vineri, 14 octombrie 2011

Uneori istoria e mai frumoasa decat prezentul

Tare rau imi pare cateodata ca sunt asa de ignorat si nu stiu lucruri care mi-ar face bine sa le stiu. Noroc ca in jurul meu sunt oameni mai destepti care s-au prins la timp de niste chestii. Tocmai am terminat de vazut un documentar care se cheama ”Cinema Komunisto”.  Probabil ca multi dintre voi l-ati si vazut, daca nu va recomand cu caldura, mai ales iubitorilor de cinema, dar nu numai.

           Sigur ca nu stiam nimic despre Josif Broz Tito(Јосип Броз Тито)  care a fost presedinte al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Documentarul vorbeste de altfel despre o tara care nu mai exista decat in filme, Iugslavia. Avandu-i ca protagonisti pe cei care mai sunt in viata, cei care au stat in preajma lui Tito in acele vremuri, filmul este unul extrem de emotinant . Steva Petrovic( asstent de regie), Veljko Despotovic( scenograf), Bata Zivojinovic(actor), Gile Duric( seful studioul de filme), Veljko Bulajic( regizor) si nu in ultimul rad personajul cel mai induiosator, proiectionistul lui Tito timp de 32 de ani Leko, a fost langa el pana in 1980 cand a plecat la spital si nu s-a mai intors. Toate marturiile lor despre acea perioda, despre cat de tare iubea filmul acest presedinte in perioada caruia cinematografia avea o mare prioritate, iti aduc aminte de o lume care pare ca nici nu a existat. Iugoslavia avea cea mai mare industrie cinematografica din Europa.

      Au mers pana acolo incat au construit ”un oras al filmului”, care se chema ”Avala Film”. Fiind la inceput nimeni nu stia cum trebuie construit un astfel de oras, dar pentru ca le placea sa munceasca pentru tara si pentru ai lor, pana in 1951 aveau construite deja 7 studiouri. Pe acolo au trecut Alain Delon, Sofia Loren, Elizabeth Taylor si multi altii. Tito vedea un film in fiecare seara, in 30 de ani a vazut peste 8000 de filme, a vazut si a citit scenariile tuturor filmelor care se faceau la Avala.
Tito

Era o tara frumoasa pe atunci, o tara care a avut unul dintre cele mai mari festivaluri de film din lume, echivalentul Oscarului...
Adăugaţi o legendă
”era o tara buna, o tara in care se construiau case, in care se mergea la scoala, avea de lucru, facea dragoste si calatorea”

Era...era... Pentru ca nu mai este nimic acolo din cea fost odata. Studiourile sunt parasite , casa lui Tito a fost bombardata, si in general acum vorbim de o tara care, asa cum spuneam , nu mai exista decat in filme.
P. S Undeva in film se spune ca dupa razboi tinerii s-au adunat si au construit drumuri si autostrazi, au facut nu stiu cate sute de km. Oare asta sa fie secretul? Am putea incerca...Ce ziceti?

Multumesc Catalin


4 comentarii:

  1. De cele mai multe ori istoria e mai frumoasa decat prezentul, poate asa n-i se pare noua , poate asa si este .Probabil sunt oameni care sa ne contrazica , care sa spuna ca nicidecum nu era atat de frumos si bine in Iugoslavia. Poate invatam ceva , poate invatam ca frumosul in toate formele lui era preocuparea unora atunci si ca asa ar trebui sa fie si acum .
    p.s ma bucur enorm ca am descoperit blogul asta

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, dar din pacate uneori istoria este mult mai dura decat realitatea .

    RăspundețiȘtergere
  3. Si istoria e tot realitate!

    RăspundețiȘtergere
  4. istoria e prezentul care a trecut. si cu totii stim ca nostalgia e un sentiment foarte frumos, desi, trist. Si mie imi place mai mult trecutul. Unii sociologi sau ce-or fi ei, zic ca e in firea omului sa considere ca mai frumos 'ce a fsot', mai ales din propria viata, deoarece are in cap neplacerile prezentului, uitandu-le pe cele care au trecut. Dar eu nu cred ca e chiar asa. Istoria noastra interbelica, de exemplu, a fost o perioada de inflorire pe toate palnurile, de progres accelerat... o comparatie cu prezentul nu ne-ar aduce mare prestigiu:P

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...