasit. Dar poate reusim sa facem o intalnire de 12 ani...sau pur si simplu..N-vem nevoie de un motim..

De ce v-am scris toate astea ??? aaaaa ...pentru ca sunt mandru de George si de trupa lui TRAVKA... si sper din tot sufletul sa le mearga bine si sa ramana neschimbati. Nu canta o muzica pentru toata lumea , se lupta si ei cu manelele si cu prostul gust...Nu au bani pentru PR sau chestii din astea...si uite ca au reusit ,chiar si asa...BRAVOOO lor!!!

Dragii mei colegi ..asta e pentru voi, pentru noi......Cateodata mi se face tare dor ...

Daca v-a placut....votati-l pe George la Radio Guerrilla
Prin acest “Soare rasare” am vrut sa trimit un indemn la trezire de suflet. Soarele, atat de cantat de-a lungul vremurilor, declanseaza la nivel de sens, atat fiinta cat si nefiinta. Cantecul are in refren un paradox uman care provoaca imaginatia pana la un posibil nou inceput, dincolo de ce stim, simtim si vedem. Intr-o Romanie sufocata de creaturi bizare, mi-am construit o cetate cu “Soare rasare” in cantec din viata si moarte" - George Gadei, solistul trupei TRAVKA

luni, 2 iulie 2012

R R A .....

http://www.romania-actualitati.ro/invitat_marius_manole-42388

A fost cel mai lung interviu...Defapt nici nu a fost chiar un interviu, o discutie intre prieteni..de 4 ore..
cu Andrei Partos. Il cunosteam doar din auzite ( de la radio ) , acum ca l-am cunoscut, vreau sa va spun ca e un om tare frumos si cald... care te intueste foarte usor, mult prea usor. Doar e psiholog, la baza....
Mare placere..

joi, 1 martie 2012

mesaj catre public

                   Astazi sunt pus pe fapte mari . Am inceput o mica campanie impotriva acestui fenom. Ca sa nu spuneti ca sunt nebun am sa va transmit parerea mai multor actori despre acest subiect  http://swipemagazine.nokia.ro/#/art3115
http://swipemagazine.nokia.ro/#/art3116 cu Tania Popa
http://swipemagazine.nokia.ro/#/art3119 cu Voicu Radescu ....
http://swipemagazine.nokia.ro/#/art3118 cu Antaneta Cojocaru

Hai la teatru ca la cinema!!!!!

De ceva vreme, fie ca joc eu, fie ca sunt spectator, imi vine sa ma ridic si sa ies. Asta pentru ca sala de teatru s-a transformat in sala de cinema. Suna telefoanele, se si raspunde la ele cu celebra fraza ”sunt la teatru nu prea pot vorbi”, se discuta probleme, se analizeaza, se deschid si se inchid sticle de cola, se mai si cearta unii.. Cum se stinge lumina in sala, se aprind telefoanele, care mai nou au ecrane foarte mari si se vad foarte bine din scena. Bietul actor aproape poate numara cati oameni se plictisesc, ba uneori mai recunosti si cate o fata cunoscuta luminata frumos de telefon.

La unul din spectacole, in primul rand, un domn era jumate calare pe o doamna si o tot saruta de zor....Foarte romantic...Adevarul ca in sala era cald, scunele moi, liniste (asta pana a sunat un telefon de vreo 12 ori)...locul perfect pentru un mic flirt...I-am oprit si rau am facut, pentru ca dupa aceea a urmat un sfert de ora in care am auzit..._pe tine te-a atentionat, _ba nu, pe tine....Pe amandoi!!!! imi venea sa strig din scena...Ma rog, s-a terminat cu bine

La spectacolul Avalansa, doua doamne in primul rand pariau daca sunt sau nu Marius Manole

_ Uite el e Marius Manole
_Nu e el draga, ala e mai inalt, l-am vazut la televizor
_ El e, daca iti spun, l-am vazut in inima de caine, tot la sala asta( inima de caine se joaca de 6 ani la sala Amfiteatru, da poate gresesc)

Am vrut sa opresc, sa fac cunostinta cu doamnele, ca spectacolul sa poata continua, dar din respect pentru spectatatori am amanat pana la sfarsitul spectacolului.
Mai nou au inceput sa raspunda la intrebari, ca de, toata lumea se pricepe la fotbal, la politica si la teatru... Unii spun replicile inaintea actorului, sa demonstreze cu argumente colegului de scaun ca el a mai fost la acest spectacol sau ca poate juca mai bine decat tine, care ai repetat ca un prost 2 luni..

Sigur ca sunt foarte multe spectacole proaste. Sfatul meu e, daca vedeti ca ati nimerit la spectacolul gresit sau ca spectacolul nu se ridica la asteptarile dumneavoastra, sa va ridicati si sa iesiti. Fara sa vociferati, fara sa ne demonstrati ca sunteti adevarati mergatori la teatru( iertati-ma alt termen nu am gasit). Iesiti si cereti banii inapoi. Sigur ca in ritmul asta teatrele vor da faliment in 2 saptamani... Dar cate capete atatea pareri.... deci nu putem fi siguri de asta.


Zilele trecute am fost la un spectacol, intamplator am stat la balcon... uitati-va si voi cum se vede sala de sus. Numarati cate telefoane sunt deschise in timpul spectacolului. Va garantez ca asa se vede si din scena....daca voua va place....!!!!

Poate sunt eu nebun, poate mi se intampla numai mie. Daca aveti povesti de genul asta...va roooooooooooog sa scrieti.Poate unii se recunosc

duminică, 15 ianuarie 2012

Spectacole luna Ianuarie

Pentru ca ma intrebati unde si ce joc , am sa pun programul spectacolelor aici. Mai cu seama ca noi aflam programul putin inainte de a se afisa la teatre. Asa puteti sa va faceti programul din timp si sa faceti rost de bilete :)))
Asadar:

21 ianuarie ora 19.30 ” Livada de Visini” la TNB

22 ianuarie ora 19.30 ”Sinucigasul” la TNB

23 ianuarie ora 19.00 ” Misterul Sebastian ” La Odeon

24 ianuarie ora 19.00  si ora 21.00 ”Sta sa ploua” la Green Hours

25 ianuarie ora 19.00 ”Oscar si Tanti Roz” la Bulandra

26 ianuarie ora 19.00 ”Oscar si Tanti Roz” la Bulandra

27 ianuari ora 20.00 ”Avalansa” la TNB

30 ianuarie ora 19.00 ”Misterul Sebastian” la Odeon

31 ianuarie ora 19.00 ”Oscar si Tanti Roz” la Bulandra

1 februarie ora 19.00 ”Oscar si Tanti Roz” la Bulandra

2 februarue ora 19.30 ”Sinucigasul” la TNB


3 februarie ora 19.30 ” Livada de Visini” la TNB


7 februarie ora 19.00 ” Livada de Visini” la TNB


9 februarie ora 20.00 ”Avalansa ”la TNB


11 februarie ora 19.00 ” Marea iubire a lui Mihai Sebastian” la Godot Teatru-Cafe


Cam asta e pentru moment. Va astept la teatru !!!

luni, 9 ianuarie 2012

Olga Tudorache nu e un nume?

Am aflat cu tristete ca aseara la Teatrul National, la spectacolul ”Noiembrie” in care joaca Olga Tudorache, in sala nu au fost decat o suta de persoane. Dealtfel si eu cand am fost in sala la  ”Regina Mama ” in sala nu erau decat 150 de oameni. Un spectacol pe  care eu l-am vazut de 4 ori si in care doamna Olga Tudorache este exceptionala. Sincer nu inteleg... cum? La toate susele si nenorocirile care se joaca la Palatul Copiilor, unde biletul e penibil de scump, sala este arhiplina si lumea se calca in picioare pentru un bilet. La toate concertele in care apar tot felul de formatii, despre care eu habar n-am( e drept nici nu sunt un tip prea informat) salile mustesc de spectatori. La Olga Tudorache sala e aproape goala. Am intrebat si eu pe altii ...De ce? Mi s-a raspuns sec ...”Olga Tudorache nu e un nume”  Nu e un nume??????? Bine si atunci cine e un nume? _ Cei care apar la televizor...

Oameni buni, am cam luat-o razna. Haideti sa ne oprim putin si sa vedem care sunt adevaratele valori, altfel riscam sa nu fie bine. Refuz sa cred ca valoarea o da numai reitingul si ca notorietate poti capata doar aparand la televizor.

Haideti sa nu asteptam sa mai plece un artist, ca mai apoi sa-l ridicam in slavi si sa ne tanguim pe la televizor ce mare valoare nationala am pierdut. Stim cu totii ca ne sta in fire sa facem asta ... E cam penibil. Mi se pare strigator la cer ca Olga Tudorache sa joace cu sala goala. Numai daca ar veni studentii (marea majoritate oricum nu cred ca au auzit de ea) si tot s-ar umple sala.

Ne miram ca lumea a devenit nesimtita , aroganta , lipsita de repere.... De ce ?  Daca noi stam in fata televizorului si ne lasam imbecilizati de tampeniile pe care ei ni le baga pe gat....

P. S. sa nu sariti sa-mi spuneti ce mare e Doamna Olga, cat inseaman ea pentru noi toti ... pentru ca sincer ... nu va cred...Daca ar fi asa, salile ar fi pline

duminică, 8 ianuarie 2012

Cronica de spectator

IVANOV, ŞERBAN  SI  IARĂŞI  IVANOV

Pentru a nu începe pseudocronica noastră cu o şaradă, iată explicaţia, pe cât de simplă pe atât de clară - Ivanov, piesa  lui Anton Pavlovici Cehov, Şerban şi Andrei – marele nostru regizor şi nu în ultimul rând Ivanov, Vlad Ivanov – protagonistul piesei omonime. Despre fiecare, fără patimă şi false zaharicale, în rândurile urmatoare.

Piesa este scrisă de Cehov în 10 zile. Avea doar 26 de ani şi încă de la prima lectură descoperim ceea ce se va numi ulterior, univers cehovian. Fiecare din personajele din “Ivanov” se vor regăsi într-un fel sau altul în celelalte lucrări dramatice. Se observă cu claritate acea tipologie  cehoviană a unei aparente linişti, de moarte ce precede un sfârşit de epocă şi o conturează pe cea care va să vie, uşor agresivă, poate nepoliticoasă dar constructivă şi aflată în opoziţie flagrantă cu acel far niente neproductiv şi chiar demolator (Lopahin în “Livada”, Borkin în “Ivanov”). La personajele lui Anton Pavlovici domină dorinţa reînoirii, a schimbării, dar doar la modul declarativ şi numai după trecerea unei zile, două, cândva..., regretul sau nostalgia după timpul trecut , când logic, totul era bine, minunat şi nu în ultimul rând dorinţa de a se desprinde din locul întâmplărilor prezente şi aventurarea spre o lume nouă, unde evident totul va fi mai bun şi mai raţional (Moscova, America...).O menţiune specială pentru clarviziunea socială a stingerii unei generaţii şi perioade istorice şi înlocuirea ei treptată cu oameni noi, cu o voinţă puternică de parvenire, cam fără cultură şi maniere, dar puternici, ambiţioşi, gata să reclădească ceva pe ruinile vechiului sistem. Din păcate de aici a pornit şi ideea cumplită şi sinistră ce avea să devasteze peste 70 de ani Europa şi nu numai, lasând în urma milioane de morţi şi de destine sfărâmate.

Regizorul Andrei Şerban are o carieră remarcabilă naţională şi internaţională marcată de trei repere esenţiale ce i-au canalizat şi determinat  întreaga activitate. Acestea sunt reprezentate de tragedia greacă, Cehov şi Shakespeare. Există în portofoliul său  numeroase montări cehoviene, din diferite epoci şi pe diferite meridiane, ultimele – “Trei surori” cu Teatrul Naţional din Budapesta , “Unchiul Vanea” cu Teatrul de stat maghiar din Cluj ori însuşi “Ivanov” cu colectivul de la “Bulandra”fiind reprezentate în cadrul Festivalului de teatru din perioada 27 septembrie – 6 noembrie 2011. Abordarea acestei piese de tinereţe a lui Cehov  se face de pe poziţii departe de a fi clasice, personajele având libertatea ( aparentă) de a naviga spontan prin noianul de vorbe şi fapte, de trăiri pozitive ori contradictorii, de relaxări şi tensiuni, alunecând firesc spre aceeaşi linişte neputincioasă şi uşor deznădăjduită ce va avea drept final moartea protagonistului. Despre acest act final, regizorul ne mărturiseşte faptul că a abordat prima variantă a scriiturii cehoviene şi anume aceea a morţii prin implozia eului şi firesc şi a ambalajului său, refuzând varianta rescrisă de către Cehov, la presiunea cenzurii epocii, a sinuciderii, poate şi datorită faptului că un personaj ca Ivanov nu putea fi neapărat un laş, lipsit de cele mai importante trăsături de responsabilitate socială şi personală.

Vlad Ivanov este un actor de generaţie mai nouă ce vine să umple un gol lăsat de câţiva actori consideraţi clasici, care din nefericire ne-au părăsit sau nu mai joacă. Se pare că alegerea sa pentru rolul Ivanov a fost legată de ochiul experimentat al lui Şerban, dar poate şi de prestaţia sa excelentă din rolul Doctorul din piesa “Un duel” a aceluiaşi Cehov, rol pentru care a şi fost distins cu Premiul Uniter pentru cel mai bun rol secundar. Abordarea rolului se face prin prisma evidentă a analizării şi disecării unui anumit fel sau tip de deteriorare a relaţiilor umane, pornind din planul interpersonal şi sfârşind în cel strict personal, finalul fiind unul aproape logic, insuportabilitatea de sine ducând evident la autodistrugere. Vlad Ivanov este un actor de un polimorfism interpretativ formidabil, doar înşiruirea câtorva roluri memorabile din ultima vreme demonstrând acest lucru – “Burghezul gentilom”, rolul din filmul “3,2,1”, Doctorul din “Un duel” si acum acest remarcabil Ivanov.

Marius Manole se află parcă prins în vraja rolurilor din teatrul rus, pentru că în ultima perioadă - “Inimă de câine”, “Livada de vişini”, “Sinucigaşul” şi acum “Ivanov”îi oferă şansa la tot atâtea realizări remarcabile. Între Borkinul de acum şi viitorul Lopahin există numeroase asemănări dar şi deosebiri esenţiale, în fond Borkin nefăcând altceva decât să vrea să schimbe o lume ce i se pare anchilozată, ideile sale adesea nastruşnice dar şi imorale nefăcând altecva decât să zguduie un sistem cu o evoluţie lentă şi aproape stagnantă. Rolul este acoperit remarcabil şi atât prestaţia mimico-gestuală cât şi cea fizică fiind susţinute într-un tempo viu şi alert, neobosit,  pe întreg parcursul desfăşurării spectacolului.

Victor Rebenciuc parcă îşi joacă rolul din viaţa de toate zilele, demonstrându-ne o dată şi încă o dată că senectutatea este mai apropa de copilărie şi în special de părţile sale frumoase şi diafane.

Babakina Anei Ioana Macaria  este vie, frivolă, avidă de orice inclusiv bărbaţi, întregul să comportament, mult modernizat de Andrei Şerban, fiind susţinut de averea sa, nu de puţine ori putându-ne duce cu gândul spre aşa zisele piţipoance de Dorobanţi, evident avant la lettre !

O menţiune specială pentru Mirela Oprişor, valorizată, în sfârşit, la capacitatea talentului sau în rolul Anei Petrovna, Dana Dogaru în rolul peţitoarei Avdotia Nazarova  şi pentru costumele create de Carmencita Brojboiu.

În concluzie, “Ivanov” este un spectacol remarcabil, regizat cu măiestrie şi jucat excepţional, fapt ce îi va conferi o viaţă lungă şi prestigioasă, ce trebuie vazut cu tot dinadinsul.

Victor Gavrilă Loghin

Constanţa, noiembrie 2011


Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...