vineri, 25 noiembrie 2011

Teatrul nostru, teatrul lor

As dori sa incep acest material cu o analogie care sper ca va face putin mai multa lumina asupra evenimentelor ce vreau sa le povestesc. Vreau sa ma refer aici la un pahar cu lapte si o vaca. Dimineata cand, dupa ce trezesti, te duci la frigider, iti pui un pahar cu lapte proaspat. In lumina diminetii cu ochii inca mici te uiti la paharul plin cu un lapte alb desavarsit si simti mirosul de lapte proaspat muls cu un gust ce parca iti da o energie buna si plina de optimism pentru toata ziua. Dar mai apoi ne gandim de unde vine acel lapte. Si incepem sa ne gandim la acea vaca din sura taranului care, murdara fiind merge pe camp prin iarba, pamant si namol pentru ca apoi sa revina si sa stea din nou in acea sura total neigienica pentru a se lasa mulsa de un taran care a avut si el o zi plina si obositoare si care s-a spalat pe maini in graba pentru a putea obtine mai apoi lichidul care ne infrumuseteaza fiecare dimineata de cand suntem copii.

                Cand am inceput sa am primul contact direct cu teatrul din cealalta parte a scenei, cu publicul care aplauda in fata mea, viata mea capatase pentru prima oara un sens si un drum care nici macar nu stiam ca exista.  Am incercat si am reusit sa intru la una din cele mai bune facultati in domeniu, la Cluj Napoca. In trei zile mi-am facut bagajul si am plecat de acasa fara sa ma uit inapoi deoarece stiam ca acesta este drumul pe care vreau si trebuie sa il urmez. Am avut norocul sa lucrez cu oameni pe care inainte mi-ar fi placut macar sa ii intalnesc. Am terminat plin de entuziasm, cu un avant si o inocenta ce credeam cu nu imi pot fi furate indiferent de ce s-ar intampla. Am lucrat apoi o perioada de cativa ani la Cluj Napoca si Timisoara in proiecte care vizau promovarea tinerilor actori. Proiecte cu bataie lunga, proiecte care au avut un inceput foarte bun, promisiunile luand incet incet locul actiunilor propriu-zise. As fi vrut sa pot sa gasesc un vinovat pentru acest lucru chiar daca acel vinovat as fi fost eu. Nu mi-ar fi fost frica sa iau masurile necesare. Dar din pacate tabloul sumbru din care faceam cu totii parte era schitat pe o panza mult mai mare decat mi-as fi putut eu imagina. Nu conteaza, am mers mai departe cu totii ca o echipa unitara ce nu vroia sa renunte la pastrarea spirirtului viu pe care ar trebui sa il aiba teatrul. Am refuzat joburi in strainatate in diferite domenii, am renuntat la gandul de a pleca cand s-au redus salariile cu aproape jumatate in anumite orase, ne-am luat second job-uri fiecare pentru a ne putea sprijini cat mai mult proiectele.

Din pacate in spate era un pahar care incet ajungea la limita de sus. Singura lui supapa erau proiectele noastre. Pentru ca la un moment cineva sa ne spuna foarte frumos: “mai incolo totul va fi mai bine si ne putem ocupa si de proiectele voastre, dar deocamdata din pacate acum gata nu mai putem sa va ajutam cu absolut nimic”. Si din acel moment am fost martorul unei caderi generale ce a constat in schimbarea profesiei din partea unor colegi, indiferenta din partea altora, iar pentru unii efectiv resemnarea pentru ce va veni.

Acela a fost momentul cand trupa Drama Inc. a luat nastere si cu ajutorul asociatiei culturale SpaceTrip trei actori, un jurnalist si o violoncelista au hotarat ca unde toti au spus nu ei pot si vor sa spuna da. Astfel a luat renascut piesa “Angajare de clovn” de Matei Visniec care a fost construita de doamnele Mona Marian si Miriam Ciubus. Piesa a fost foarte bine primita atat in tara cat si in strainatate la festivalul de la Osijek, Croatia si in Statele Unite la Arizona State University in Phoenix, Arizona. Prin eforturi personale am reusit sa finantam si sa sustinem cam 80% din acest proiect pentru ca pe urma sa cerem si sa primim ajutorul Rotary Club Timisoara. A fost acel pahar cu lapte proaspat care ne-a dat aripi pentru urmatorul proiect. Din nefericire nimeni nu s-a gandit la toata munca si eforturile depuse, acea “vaca din sura”.

Drama Inc. si SpaceTrip si-a propus sa promoveze tinere valori care din pacate traiesc intr-o perioada in care, chiar daca esti bun si ai ceva de aratat, nu au oportunitatea de a arata publicului de ce sunt in stare. Tocmai de aceea urmatorul proiect va fi realizat in Cluj Napoca, trupei deja existente alaturandu-se inca doi actori. Proiectul va fi o adaptare dupa “Petrecerea” de Slawomir Mrozec, o piesa in trei personaje. Acest proiect va fi premiera nationala in limba romana. Protagonistii vor fi Camelia Curutiu, Rares Abraham si Radu Vaduva, spectacolul fiind realizat in regia lui Laszlo Vadas. Din pacate si aici au aparut cam aceleasi probleme. In primul rand de atitudine din partea anumitor oameni care parca vor sa ne descurajeze in mod constant, iar din acest motiv au aparut si cele financiare. In momentul de fata am ajuns cu un deficit de 1500 de euro, costuri de productie ale acestui spectacol. De aceea apelam la dumneavoastra, cei care inca mai cred ca se poate face teatru in Romania fara a inghiti toata subcultura care este promovata in ultima perioada, fara ne folosi vedete false si fara a face compromis dupa compromis sa ne ajute in realizarea acestui proiect, care este doar un inceput, speram, dintr-o serie lunga care va reusi sa scoata la lumina tineri actori care vor sa dea publicului tot ce au mai bun in ei.  
Acum o luna am primit un telefon de la un actor pe numele sau Radu Vaduva. Imi spunea ca e din Cluj si ca vrea sa vorbeasca cu mine. Am spus ca e ok. In trei zile era deja in Bucuresti. Ne-am intalnit si mi-a povetit cu mare dure prin ce trece el si alti colegi de-ai lui. Alta metoda de ai ajuta, eu nu stiu. Cred ca trebuie ajutati, e important pentru ei si pentru noi. Au cerut sprijin tuturor. Din pacate nu prea au gasit intelegere. Imi dau seama ca oamenii cer bani pentru alti oameni saraci, bolnavi .... Nu stiu daca scrisoarea asta v-a emotionat , pe mine da. Stiu cat de greu e la inceput, toti ne amintim...cred. Guvernul nu sprijina trupele independete, nu sprijina el sanatate, pensionarii ...ce sa le mai ceri si pentru arta...Copii astia au spus ca mai au putere putina, au treminat de 6 ani facultate, au facut un pariu cu ei....daca il pierd, pleaca din tara. Ca ei sunt mii. Eu ii stiu pe ei,  au strigat dupa ajutor..Nu mi se pare nimic rusinos in asta.
 Repetitiile au inceput am sa va arat si poze, maine. Haideti sa-i ajutam sa aiba un spectacol frumos.

Datele lor sunt astea:


Asociatia Culturala Spacetrip

CUI 18033370
Adresa. Str.Teiului, nr.7/1, sc.A, ap.12

Timisoara

Cont IBAN: RO23BTRL03601205N66286XX

La Banca Transilvania

6 comentarii:

  1. Admir atat de mult ceea ce faci....
    Nu va cunosc personal,dar banuiesc ca sunteti un om la fel de minunat precum pareti:) !
    (si mi ar placea foarte tare sa va cunosc... )
    Cum am mai spus, v am vazut sambata seara la Gaudeamus...si imi doream atat de tare sa vin langa dvs, sa va spun cat va admir...dar nu mi am permis. Am preferat sa va privesc in timp ce stateati pe trepte si recitati...

    RăspundețiȘtergere
  2. Si va rog sa nu renuntati la blog pentru ca sunt o multime de persoane(banuiesc, in afara de mine) carora le face placere sa afle ce se mai intampla cu Marius Manole.
    Opinia mea este ca dvs sunteti un adevarat exemplu de OM si vreau sa invat de la dvs.

    RăspundețiȘtergere
  3. Oh Doamne, ce linguseala...

    RăspundețiȘtergere
  4. Astept cu nerabdare sa ascult asta seara " Argentina"...

    RăspundețiȘtergere
  5. cred ca trebuie sa te adesezi la artactmagazine ,sunt din Cluj ,finanteaza proiecte si in plus esti si sub contract cu ei ,cel putin asa apare pe site-ul lor .Succes !
    emily

    RăspundețiȘtergere
  6. Salut Marius,

    Am o intrebare pt. 2012, daca se joaca din nou Crima si Pedeapsa la Bulandra (e trecut in stagiune) sunt sanse sa reiei rolul, am vazut de 2 ori montarea dar cu Relu Poalelungi (f.bun de altfel).

    Numai bine,

    Cosmin

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...