miercuri, 21 decembrie 2011

Cand totul devine greu

Toata viata am fost ajutat de oameni. Oameni pe care nici nu-i cunosteam, au venit la mine si m-au sprijit asa cum au putut ei ( aici vreau sa multumesc unor prieteni din Constanta, stiu ei de ce...). Am incercat sa ajut si eu la randul meu cu ce am putut pe altii. In perioada asta cred doar asa se mai pot intampla miracole. Sunt unii oameni care rezista mai bine, altii mai sensibili care nu prea se descurca in lumea asta asa cum e ea acum. Toata lumea iti spune....rezista fii puternic, asta trebuie sa faca cineva care vrea sa supravietuiasca . Ok. Numai ca uneori devine foarte greu. Si oricat te-ai zbate nu mai faci fata. Fata despre care vreau sa va vorbesc , face parte din categoria oamenilor sensibili si atenti la nevoile celor din jur. Cand a putut, a ajutat si ea pe altii. Acum nu mai poate si e pe punctul de a ceda. Nu vreau sa o las.... Nici eu nu cred in oamenii roboti, care au uitat de ce s-au nascut pe lumea asta.
Va rog , daca puteti si aveti vreo ideea, sa ne spuneti . Poate ca anul asta pentru ea Craciunul sa fie mai frumos... Depinde putin si de noi....

Asta a scris Alexandra pe blogul ei....


Last day

Azi a fost ultima zi in care am lucrat pe call center. Din februarie 2009 am avut acelasi gen de job, in firme diferite. Numai la casca, aproape in fiecare zi. Am lucrat inclusiv in mare parte a weekendurilor, pentru ca atunci gaseam acasa minunatul popor roman ca sa-l pot suna si sa-i aud tampeniile, prostiile si marlaniile. Aproape 3 ani am suportat. Orice alt job imi cautam, nu gaseam pentru ca aveam experienta doar pe lucrul in call center si trebuia sa suport iar si iar casca si microfonul in fiecare firma, sa fiu amabila cu toti tampitii, sa le explic de 100 de ori de ce i-am sunat iar ei sa ma injure intr-un final si sa-mi inchida telefonul. Pana azi. De mult trageam de mine sa mai fac asta pentru ca stiam ca nu mai pot, taceam si suportam ca sa iau un ban dar azi a venit si picatura aia care stiti voi ce-i face paharului. Tocmai terminam un rahat de chestionar de 3 minute cu un nenea si cretinul imi spune ca i-au venit musafiri si ca nu mai poate vorbi. Mai aveam 3 intrebari, pana intrau musafirii lui pe usa, terminam de vorbit. I-am spus ca mai avem un minut si suntem gata. Boul imi zice ca da, imi raspunde la o intrebare, imi zice la revedere si-mi inchide telefonul. De 3 ani de zile am suportat chestii mult mai rele ca asta. Azi mi-a ajuns pana peste limita limitei. Mi-am scos castile de pe urechi si le-am aruncat pe laptop intr-un mod de am crezut ca-i crap monitorul. Am injurat. Toata lumea din jur s-a intors spre mine. M-au intrebat ce am patit. Nu le-am spus, era o chestie de nimic fata de ceea ce poti auzi cand lucrezi pe casca. Dar am stiut ca nu mai pot, ca e ultima zi in care mai fac asta. Si-mi amintesc ce spunea un sef de-al meu, referitor la genul asta de job:"Dupa 4 ani de call center nici sinapsele nu ti se mai fac ca lumea, esti terminat nervos." Avea dreptate. Eu dupa 3 ani nu mai pot. N-am de ce sa mor dupa jobul asta, eram platita prost, era pe proiecte si oricum trebuia sa gasesc altceva ca nu era mereu de lucru, riscam sa ramanem fara proiecte si vreo 3 luni de acum incolo dar n-am experienta pe altceva(din domeniul joburilor decente, ca vanzatoare ma pot duce oricand).
Unii oameni nu inteleg cum e sa nu mai poti, ei suporta un job mizer o viata intreaga. Ii admir, ei sunt supravietuitorii, societatea merge mai departe cu cei ca ei, cu robotii. Eu nu pot. Ajung sa nu mai pot dormi, sa nu mai pot manca, sa iau pastile ca sa suport fiecare zi si cu asemenea mod de viata oricum ramai fara job, pentru ca nu mai dai randament. In situatia asta nu vreau sa ajung vreodata, e culmea degradarii sa fii dat afara pentru ca esti un ratat, mai bine iti dai demisia cu fruntea sus. Aici n-aveam contract de munca, doar ii anunt ca nu mai merg si gata, nu ne incurcam in hartogaraie, scap usor. Macar imi dau sansa sa-mi schimb viata sau sa mor demn. Eu daca nu lucrez o luna nu am ce manca, nu am cu ce plati facturile,chiria, nu am cum sa traiesc. Sunt nevoita deci sa gasesc alt job din ianuarie, daca intentionez sa apuc si ziua in care voi face 30 de ani. Daca nu, nu. Viata mea depinde de mine, atat. Cand mi-a fost greu, imi spuneau unele persoane ca oricum, am o alternativa, sa ma intorc la Mangalia, la ai mei. Ei habar nu au ca singurul mod in care ma voi intoarce la Mangalia cu intentia de a si ramane, va fi cand voi muri. Atunci voi fi o mana de cenusa aruncata in mare, altfel n-am unde sa ma intorc, traiesc in Bucuresti sau mor, astea sunt alternativele mele. E 17 decembrie si nu mai am job. Peste doua saptamani e Revelionul. Am de tras si-n 2012. Daca nu obosesc de tot sau daca nu ajung in situatia fara iesire. E din ce in ce mai greu sa-mi dau curaj, din ce in ce mai greu sa sper si sa pot. Mereu ramane o rezolvare, e decizia aia pe care n-o mai poti schimba dar eu iubesc sa traiesc, doar ca vreau sa traiesc demn, sa inteleg ceva de viata mea.

17 comentarii:

  1. Hello,
    HP (geboc- www.hp.ro/jobs)..angajeaza tineri chiar si fara experienta (indiferent ca persoana respectiva a lucrat in diverse alte domenii sau nu are deloc exp)..nu este situatia ideala poate, dar trebuie sa recunosc faptul ca este mult mai bine decat in alte parti..
    o prietena de-a ta ma cunoaste..e si ea in aceaasi companie (intreab-o de cheburaska sau pokemon pt mai multe detalii :D)
    Bafta,

    RăspundețiȘtergere
  2. Si Dell angajeaza, ce limbi straine vorbeste Alexandra?

    RăspundețiȘtergere
  3. Despre ce posturi este vorba la HP? Am cautat la ei pe site si majoritatea presupun cunoasterea limbii germane. La Dell ce se angajeaza?

    RăspundețiȘtergere
  4. Alexandra ar trebui sa isi controleze limbajul. Mie ,sincer, nu mi se pare o fata foarte sensibila. Ca ea sunt multi oameni care in aceasta perioada au o situatie financiara precara. Nu cred ca toti oamenii pe care i-a sunat de-a lungul "carierei" , au fost nerespectuosi. In fond si la urma urmei daca timp de trei ani a activat intr-o meserie care nu-i placea nu e vina nimanui. Si sa fim realisti, sunt oameni care lucreaza in conditii mult mai dure decat cele dintr-un call center. Daca Alexandra e atat de "atenta la cei din jur" precum spui , de ce isi permite sa jigneasca oamenii doar din perspectiva propriei nereusite? Daca are posibilitatea sa se intoarca acasa la Mangalia de ce nu o face? Este adevarat ca din mesajul ei nu reies si alte date dar ma gandesc ca din "minunatul popor roman " caruia i-a ascultat "tampeniile, prostiile si marlaniile", fac parte si persoanele dragi ei . Cineva ar trebui sa ii predea Alexandrei o lectie de istorie recenta si ar vedea cate "prostii" a spus poporul roman. Daca tot se considera superioara celorlalti ar trebui macar sa stie ca un popor nu il poti cunoaste prin capatul unui microfon si ca romanii, inainte de adoptarea neologismului "job" isi denumeau activitatea de zi cu zi ca fiind "meserie". Ca sa lucrezi intr-un astfel de loc nu iti trebuiesc cine stie ce aptitudini si pana la urma un "job" il alegi, nu esti fortat sa il faci. In concluzie , Marius , sper ca stii cu adevarat pentru ce cauze militezi. Eu nu spun nimic si prin acest comentariu nici nu acuz, eu doar mi-am format o parere.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, e cam ciudat cum scrie Marius despre mine ca sunt sensibila si atenta la nevoile celor din jur iar eu, in postare, il faceam de 3 parale pe omul ala.
    Doar cine a fost vreodata in siuatia mea, ma poate intelege. Cand am scris, tocmai ma intorsesem de la serviciu, ramasesem fara serviciu de fapt.
    Cred ca nu este nevoie sa mai zic de 100 de ori, am zis si pe blog deja, ca postarea era scrisa in ideea ca cei cativa prieteni ai mei imi citesc blogul. Nu i-am zis eu lui Marius sa puna link pe fb, a fost decizia lui sa faca asta si am banuit ca limbajul va putea deranja dar nu mai avea rost sa "cosmetizez" postarea.
    Daca Marius inca are o parere buna despre mine, in conditiile astea, eu ce pot sa mai zic? Ii multumesc. Si imi pare rau daca deranjeaza atat de tare cuvintele pe care le-am folosit.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Anonim: Un comentariu lipsit de omenie si de empatie. Nu poti judeca un om doar in baza limbajului folosit pe blogul personal, limbaj care nici macar nu a fost unul vulgar. Oare ce om nu a injurat macar o data in viata?

    Cred ca, spre deosebire de dumneata, Marius Manole o cunoaste personal pe Alexandra si eu am incredere in aprecierile lui. Daca el zice ca avem de-a face cu un om bun si sensibil, eu il cred. Sunt convins ca Marius este un om cu picioarele pe pamant si stie pentru ce militeaza. Si militeaza pentru cauza dreapta, pentru a-i ajuta pe oamenii care au nevoie sa fie ajutati. Daca toti am face asta (in loc sa ne situam pe pozitii judecative si moraliste), poate ca lumea ar fi un loc mai bun.

    Ii doresc mult succes Alexandrei. Cat despre Marius, el inca o data isi dovedeste omenia.

    RăspundețiȘtergere
  7. draga Ingrid, sa nu ti para...sa nu ti para rau ca ti ai dat demisia si nici ca ai fost sincera si/sau furibunda...sa ti para doar pt ca nu ai plecat mai repede, inainte sa cedezi psihic! eu mi am dat demisia dupa 6 ani de lucrat intr o firma a vremurilor noastre: colegi frustrati, vibe negative zilnic, lupta cu morile de vant si altele! nu am cedat ci m am hotarat ca nu vreau sa traiesc printre astfel de oameni si sa ajung asa pt fie ce salariu...trecand peste toata lipsa de sprijin a celor din jur in legatura cu decizia mea am plecat fara sa mi fi gasit altceva, am stat acasa 2 luni (cea mai zen perioada) in care mi am pus ordine in ganduri si am avut rabdare. nu am acceptat orice job si nici n am disperat, desi am fost la interviuri si pe alocuri angajatorii erau contrati de cum de nu accept, orice!!!:) de 2 saptamani am un job fain si poate fi o alternativa de bun simt pana te decizi catre ce vrei sa te indrepti! nu mai sunt de mult curioasa de parerile astea "colective" si de presiune sociala (de must uri in care nu ma regasesc), de oameni scandalizati de cei ce au curaj sa nu se scalde in mizerie si isi acorda dreptul de a si face viata mai frumoasa sau macar hotarasc ca exista o limita peste care nu se poate trece. sa fim sinceri: era doar un job, in plus si unul de tot c***tul. nu poti decat sa ti pui ordine in ganduri, sa te bucuri de zilele astea de libertate de contract ( chiar daca ti e teama ca poate vei ramane fara bani in curand) sa stii clar ce nu ti doresti, chiar daca nu ti e clar catre ce te indrepti si sa speri! sarbatori faine si am convingerea ca vei gasi ceva potrivit pt tine >:D<

    RăspundețiȘtergere
  8. Urmaresc de mult blogul tau, Marius, si mereu am apreciat sensibilitatea ta. Trebuie sa recunosc faptul ca si eu am ramas pe ganduri cand am citit postarea. Eu chiar impartasesc opinia comentariului anonim. Nu cred ca el este o dovada de rea-vointa ci doar o impresie pe care ,initial, am avut-o si eu. Nu cred ca justifica nimic limbajul folosit chiar daca NU CONTINE INJURATURI! Scrisul a fost si este una dintre manifestarile cele mai inalte ale capacitatii intelectuale si este considerat din cele mai vechi timpuri , cea mai sincera oglinda a gandirii unui om. Si eu m-am confruntat cu frustrarea de a nu avea un loc de munca. Ce este cel mai important este ca nimeni nu poate sa iti ofere putere de a merge mai departe, sa fim seriosi , nu exista vanzatori de iluzii. Psihicul uman are multe resorturi si mecanisme si de aceea sunt sigura ca Alexandra va gasi puterea de a merge mai departe.
    In final eu cred ca nu ar trebui sa judecam alte opinii ci doar sa ne-o impartasim pe a noastra. Dora.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cred ca blogul e public daca este pe internet,chiar daca apartine unei persoane. Din pacate e necesar sa ne controlom in ceea ce spunem si mai ales cum spunem.

    Exista atatea cuvinte in dictionar.

    In ceea ce priveste locul de munca a fost optiunea ei, nu te tine nimeni cu forta in asemenea gen de "job".

    Acum mai cred ca si Marius Manole se poate insela in ceea ce priveste aprecierea oamenilor si poate spune ce se doreste sa se auda.

    Daca ea la varsta ei se plange pentru un loc de munca ce sa mai spunem de cei ce sunt in suferinta si nu mai au nicio sansa la viata ????

    RăspundețiȘtergere
  10. Poate pare dur limbajul Alexandrei, dar eu , dupa aproape 65 de ani de viata o pot intelege. sunt momente cand prostia si marlania unor semeni te fac sa generalizezi. Adevarul este ca "democratia"nu a adus numai libertatea cuvantului sau a deplasarii, ci si si "dreptul"de a fi nepoliticos (ca sa folosesc un eufemism), de a fi insensibil la nevoile altora si la asta au contribuit din plin conducatorrii ultimelor doua decenii, dar poate mai ales massmedia, in special televiziunile si tabloidele.Pana in '89 era multa tristete, multe lipsuri, dar parca ceva mai multa solidaritate si bun simt.Singurul motiv pentru care o puteti ïnfiera"pe Alexandra ar fi faptul ca generalizeaza, dar cand ti se umple paharul rabdarii probabil ca acest lucru se poate intampla oricui. Va urez tuturor, si in mod deosebit lui Marius , pe care il consider cel mai bun"produs"al generatiei tinere de actori, un Craciun fericit si anul ce vine sa fie mai bun, sa ne aduca tuturor intelepciune si puterea de a face fata acestei epoci. La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  11. Este placut sa vezi un om care recunoaste ajutorul primit din partea altora!

    RăspundețiȘtergere
  12. Salut! Imi bagi si mie adresa mea de e-mail in lista ta de messenger te rog?Am 16 ani si vreau sa devin actor...si vroiam sa iti cer niste sfaturi.Te rog...chiar vreau sa vorbesc cu tine.Ti-am trimis si eu mesaj pe facebook dar nu mi-ai raspuns.Adresa mea de E-mail este:fred_dy12@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  13. Să pună mîna să caute un SERVICI(NU job,suntem în Romănia!)singură...cum au făcut mulţi înainte şi cum v-or face şi de acum în colo.
    Nu cred că este necesar să ,,militezi" sau ce oi face tu acolo pentru o putoare care nu e in stare sa-şi gaseasca singura un loc de muncă stabil.
    Iei un ziar citeşti anunţurile de angajare de acolo,faci ceva CV-uri pe internet,etc.
    Nu stai fă ca proasta cu măinile in săn aşteptand să citeasca un angajator cele căteva articole dupa blog şi sa te angajeze aşa uşor...
    De asta Romania a ajuns unde este acum,că numărul ăstora ca tine creşte considerabil şi va fi din ce in ce mai rău dacă ,,leprele" ca voi nu dispar căt de curînd!
    Sărbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere
  14. Vai vai ce limbaj folosesti Anonimule ..... Unde ai facut scoala ???? (ai si multe greseli gramaticale). Nu credeam ca cineva poate vorbi in acest fel atunci cand cineva poate are nevoie de ajutor. Vai Marius cum poti pastra asemenea mesaj ?????
    Unii nu sunt capabili sa ofere, te felicit pentru tot ceea ce faci.
    Sarbatori fericite Marius !!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Craciun fericit!Sa fii sanatos, plin de lumina, bucurie si de dragoste!

    RăspundețiȘtergere
  16. Craciun fericit pentru Ingrid, chiar daca acum ii este greu. Cumva se vor rezolva toate. Cele mai mari dezamgiri vin din prapastia dintre speranta si realitate. Cand speranta e prea mare tindem sa vedem realitatea in culori mult mai sumbre. Toti avem rani si trebuie sa invatam sa traim cu ele. Uneori ne dam seama ca nu vom ajunge niciodata ceea ce dorim. Alteori, cand ajungem, realizam ca arata cu totul altfel decat ne-am imaginat si ca pretul platit a fost mult prea mare. In mare parte viata e dificila si cenusie. Putinele momente de bucurie sunt atat de rare incat merita traite. Craciun fericit, Marius, si felicitari pentru fapta buna facuta. Iti urez ca Mos Craciun sa-ti lase sub brad o jucarie frumoasa :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Daca vreți un loc de munca câtuși de cât decent nu va angajați intr-un call-center. Am lucrat 1 an intr-un asemenea domeniu si nu mai vreau sa aud de acest tip de job. Pentru cine vrea sa fie un roboțel care sta cu o casca pe cap si asculta toate prostiile debitate de toți cretinoizii n-are decât sa se angajeze! Însă daca vrei si altceva decât sa muncești cu orice preț si atât, get a real job!

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...