miercuri, 5 octombrie 2011

Eu si blogul

     Foarte ciudat. Coincidenta sau nu, multe s-au schimbat in viata mea de cand am devenit blogger. Ma rog .....de cand mi-am refacut blogul si mi-am promis ca am sa scriu in fiecare zi. In primul rand ca nu as fi crezut nici in ruptul capului ca am sa pot sa postez in fiecare zi.Lucrul asta m-a facut sa fiu mai organizat si sa stau mai mult pe acasa. Eu insumi am fost surprins sa vad ca dupa spectacol imi doream sa ajung acasa cat mai repede, sau sa ma trezesc cat mai devreme ca inainte de repetitie sa apuc sa scriu cate ceava.

       Apoi blogul m-a facut sa fiu mult mai atent in jurul meu, sa fiu mai informat si sa cunosc o groaza de oameni. Se spune ca actorii sunt destul de atenti la ce se intampla in jurul lor, dat fiind natura meseriei. Ei, uite ca eu am devenit mult mai atent de cand am acest blog. Eu nu prea ies, nu prea imi place sa merg la lansari de produse, la intalniri mondene, la evenimente locale, nici acum nu ma prea omor, dar cu toate astea la aceste evenimente am cunoscut o groaza de oameni faini care m-au inspirat si mi-au dechis ochii. M-au facut sa vad lumea si din alta perspectiva. Cateodata mi se face si frica. Pana acum teatrul era principala mea ratiune de a exista, acum a mai aparut ceva...Am inceput sa ies mai mult din casa, sa fiu mai organizat, sa citesc mai mult, nevoit fiind sa scriu, sa ma las de fumat ca sa mai castig timp...iata, o groaza de lucruri bune.

        Acum stau si ma intreb care o fi reversul medaliei. Probabil ca asta am sa descopar in timp. Aaaa... si am invatat sa scriu mult mai repedede la calculator.

     Faptul ca eu scriu aici si voi cititi , ma responsabilizeaza , ba chiar ma face sa-mi asum niste lucruri. ...
        Am descoperit ca blogul te poate ajuta sa ai grija de oameni mai putin norocosi decat mine, ca pot comunica mai usor cu cei care vin la teatru, ca uneori imi descarc sufletul...ca pot sa fac o groaza de chestii...
Multumesc pentru asta Cristina Bazavan( careia ii spun inca o data la multi ani!) si chinezu( stie el de ce)

9 comentarii:

  1. Si ne mai bucuri si pe noi cu ceea ce scrii :)

    RăspundețiȘtergere
  2. asa e asa e, am devenit dependenta de blogul tau, e primul sau al doilea pe care il deschid zilnic:) poate si fiindca mi-e dor de omul si de actorul de dincolo de ecranul calculatorului...nu asa ca e frumos ca oameni diferiti si indepartati se pot conecta prin intermediul unui blog?

    RăspundețiȘtergere
  3. Invata sa nu amesteci blogul cu viata ta personala sau sa iti formezi vreo lume paralela. ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Toate la timpul lor,poate?!...Ahh si noroc cu blogul ca mai apuc si eu sa deschid gura sa spun ceva!!!;-)...ahh, nu, de fapt nici asa, doar scriu!:-)))...dar sper ca pentru tine blogu' sa fie un exercitiu, pentru Jurnalul care va urma...niciodata sa nu spui niciodata...OanaSch.

    RăspundețiȘtergere
  5. "Nimic nu se pierde, totul se transforma" este, in opinia mea, o inexactitate care face mult rau. Este destul de inradacinata in mintea acestui animal ciudat care este omul. Si ii cam controleaza destinul. Asa ca, draga domnule OM, uita sa te gandesti la "reversul medaliei". Stephen W. Hawking spunea ca "It is said that there's no such thing as a free lunch. But the universe is the ultimate free lunch.". Crede in fericirea ta, intoarce oglinda ivanovului din interiorul oamenilor. Oamenii pot fi fericiti mereu!

    RăspundețiȘtergere
  6. Da..Poate ca ai dreptate Dragos :))

    RăspundețiȘtergere
  7. @iYli poti detalia pe mail. Te rog. Ma intereseaza

    RăspundețiȘtergere
  8. :P Sau la o cafea. Eu am tot spus. :))

    RăspundețiȘtergere
  9. ..."sa fiu mai organizat,sa mai castig timp" :). Cand ai spus asta mi-am adus aminte de o carte: Momo- Michael Ende. Citeste-o daca poti...

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...