miercuri, 26 octombrie 2011

Ori calare, ori pe jos

  Ieri m-am nimerit si eu in Parcul Izvor, in trecere. Fiind o zi de toamna tocmai buna de relaxare,mi-am adus aminte ca aici s-a deschis un centru de inchirieri pentru biciclisti amatori, ca ceilalti probabil ca au deja bicicleta proprie. Frumos gand, zic. Nu mai facusem miscare de mult, parcul aproape gol, soare, liniste ...numai bine pentru o repriza de pedalat. 

Am gasit repede centrul in cauza, care are vreo 40 de biciclete, scot buletinul, stiam ca asa se face si....  si arata buletinul daca ai cui?? La respectiva locatie toate lacatele erau puse, bicicletele bine legate....nici picior de concetatean. Am mai asteptat putin in speranta ca omul nostru a plecat sa-si rezolve si el o problema, dupa 10 minute nimic... Acum cat am asteptat nu am pierdut timpul m-am uitat si eu la niste cai care pasteau pe langa gard, vreo 7 cai frumosi. Asa ca, de calarit s-ar mai fi putut calari in Parcul Izvor, dar de mers cu bicicleta nici nu putea fi vorba.    



Si m-am tot intrebat de ce?.... Ca de plouat, nu ploua, frig nu era.... si daca tot pui lacatul pe usa , lasa si tu o explicatie in geam, sa stie omul daca mai revine sa-si satisfaca pofta de pedalat ori ba. Acum eu sunt in situatia in care cred ca s-a inchis definit, ca asa arata, parasit ( o fi fugit omu cu buletinele, mai stii)

Am auzit ca ar mai fi un centru si in Tineretului ....dar eu nu ma mai risc.....


Daca tot infiintam centre peste centre de inchiriere pentru biciclisti in mai toate parcurile, n-ar trebui sa le tinem si deschise? Intreb....

marți, 25 octombrie 2011

Reclama pe fata


Ce-mi place cum ne descurcam noi in orice situatie. Cat de inventivi suntem si cum ne duce capul. Probabil ca un cetatean bine intentionat a vazut aceasta ”tisnitoare” care stropea trecatorii si s-a gandit sa faca un bine. A gasit varianta cu sticla....Buna!!!!!!  Nu m-as fi gandit. Asta ar fi si o foarte buna reclama sau poate chiar asta s-a vrut... daca da, omul trebuie cautat, e foarte bun.

Nu conteaza cine esti, conteaza cui faci reclama...:)))

25 octombrie...Nu e cea mai fericita zi

 Cateodata ai senzatia ca oamenii talentati nu mor niciodata. Ai senzatia ca ei sunt aici de cand lumea si nu se vor sfarsi decat odata cu ea. Prin talentul, daruirea si pasiunea lor reusesc sa lase in urma spectacole, filme care raman nemuritoare si fac istorie. Da, opera unui artist este nemuritoare, autorul ei insa e supus legilor naturii... Asa e de cand lumea. Si atunci oare de ce noi ne miram de fiecare data cand dispare cate un artist mare? Poate pentru ca suntem obisnuiti sa fie mereu acolo, sa intindem mana si sa-i atingem. Poate  pentru ca avem senzatia ca Dumnezeu se poarta cu ei altfel, cu manusi si ca nu vrea sa le faca vreun rau. Si poate ca nici nu le face, poate doar ca-i cheama mai aprope de el...

Aseara la varsta de 88 de ani a murit Liviu Ciulei, cel mai complex artist roman. Pentru cei care se vor naste azi el e istorie. Sa speram ca cineva se va stradui si va scoate o integrala Liviu Ciulei, nu de alta dar avem marele talent de a ne ingropa valorile.

Gina Patrichi si Victor Rebengiuc in Padurea Spanzuratilor, regia Liviu Ciulei


http://www.adevarul.ro/cultura/Liviu_Ciulei-regizor-_-Fiecare_spectacol_al_meu_a_fost_diferit_0_410959550.html asta pentru ce-i care nu l-au cunoscut. Pot afla cateva lucruri...putine dar ....

luni, 24 octombrie 2011

Jocuri in curtea din spate


”Jocuri in curtea din spate” e noua premiera a Teatrului Act. Am fost  si am vazut. O echipa de actori tineri, foarte tineri, abia au absolvit facultatea  si un regizor la inceput de drum ... Un spectacol puternic, fara decor mult, doar cinci scaune, un text conteporan foarte interesant .... un spectacol deloc comod dar foarte cinstit,  cu o actorie de buna calitate.... Mi-a facut mare placere sa-i descopar pe Ioana Manciu, Pavel Ulici, Florin Hritcu, Cezar Grumazescu, Vlad Pavel.

N-am sa va povestesc spectacolul, vreau doar sa va fac curiosi si sa mergeti la Act.


 ”Totul incepe cu un joc. Participantii – patru pusti de 17 ani si o fata de 14 ani. Piesa dramaturgului israelian Edna Mazya, inspirata de un caz real, prezinta faptele din doua perspective pe care spectatorii le urmaresc alternativ: cea a evenimentului in sine si cea a procesului in care cei patru baieti sunt judecati pentru viol.
O poveste emotionanta despre dreptate, ineficienta sistemului judiciar, adolescenta, joaca, teribilism si dragoste”.

Bobi Pricop, regizor. Sunt sigur ca despre Bobi vom mai vorbi in urmatorii ani.

vineri, 21 octombrie 2011

O experienta....livelogtv

        Livelogtv.ro  ..... tare ciudat pentru mine. Obisnuit fiind cu toate televiziunile unde apar, acolo unde cer informatii despre cine prezinta, ce se discuta, cum punem problema, cum o sa arate ... toate astea.. .am avut un soc asta seara cand la Livelogtv am fost intrebat ce beau?  Nu mi s-a spus despre ce vorbim , care e tema , cat dureaza.. Nu, am fost intrebat ce beau??... Va dati seama ce soc am avut... Din fericire nu a durat mult. Oamenii foarte deschisi si foarte in regula. Sigur ca avem multe prejudecati despre ceea ce ar trebui sa fie o emisiune de televiziune.. Trebuie sa fim frumosi , sa fim interesanti, sa discutam despre lucruri.... Dar daca nu trebuie nimic, dar daca putem fi noi , pur si simplu...fara sa ne pese de reguli.... Oamenii de acolo gandesc cu sufletul , sunt liberi si nu prea le pasa de cum trebuie sa fie, intr-o lume in care regulile trebuie respectate. Nimeni nu spune ca sunt perfecti, mie mi-a fost foarte frica, obisnuit fiind cu reguli , cand nu le mai ai ,esti in aer. .. Cam asa a fost pentru mine emisia din seara asta... Poate ca o iau prea in serios, de alfel toti imi spuneau: stai linistit aici poti face orice, dar eu peste tot fac numai ce trebuie, eu nu stiu sa fiu liber, sa fac orice, eu ce ma fac acum???

 Si am facut ce am simtit , mai mult sau mai putin, n-am reusit sa fiu nici asa nici asa(vorba Madalinei) . Cum e mai rau ..la mijloc, dar nu-i nimic ... mai sunt aparitii, mai putem repara...  Acum marele risc e sa fii altfel decat te stie lumea...dar noi putem fi in multe feluri , in foarte multe feluri, de aia ne-am facut actori, daca ma intrebati cum sunt eu de fapt... habar n-am , eu sunt si asa si asa... Eu nu mai sunt demult intr-un fel.. Poate ca e rau sau poate ca e bine .. cine stie ?... cine stie adevarul???..... Nimeni....De aia m-am bucurat de Livelog tv.... pentru ca nu e in nici un fel..si poate ca asta e cel mai bine.. Ce stiu, e ca trebuie tinuta o directie, ca trebuie decenta si curatenie in tot ceea ce facem ... De cele mai multe ori nu ne reuseste , dar putem incerca... viata e tare complicata , n-o sa reusim sa o cunoastem , n-o sa reusim sa facem tot timpul ce e bine... Tindem... Ce stim sigur, e ca toti ajungem pana la urma intr-un singur loc, toti terminam la fel... Si atunci toate criticile noastre , toate judecatile , sunt atat de mici...  Important e sa experimentam cat mai mult... eu ma chinui.. Imi place sa stiu care e pasul urmator, imi place sa stiu pe ce calc... Asta in viata , pe scena imi place sa nu stiu nimic... Sa ma las purtat de val... de ce urmeaza sa se intample.

Asta seara mi-a fost frica. Frica ca o sa vedeti un Marius Manole pe care nu-l cunosteti , frica  pentru ca aveam de aparat ceva... Stiti care e adevarul? Ca nu am de aparat nimic, pentru ca nu am nimc( cum spunea Lia) . Nu am nimic... e o constructie falsa , un castel de nisip care la prima pala de vant se darama... Asa ca de ce sa fiu inchipuit? De ce sa apar ceva ce nu am?...  Norocul meu e ca mi-am dat seama in timpul emisiei ca asa stau lucrurile... Oamenii trebuie sa te placa pe tine, asa cum esti, pe tine ,nu  pe cel pe  care il vad la teatru.....Nu. Pe tine cel care esti acum si aici.... simplu fapt ca acum va scriu lucrurile aste, arata deja ca sunt inchipuit. E ca si cum cuiva ii pasa de ceea ce sunt si simt eu.. De ce i-ar pasa? Sunt lucruri mai importante pe lume, si eu stiu asta si cu toate astea scriu.

Ce am vrut sa va scriu e ca livelogtv e o experienta...buna sau rea, nu are importanta, important e ca acolo sunt niste oameni care vor sa faca ceva si ca experimenteaza....ca niste copii...Daca gresesc ?? Cine nu greseste?

Multumesc Chinezu.eu...esti tare fain...!!!!!!

joi, 20 octombrie 2011

Mai e putin si incepe....:)))

      Dupa cum multi dintre voi stiu, mai e putin si incepe FNT-ul, Festivalul National de Teatru, pentru cei care nu sunt familiarizati cu termenul. Incepe mai precis pe 27 octombrie, ma rog 28, ca atunci sunt primele spectacole. Uitandu-ma pe program mai atent, caci in sfarsit m-am trezit si eu la 6 si pot incepe ziua ca un om normal, mi-am dat seama ca sunt foarte multe spectacole pe care as vrea sa le vad. Nu pe cele din Bucuresti la care mai am timp sa merg, pe unele chiar le-am vazut...

Uite ca teatru se face in Romania, oricat ne-am plange noi de lipsa banilor, de regizori, de actori, de critici, de repertoriu....Da, teatru se face, exista spectacole bune, actori buni, regizori si in ultimul timp din ce in ce mai multi spectatori, lucru imbucurator. Inteleg ca biletele pentru FNT s-au vandut aprope din primele zile. Norocul nostru e ca fiecare spectacol venit din afara Bucurestiului se joaca de doua ori, dar chiar si asa....

Nu va scriu aici programul, pentru ca puteti intra pe site-ul festivalului sa-l vedeti. Daca nu v-ati luat bilete , poate reusiti totusi sa intrati la spectacole. Nici nu vreau sa fac recomandari, ca nu imi sta in fire si  nu sunt in masura, dat fiind  faptul ca  multe dintre spectacolele invitate  nu le-am vazut.

    Vreau doar sa va recomand o sectiune, care nu stiu daca  a mai existat, dar care e foarte interesanta, mai ales pentru aceia dintre voi care nu puteti ajunge in Bucuresti in perioada festivalului . Se cheama ”FNT on air” sau altfel spus teatru radiofonic.... din aceasta sectiune fac parte spectacole pe texte de Cehov. Pescarusul, o montare din anul 1980 cu Ion Cramintru, Gina Patrichi, Valeria Seciu, Victor Rebengiuc .....Unchiul Vania din 1984 cu George Constantin, Stefan Iordache , Valeria Seciu. ... nu o mai lungesc, sunt multe spectacole bune pe care nici eu nu le-am ascultat si promit sa-mi fac timp pentru asta.

Eu nu am vrut sa fac recomandari, dar voi o puteti face aici. Daca ati vazut un spectacol din afara Bucurestiului si va placut , spuneti-ne si noua, daca aveti chef si timp. Mi-ar placea sa stiu recomandarile voastre .... Altfel....... sa ne vedem sanatosi prin salile de teatru.

miercuri, 19 octombrie 2011

La Colt



35 Ron si sunt 12 raci
Aseara am fost invitat intr-un loc tare frumos. Se cheama La Colt si este in locul fostului Time Out. mai precis pe Popa Nan 3 A. Habar n-aveam,  de aia va si scriu. Poate   cautati un loc prietenos cu mancare foarte buna si oameni draguti, care intre noi fie vorba stau cu voi cat vreti. 

Un locusor simplu, amenajat cu foarte mult bun gust , cu preturi rezonabile si unde se pot manca raci si fructe de mare. Noi aseara am mancat raci cu un sos minunat(marca Buhagiar),  supa de ceapa  si cel mai bun tiramisu pe care l-am mancat in ultimul timp.



”La Colt” s-a deschis de curand, mai putin de o luna, daca vreti sa mancati raci si fructe de mare trebuie sa anuntati ca veniti. Totul e proaspat si se face special pentru voi.

Pana acum mergeam sa mancam raci la Bulgari, de acum avem si noi racii nostri.

Noi vom merge des, patronul locului iubeste actorii, asa ca poate ne zarim pe acolo. Am sa las si numarul unde puteti suna sa anuntati ca veniti.

marți, 18 octombrie 2011

Baschet in scaun cu rotile

Ce bine ca sunt inconjurat de oameni care ma pun sa fac bine, sa particip la actiuni caritabile, ma indeamna sa vad filme si sa sa citesc. E tare important sa stii cu cine te insotesti la drum. Conteaza enorm anturajul, oamenii langa care stai si cu care te sfatuiesti.

Astazi Chinezul mi-a facut o mare bucurie. M-a invitat sa particip la un eveniment extrem de emotionant. Primul meci de baschet in scaun cu rotile.  Cinci bloggeri vor răspunde provocării lansate de echipa de baschet a Fundației Motivation România. Vino și tu să-i încurajezi! E un prilej de celebrare a mobilității, a performanței și a fair-play-ului. habar n-am sa joc baschet, cum ii scriam si lui, trebuie sa fie cineva de care sa radeti...:)))

Meciul va avea loc sâmbătă, 22 octombrie 2011, în intervalul 12:30 – 14:30, pe arena Federației Române de Baschet (Bd. Basarabia, nr 39, sector 2, București). Bloggerii vor juca tot în fotoliu rulant. Competiția ajută la conștientizarea abilităților persoanelor în scaun rulant și promovează activitățile de voluntariat desfășurate de Fundația Motivation România.

Organizat la inițiativa Reprezentanței Comisiei Europene în România (RCE), evenimentul face parte dintr-o serie de acțiuni realizate sub egida Anului European al Voluntariatului. Si daca anul asta am fost si mai sunt inca abasador al acestei actiuni, am fost mai mult decat fericit sa accept aceasta propunere. Dincolo de bucuria meciului, încercăm să stimulăm astfel interesul bloggerilor, al presei și al publicului larg față de activitățile de voluntariat.

Va asteptam sa fiti alaturi de noi.

Filmari ...Vunk (II)

Foarte tare la filmare. Daca nu eram foarte obosit, nu mai dormisem de 42 de ore, nu glumesc , m-as fi bucurat si mai mult. Tare-i frumos sa muncesti cu oameni faini si care sunt pasionati de ceea ce fac si profesionosti.
Iar la Tuzla la aerodrom, unde se afla Scoala de suprevietuire pe mare, si unde se antreneaza toti cei care vor sa lucreze pe platforme petroliere, ocazie cu care am aflat o groaza de lucruri despre asta, sunt oameni extrem de faini care au avut mare grija de noi.

In rest ne-am cam distrat, dar am si muncit 15 ore. Ce a iesit vom vedea cu totii in decembrie, la inceput,  va anunt eu data, cand trupa Vunk va sustine la Otopeni un super concert. Are un concept foarte ok, iar mie chiar imi place de ei. Daca aveti chef poate mergem mai multi ...vedem , mai e pana atunci





luni, 17 octombrie 2011

Ciudata natie!!!!

     O Doamne!!!!!!!!...De doua zile posturile de televizine s-au ocupat de cazul Huidu. Nu inteleg de ce, nu inteleg cui foloseste, nu inteleg nimic. Inteleg doar ca suntem o tara de oameni care nu avem treaba, avem destul timp sa ne dam cu presupusul despre tragedia asta, care oricum nu-i priveste decat pe cei implicati in ea. Ce poti spune despre asta? Suntem noi in stare sau indreptatiti sa ne dam cu parerea din fotoliu, sau de pe scaunele de moderatori despre ceea ce li s-a intamplat oamenilor astora. Eu zic ca nu. Se pare ca altii, multi altii ma contrazic. De unde pana unde s-a impartit Romania in doua? Nici macar  alegerea presedintelui nu a reusit sa faca asta.

      Explicatia asta ca vorbim despre caz pentru ca participantii la trafic sa traga invataminte, e o iluzie. Stim bine ca nu suntem in stare sa invatam nimic. N-am invatat atatia ani, nu o sa invatam nici acum. Asa suntem contruiti, asa suntem educati. Prost. Doar ca televiziunile sa faca audienta, nu merita. Vorbesc de doua zile, isi dau cu parerea de la actori, la campioni la raliuri, de la vedete pana la politisti. Vorbesc si nu spun nimic.

       Iar aia de care s-a luat el prin emisiuni si acum spun ca in sfarsit Dumnezeu a facut dreptatate, sunt niste cretini. Stiam asta, acum mi s-a confirmat.

   Oameni buni daca simtiti, mergeti si aprindeti o lumanare si rugati-va sa nu treceti prin ce au trecut oamenii astia,  abtineti-va de la a emite judecati. Nu suntem in masura. Sa ne rugam pentru cei disparuti si pentru Huidu.

Ciudata natie.

Cultura costă, dar incultura costă și mai mult



Ati auzit de proiectul Clasic e fantastic?  O iniţiativă a Filarmonicii GEORGE ENESCU şi al Asociaţiei Clasic e fantastic prin care 10.000 de copii si tineri au benficiat anul trecut de concerte şi spectacole menite a-i introduce în universul cu adevărat fantastic al muzicii clasice (vezi www.clasicefantastic.ro). Mulţi dintre ei, copii dar si părinţi, au intrat pentru prima oară în Sala Mare a Ateneului Român şi au fost puternic impresionaţi de frumuseţea  acestui edificiu de peste 120 de ani simbol al culturii româneşti. Aici au făcut cunoştinţă şi s-au împrietenit cu Mozart, Beethoven, Bach, Vivaldi şi alţi mari compozitori a căror muzică le-a mers la suflet. Cea mai bună dovadă – la fiecare concert sala a fost arhiplină iar aplauzele nu mai conteneau. Ca o recunoaştere supremă, proiectul a fost distins cu Premiul I la Gala societăţii civile din primavara acestui an.

În noua stagiune Filarmonica GEORGE ENESCU  încearcă să continuie proiectul Clasic e fantastic cu o nouă serie de opt concerte programate lunar, din noiembrie 2011 şi pană în iunie 2012. Şi-au  confirmat disponibilitatea orchestrele  inginerilor şi medicilor, patronate de Filarmonica,  formaţii de muzică veche, camerale şi de jazz, corul Filarmonicii....DAR! Un astfel de concert... este costisitor. Din lipsa de sponsori, proiectul se află în pericol. Sumele necesare nu sunt mari, aprox. 3.ooo eur/ concert. Apoi, cu cât bugetul este mai mare, cu atât concertul poate deveni mai bogat, cu invitaţi speciali, decoruri şi costume, transformându-se astfel într-un  spectacol strtălucitor. Filarmonica va contribui pe cât este posibil  la susţinerea acestui proiect pe care îl consideră deosebit de important  dar...fondurile de care dispune nu sunt de ajuns. Ajutorul sponsorilor este imperios necesar. Deşi cuvintele EDUCAŢIE şi CULTURĂ sunt  zilnic invocate de cei care îşi doresc o Românie cu o viaţă mai BUNĂ, mai FRUMOASĂ, mai SENSIBILĂ, mai  CINSTITĂ,  .... un astfel de demers  îşi găseşte necrezut de greu susţinători. Pentru binele tuturor sperăm să îi găsim în timp util şi să putem duce la bun sfârşit această nouă stagiune de concerte pe care o punem sub semnul cuvintelor rostite anul trecut de dirijorul Ilarion Ionescu Galaţi:

Cultura costă, dar incultura costă și mai mult






 Dr.Cristina Bohaciu Sârbu, director de proiect


Mobil : 0748 110 667



PS. Toţi sponsorii şi donatorii vor avea ca partener unic Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Filmare Vunk



intr-o pauza de filmare :))) Ce zic?...mai nimic.

Declaratie de dragoste

      Toata ziua m-am chinuit sa va scriu o intamplare, si cum e ora 4 si eu nu am inchis un ochi, si cum masina vine sa ma ia la filmare la ora 5 sa ma duca la Tuzla (mai precis la aerodrom), am zis sa nu pierd timp pretios si sa profit.

     Dupa evenimentul Milka la care v-am spus ca am participat si care a fost foarte in regula , a venit la mine o domnisoara miniona sa-mi cera numarul de telefon...:)) doar pentru un interviu. Am dat numarul, am stabilit ziua si ne-am despartit. Iata ca a venit si timpul intalnirii, in spatele Teatrului National, de fapt ce a mai rams din el, ma astepta. Sigur ca am intarziat vreo 10 minute, daca ma culc la 4 in fiecare dimineta nici nu-i de mirare... Draguta, nu s-a suparat,si eu elegant am invitat-o la cafea sa-mi spal pacatele. Mi-a marturisit ca ea de obicei e cea care intarzie si ca a facut eforturi de data asta sa fie la fix sa nu cumva sa stricam relatia. Din  cafea in cafea si din vorba in vorba am inceput interviul, ea foarte pregatita cu o energie buna, tonica , eu usor posac la inceput, abia ma ridicasem din pat. Mi-a placut si am admirat la ea faptul ca era foarte sincera, nu m-a vazut jucand , a vazut doar interviul Eugeniei Voda, dar documentata si cu intrebari foarte pertinente...oricum nu de genul” de ce v-ati facut actor„ , ” Care e rolul preferat ”,  ”daca nu ar fi fost teatrul ce ati fi facut”. Inca o vorba. o alta cafea si interviul e gata. Dar cum sunt curios din fire am mai rams sa vorbim, sa mai aflu ce si cum despre ea.

    A terminat jurnalism (asta e bine, zic), dar a fost complicat, avea slujba in paralel, normal nu e din Bucuresti trebuia sa se intretina, lucru care iarasi m-a tusat. Ca si in actorie, nici in jurnalism nu e usor de razbit, aceleasi compromisuri, aceiasi oameni care nu prea vor sa te invete nimic. Uite asa a venit firesc si intrebarea daca trebuie sa mai faca meseria asta. Ca in orice poveste exista si un personal bun....si aici incepem sa avem ceva in comun. A fost sfatuita sa mearga sa ceara ajutorul Cristinei Bazavan, pe atunci lucra inca la Tabu. Draguta cum o stim, cei care o stim, Cristina a rugat-o sa scrie cateva articole si daca sunt in regula le va publica pe blogul ei. Se vede treaba ca ceva a atins-o pe Cristina pentru ca a publicat- o si in revista. Dupa cum spune ea, atunci a fost una dintre cele mai fericite zile din viata ei. Ca sa vezi cat de putin ii trebuie omului sa fie fericit

       Daca am ajus la capitolul Cristina Bazavan eu trebuie sa va marturisesc ca tot la insistentele ei m-am apucat de blog. Acuma daca a gresit ...ramane de vazut.Toate bune si frumoase. dupa ce ne-am marturisit dragoste pe care i-o purtam Cristinei am hotarat ca trebuie sa punem punct conversatiei altfel am fi petrcut toata ziua impreuna, nu ca nu ar fi fost placut , dar ma astepta si o repetitie care incepuse deja de 10 minute....

In drum spre National in fata noastra o domnisora draguta, cu telefonul la ureche tocmai sfatuia pe cineva cum sa scrie un articol. Cine credeti ca se ocupa cu asta.?..Cristina Bazava ea era. Acum spuneti si voi daca nu sunt eu un om norocos. Cate sanse era sa ne intalnim pe o straduta din bucuresti la ora 14 intr-o zi de vineri, cu o fata nascuta in aceiasi zi cu mine  si pe care o iubesc, si despre care vorbisem toata dimineta. Una  la o suta , daca nu si mai putin.

Acum pe tanara jurnalista, careia ii urez tot binele din lume, o cheama Cristina Mazilu, si am sa-i pun si poza, uite asa, ca atunci cand o vedeti pe undeva sa-i zambit ca merita.

P.s A venit masina, fug...Tuzla sosesc... cu trupa Vung( detalii intr-un post viitor)

vineri, 14 octombrie 2011

Mestesugul Vietii

Dana Dogaru, Razvan Vasilescu

Dan Astilean

Daca aveti chef sa-i revedeti pe Razvan Vasilescu, Dana Dogaru si Dan Astilean puteti merge maine si poimaine (15 si 16 oct.) la ”Mestesugul Vietii” ,un spectacol de Felix Alexa cu muzica Adei Milea. La Teatrul Bulandra, sala Izvor
Dana Dogaru

Uneori istoria e mai frumoasa decat prezentul

Tare rau imi pare cateodata ca sunt asa de ignorat si nu stiu lucruri care mi-ar face bine sa le stiu. Noroc ca in jurul meu sunt oameni mai destepti care s-au prins la timp de niste chestii. Tocmai am terminat de vazut un documentar care se cheama ”Cinema Komunisto”.  Probabil ca multi dintre voi l-ati si vazut, daca nu va recomand cu caldura, mai ales iubitorilor de cinema, dar nu numai.

           Sigur ca nu stiam nimic despre Josif Broz Tito(Јосип Броз Тито)  care a fost presedinte al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Documentarul vorbeste de altfel despre o tara care nu mai exista decat in filme, Iugslavia. Avandu-i ca protagonisti pe cei care mai sunt in viata, cei care au stat in preajma lui Tito in acele vremuri, filmul este unul extrem de emotinant . Steva Petrovic( asstent de regie), Veljko Despotovic( scenograf), Bata Zivojinovic(actor), Gile Duric( seful studioul de filme), Veljko Bulajic( regizor) si nu in ultimul rad personajul cel mai induiosator, proiectionistul lui Tito timp de 32 de ani Leko, a fost langa el pana in 1980 cand a plecat la spital si nu s-a mai intors. Toate marturiile lor despre acea perioda, despre cat de tare iubea filmul acest presedinte in perioada caruia cinematografia avea o mare prioritate, iti aduc aminte de o lume care pare ca nici nu a existat. Iugoslavia avea cea mai mare industrie cinematografica din Europa.

      Au mers pana acolo incat au construit ”un oras al filmului”, care se chema ”Avala Film”. Fiind la inceput nimeni nu stia cum trebuie construit un astfel de oras, dar pentru ca le placea sa munceasca pentru tara si pentru ai lor, pana in 1951 aveau construite deja 7 studiouri. Pe acolo au trecut Alain Delon, Sofia Loren, Elizabeth Taylor si multi altii. Tito vedea un film in fiecare seara, in 30 de ani a vazut peste 8000 de filme, a vazut si a citit scenariile tuturor filmelor care se faceau la Avala.
Tito

Era o tara frumoasa pe atunci, o tara care a avut unul dintre cele mai mari festivaluri de film din lume, echivalentul Oscarului...
Adăugaţi o legendă
”era o tara buna, o tara in care se construiau case, in care se mergea la scoala, avea de lucru, facea dragoste si calatorea”

Era...era... Pentru ca nu mai este nimic acolo din cea fost odata. Studiourile sunt parasite , casa lui Tito a fost bombardata, si in general acum vorbim de o tara care, asa cum spuneam , nu mai exista decat in filme.
P. S Undeva in film se spune ca dupa razboi tinerii s-au adunat si au construit drumuri si autostrazi, au facut nu stiu cate sute de km. Oare asta sa fie secretul? Am putea incerca...Ce ziceti?

Multumesc Catalin


joi, 13 octombrie 2011

Urat si prost obicei avem

   Urat obicei avem noi romanii, sau poate ca nu numai noi, habar n-am. De multe ori si de mult am remarcat ca facem asta. Va intrebati ce anume? Citeam aseara intr-unul din ziare , nu vreau sa-i dau numele, ca echipa feminina de gimnastica a fost anul acesta o dezamagire la Campionatul Mondial de la Tokyo. De fapt titlul este asta
”Rusinos! Romania doar locul patru in finala pe echipe la gimnastica feminina”

 

               E foarte ciudat pentru mine cum noi uitam si stergem cu burete tot ce au facut fetele astea pentru tara noastra in atatia ani. Cum ne mai laudam peste tot ca suntem Romani, si ca uite ce fete de aur avem...da, chiar asa le spuneam ”fetele noastre de aur” si nu stiam ce osanale sa le mai ridicam si ce sa le mai dam, ca sa rasplatim munca fetelor. E adevarat ca s-a facut un schimb de generatii si ca poate nu toate fetele au fost apte pentru concurs, si intre noi fie vorba locul 4 in lume nu mi se pare asa o mare ratare. Au fost la 400 de sutimi de China, ba chiar la un momentdat au fost pe podium. Suntem la sport, nu la olimpiada de matematica. Fetele astea sunt oameni , nu sunt roboti . Nu le putem cere in permanenta sa fie pe primul loc si sa se intoarca cu pieptul plin de medalii. In cariera fiecarui sportiv sunt momente si momente, unele de aur, altele mai putin....dar sunt fetele noastre, raman fetele noastre si la bine si la rau. Daca stau sa ma gandesc si sa ma intorc putin in istorie, imi dau seama ca de fapt lucrul asta il avem in sange, nu stim ce inseamna loialitate, nu stim sa iubim pe cineva si atunci cand se afla la necaz. Noi ii iubim numai pe castigatori, poate unde suntem un popor de pierzatori ...cine stie? Nu va suparati pe mine dar sunt foarte revoltat de atitudine noastra. De aia americanii sunt tari si puternici, pentru ca au mentalitate de invingatori. Lor nu li se spune ca sunt tampiti daca au iesit pe locul patru, nu... ei sunt fericiti si pretuiti mai departe... si la anul spera sa fie mai buni si sa lupte mai departe sprijiniti ( nu ingropati) de ai lor.

            Haideti sa nu mai aruncam cu piatra, sa le multumim copiilor astora minunati ca lupta pentru tara noastra, si sa-i cinstim cum se cuvine cand se intorc in tara. Nu ma gandesc decat la parintii lor care stau si citesc presa si probabil sufera ca niste caini cand vad cum sunt judecat copii lor, care nu au gresit cu nimic ... haideti sa ne gandim de doua ori cand scriem sau cand emitem judecati de felul asta. Poate nu ne dam seama dar uneori vorbele dor...Sa nu mai spun ca fetele nu au terminat concursul, mai sunt aparatele si individulul, chiar azi cred, pe Digi tv in direct de 12.30 ( nu va luati dupa mine, verificati) si au nevoie de un moral bun, trebuie sa stie ca suntem cu ele ca ne gandim si vrem sa le fie bine, nu ca le-am pus deja la zid, ca asteptam sa se intorca in tara si sa le spanzuram....Daca as fi in locul lor nici nu m-as mai intorce...pentru ce? pentru cine?

Daca aveti timp si chef intrati pe site-ul federatiei de gimnatica si lasati-le fetelor un mesaj de incurajare ..are sa le fac bine!!!!

miercuri, 12 octombrie 2011

Cand Dumnezeu face minuni

Stiti zilele acelea cand cobori din pat dimineat si simti ca vei avea o zi buna? Asa mi s-a intamplat ieri. La inceput am crezut ca-i doar o senzatie, sau mai degraba o dorinta a mea. Stiam ca urma sa am o zi mai grea cu participarea la un eveniment pentru care ma pregatisem de acum o saptamana si mai erau cateva chestii de facut pe ziua respectiva. Asa ca senzatia aia de zi buna a venit la tanc. Si chiar a fost o zi buna.

      Nu prea imi place sa merg la evenimente , dar cel de ieri cu Milka, mi-a facut mare placere. Nu stiu de ce aveam senzatia despre oamenii care  merg la astfel de evenimente ca nu prea le arde lor sa fie pe acolo de fapt, ca bifeaza o actiune si gata pleaca acasa. Am  fost surprins sa intalnesc o mana de oameni foarte draguti cu care am povestit vreo jumatatea de ora, ne-am distrat impreuna, urma sa vedem si un film, nu am mai avut eu timp , din nefericire..deci chestii haioase...:) Poate ca nu e asa de obicei, poate ca se lansa o ciocolata si la lansarile de ciocolata sunt invitati numai cei care au umor si sunt extrem de deschisi..habar n-am, cert e ca a fost un eveniment bine organizat si relaxat.... pana aici toate bune.

Numai ca seara nu se incheiase si nici nu banuiam ce avea sa mi se intample. Un lucru incredibil. Noroc cu telefoanele astea ca poti face cu ele aproape orice, numai nu te hranesc , in rest.. Sa nu-mi uit vorba. Am primit un mail de la o doamna draguta care ma anunta ca spitalul unde lucreaza e dispus sa plateasca tot tratamentul lui Mircea Anca ...Mi-au dat lacrimile de fericire .... Am trimis mai departe si astep sa vad ce se intampla. Am sa va anunt aici daca si cum s-a concretizat propunerea.

Si uite asa am aflat din nou, pentru a cata oara? ca mai exista pe lume oameni care vor sa ajute dezinteresat, care nu se gandesc numai la ei  si cauta sa faca lumea in care traiesc mai frumoasa si mai buna... E un  cliseu, dar asa e. ..

Asa ca, vorba lui Oscar ” Draga Dumnezu, astazi a fost o zi chiar buna, ar trebui sa fiu un copil fericit”  ceea ce va doresc si voua

marți, 11 octombrie 2011

Plecaciune....

    Cand am vazut acum 14 ani ”Regina Mama” am stat pe treptele salii amfiteatru si am plans la final ca un copil,  nu numai eu, toata sala. O sala neincapatoare pentru sutele de săpectatori, numai pe lampa nu stateau, vorba vine, sala amfitetru n-are lampi. Momentul in care doamna Olga Tudorache isi dadea seama ca fiul ei era mort, era magistral, mare mestesug , mare lectie de teatru. Am revenit in aceeasi sala, la acelasi spectacol acum 3 ani, sala era pe jumatate goala, telefoanele sunau, doamna Olga a si facut referire la unul dintre acestea, vizibil deranjata.... De jucat se juca la fel de bine....ciudat pe scena lucrurile nu s-au schimbat , in sala da....

         N-am sa uit acel moment de acum 14 ani, cati ani au trecut...?, si acum ma mai asez pe treapta aceea si ma intorc putin in timp,  sa-mi dau seama cat sunt de norocos. Da cred ca sunt norocosi cei care au parte de mari spectacole si sunt martori la acele momente de gratie ale marilor nostri actori.

Efectul razelor gama asupra anemonelor-1977
regia Catalina Buzoianu(spectacolul integral)

Olga Tudorache s-a nascut pe 11 octombrie 1929, e balanta si eu o iubesc tare de tot. Nu-i place sa i-o spui , nu i-au placut niciodata laudele si oamenii lingusitori.  Astazi e ziua ei ....La multi ani!!! Sa ne traiti si sa ne mai bucurati cu imensul dumneavoastra talent multi ani de acum inainte!!!!

Gand


Victor Rebengiuc si Ioana Macaria
 Stau si ma minunez. Ma minunez cat de darnici pot fi oamenii si cat de curajosi. Asta seara la Green am avut doua sali, nu stiu exact daca sali e cuvantul, e un club totusi,  doua sali pline ochi cu oameni curiosi si gata sa aplaude si sa se bucure ca niste copii. In zilele noastre de cate ori ma intalnesc in sali cu astfel de public dornic sa primeasca ceva, dar si sa daruiasca, imi creste inima. Zilele astea am avut 8 spectacole ...de 2 ori Ivanov, de 3 ori Oscar si de 2 ori Sta sa ploua si la toate spectacolele salile au fost pline si oamenii au reactionat frumos si au fost deschisi. Mare bucurie...Sper ca lucrurile sa nu se schimbe, sa continuam asa, noi sa jucam cu drag pentru voi iar voi sa ne bucurati cu prezenta voastra.

luni, 10 octombrie 2011

De drag, din drag, celui drag.....

       Poate ca vi se pare ca va bat la cap, sau poate ca nu ...Habar n-am. Numai ca viata unui om atarna de bunavointa si de buzunarul nostru. Multa lume are nevoie de ajutor in tara asta, intamplarea face ca Mircea Anca e colegul nostru, si am ales sa luptam pentru  el.Vrem sa se insanatosesca si sa se intoartca pe scena langa noi, acolo unde ii e locul.

            Ma bucur ca multi dintre voi au fost aseara la Green, la spectacolul ”Noi 4”si ati dat din putinul vostru pentru el. S-au strans 1000 de euro. Poate parea putin, dar se aduna ...putin cu putin incepe sa faca mult....Vreau sa le multumesc si celor care au cumparta pana acum bilete la spectacolul din 14 octombrie de la Teatrul National ”Don Quijote” cu Dan Puric. Acolo inca se mai gasesc bilete...Toate castigurile acestui spectacol sunt pentru Mircea. Acestei campanii i s-a alaturat si Oana Pellea ....ea va juca la Teatrul Metropolis ”Vocea umana” in regia Sandei Manu, chiar in aceasta seara , ora 19 , asa ca mai aveti timp sa ajungeti....Toti artistii care joaca in aceste spectacole isi doneaza onorariile si incasarile. E tot ce pot face ei...

Pe 12 octombrie la Hotel Marshal,  str. Emanoil Bacaloglu nr 2, ora 19
VA PUTETI INTALNI CU ACTORII TEATRULUI NATIONAL  , VETI AVEA PARTE SI DE UN SPECTACOL MUZICAL-TEATRAL DE CALITATE ( MARIA BUZA, AURELIAN TEMISAN, MONICA DAVIDESCU, ILINCA GOIA,ANDREI DUBAN, OZANA BARABANCEA, DORIN ANDONE, SILVIU BIRIS, MARCELO COBZARIU)
 Va asteptam si rugam oamenii de afaceri care sunt dispusi sa doneze sume putin mai mari, sa nu stea pe ganduri si sa vina alaturi de noi. Ne vedem acolo

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Pacat...

Pentru ca e unul din oamenii care m-au impresionat ,  pentru ca sunt fan Iphone si imi doresc foarte tare sa-mi iau de la ei un laptop :)))

vineri, 7 octombrie 2011

Zilele unui actor sunt in buzunarul nostru

 
S-au facut citeva zeci de rezervari pentru duminica la Green... totusi nu cite speram noi... ma gindesc ca multi o sa veniti pur si simplu acolo fara nici o rezervare... Greenul oricum e micut... daca o sa ne dam peste cap o sa incapeti 100... biletul e de la 30 de lei pina la cit va lasa inima si buzunarul... nu e prea mult dar conteaza.... Mircea Anca pluteste pe paginile noastre de facebook de ...citeva saptamini... probabil ca ne-am obisnuit toti cu subiectul... poate ca unii au aflat cu ocazia asta ca exista un actor pe care il cheama asa... dar problema e ca numaratoarea inversa a inceput... clepsidra curge mult prea repede pentru Mircea... nici nu mai stiu cum sa formulez ca sa va provoc declicul ala care sa va scoata din inertie... din neincrederea ca lucrurile astea chiar ajuta... veniti la noi duminica pe 9, sau la National pe 14, sau la niciunul din cele doua, daca n-aveti chef de spectacole... dar poate aveti pur si simplu dorinta de a ajuta un om si atunci puteti sa treceti pe la Green si sa lasati banii acolo... o sa-i depunem noi in cont... romanii au oroare de ghisee si buletine, si cozi, si nici cu bancile nu ne-am prea obisnuit... Daca o sa se gaseasca o suta de oameni care sa vrea sa vina duminica la Green, s-ar putea spune ca mesajul nostru a ajuns la voi... dar eu va zic ca spectacolul nu conteaza... noi nu avem leucemie si nici voi, deci o sa-l tot vedeti daca o sa fiti curiosi... important este sa treceti zilele astea pe acolo si sa lasati niste bani... zilele lui Mircea sint in buzunar la noi... hai sa le scoatem de-acolo si sa i le dam sa si le traiasca

miercuri, 5 octombrie 2011

Portretul unui barbat imatur

         Pentru ca voi ati  citit si ati lasat altaea comentarii la” P. S. Te iubesc” impreuna cu Cristina Bazavan si restul echipei am srtans in cos 496 de cart. Editura All a suplimentat numarul de carti pe care le putem dona cu inca 100...:))). Asadar avem sansa sa mai citim si sa mai daruim carti. 
Eu am mai citit din Strada Fictiunii ”Portretul unui barbat imatur” de Luis Landero. Un barbat care isi  povesteste viata. O viata plina de aventuri amoroase, de pasiune, libertate, putere, prietenie si tradari. povesti de dragoste scrise cu foarte mult umor, cu candoare si detasare, cu sensibilitate si atentie asupra detaliului. Cu o viziune speciala asupra casniciei, mai mult un pact tacit, o infratire.....
”Va surprinde ca va vorbesc in acesti termeni extravaganti despre familia mea? Dar in adancul nostru aproape totul e asa. In realitate suntem doi necunoscuti, doi straini care s-au intalnit si au hotarat sa calatoreasca impreuna pentru a nu face drumul singuri. Nu cred ca am format vreodata o pereche unita prin sentimente, ci mai degraba o mica asocitie familiala de servicii domestice. Si treaba pe care nu au reusit sa o faca sentimentele, au facut-o  foarte repede obisnuinta”

Sa fie povestitorul acestui roman un sarlatan, un clovn trist, un filozof ratat, un barbat cu foarte multe sau foarte putine virtuti, un idealist vulnerabil sau un cinic monstruos?

”In sfarsit, asa sunt eu . Un om fara virturi, un desert in care nu cresc buruieni, e drept, dar nici nu creste macar cea mai umila floare. Si la o adica, oare cei din jur raspundeau la nobila mea pornire de a face bine? Nu, trecea total neobservata. Si nu toti suntem sfinti.Oamenii zic ” Te-ai ingrasat” sau ” Arati bine”, dar nu zic chiar dupa o lunga conversatie, ”Esti mai bun”, ori mai crud , ori mai prost, ori mai inteligent. Oamenii vad numai ce e clar ca bunaziua si se bazeaza pe aparente, fara sa observe schimbarile care au loc in adancul fiintei. Asa ca imi ziceam ”Sa-i ia naiba! Iubeste-te pe tine insuti si accepta ca aceasta iubire e mai puternica si mai dreapta decat cea pe care ti-o inspira aproapele tau sau decat cea pe care i-o datorezi. Iubeste-i pe ceilalti cu ce da pe dinafara din iubirea de tine insuti”

Sper ca v-am provocat sa cititi cartea si sa lasati un comentariu. Va reamintesc ca fiecare comment la acest post aduce cuiva o carte.
http://www.mariusmanole.ro/2011/09/ps-te-iubesc.htm
P.S comentariile , chiar daca sunt legate de aceasta carte, trebuie lasate aici http://www.mariusmanole.ro/2011/09/ps-te-iubesc.html.Nu ai voie sa intri in campanie decat cu o singura carte. Mutumesc

Eu si blogul

     Foarte ciudat. Coincidenta sau nu, multe s-au schimbat in viata mea de cand am devenit blogger. Ma rog .....de cand mi-am refacut blogul si mi-am promis ca am sa scriu in fiecare zi. In primul rand ca nu as fi crezut nici in ruptul capului ca am sa pot sa postez in fiecare zi.Lucrul asta m-a facut sa fiu mai organizat si sa stau mai mult pe acasa. Eu insumi am fost surprins sa vad ca dupa spectacol imi doream sa ajung acasa cat mai repede, sau sa ma trezesc cat mai devreme ca inainte de repetitie sa apuc sa scriu cate ceava.

       Apoi blogul m-a facut sa fiu mult mai atent in jurul meu, sa fiu mai informat si sa cunosc o groaza de oameni. Se spune ca actorii sunt destul de atenti la ce se intampla in jurul lor, dat fiind natura meseriei. Ei, uite ca eu am devenit mult mai atent de cand am acest blog. Eu nu prea ies, nu prea imi place sa merg la lansari de produse, la intalniri mondene, la evenimente locale, nici acum nu ma prea omor, dar cu toate astea la aceste evenimente am cunoscut o groaza de oameni faini care m-au inspirat si mi-au dechis ochii. M-au facut sa vad lumea si din alta perspectiva. Cateodata mi se face si frica. Pana acum teatrul era principala mea ratiune de a exista, acum a mai aparut ceva...Am inceput sa ies mai mult din casa, sa fiu mai organizat, sa citesc mai mult, nevoit fiind sa scriu, sa ma las de fumat ca sa mai castig timp...iata, o groaza de lucruri bune.

        Acum stau si ma intreb care o fi reversul medaliei. Probabil ca asta am sa descopar in timp. Aaaa... si am invatat sa scriu mult mai repedede la calculator.

     Faptul ca eu scriu aici si voi cititi , ma responsabilizeaza , ba chiar ma face sa-mi asum niste lucruri. ...
        Am descoperit ca blogul te poate ajuta sa ai grija de oameni mai putin norocosi decat mine, ca pot comunica mai usor cu cei care vin la teatru, ca uneori imi descarc sufletul...ca pot sa fac o groaza de chestii...
Multumesc pentru asta Cristina Bazavan( careia ii spun inca o data la multi ani!) si chinezu( stie el de ce)

marți, 4 octombrie 2011

Trecut-au anii :)))

        Si uite asa a mai trecut un an si am ajuns la 33. Toata lumea spune ca aceasta varsta e una tare speciala, astept sa vad. Bine, nimeni nu spune daca e de bine sau daca e de rau.:) Pana una alta e tare ciudat cum trece timpul asta peste noi, fara sa avem nici cea mai mica sansa sa-l oprim, fara nici un drept de apel....eu imi amintesc perfect cand aveam 22 de ani. Abia terminasem facultatea si ma pregateam sa iau viata in piept. Nenorocirea face ca de pe la 22 de ani nu imi amintesc mai nimic. Nu stiu cum au trecut 11 ani, ce am facut, habar n-am daca si cat m-am schimbat. Eu ma cam simt de 15 ani, minus corpul, vocea, ficatul, inima, plamanii, si multe altele care nu mai sant chiar in regula. Asta ma si enerveaza ...:)))

        In ultimul timp aud in jurul meu numai nenorociri, oameni bolnavi , copii bolnavi. Ajung sa cred ca in timpurile astea pe care le traim, cei care ajung la 50 de ani sunt norocosi. Am senzatia ca pariul mare in viata asta e sa prinzi 50 de ani.
      Imi amintesc  ca atunci cand eram mic si auzeam ca a murit cineva care avea 50-60 de ani, ma gandeam ca e destul de batran si ca si-a trait viata. O auzeam pe mama care spunea: ce pacat, a murit asa tanar..Nu mai intelegeam nimic. Eiiiii,... acum inteleg perfect ce dorea sa spuna mama. De fapt incep sa inteleg din ce in ce mai mai mult ce spunea mama, in general. Nu mai spun ca de la o bucata de timp incep usor , usor sa ma transform in tata :)) aceleasi ticuri, acelasi fel de a vorbi, ma surprind facad reprosuri exact ca el.

      Ce ciudat. Oare unde a disparut baiatul de 21 de ani, caruia ii placea sa piarda noptile, sa stea pe la carciumi, baiatul care nu avea nimic daca pierdea 4 nopti, si nu era nici macar obosit, care dormea mai mult in tren decat acasa, care se scula si repeta de la ora 6 dimineata, care....care....Daca il vedeti undeva pe baiatul acela, dati-mi de stire, as vrea sa-l revad , macar asa in treacat... Adevarul e ca mi-e dor de acea perioda si de varsta aceea, desi chiar si viata un pic mai asezata, mai responsabila:))) are si ea partile ei bune si interesante...Oare ????Mai sa fie!!!! Pe cine incerc eu sa pacalesc???:)))

luni, 3 octombrie 2011

Cum sa devii un barbat de succes

        Astazi am primit un mail in care un domn imi promite sa ma invete cum sa abordezi orice femeie, oricand, stiind exact ce sa-i spun pentru a obtine numarul de telefon si o intalnire.

imi promite ca o sa descopar tehnici care vor face viata mea sexuala sa explodeze si femei la care doar visezi acum sa ma implore sa avem o relatie! Mai sa fie :))


Mi s-a parut foarte comic faptul ca pe toti clientii multumiti de aceasta carte ii chema Marius. :)))). Acum eu stau sa ma gandesc daca sa comand sau nu cartea :))) si ma mai intreb daca o fi cineva asa de disperat si de credul incat sa cumpere aceasta ”capodopera literara”

Iată câteva din lucrurile pe care le vei învăta:
  • sistemul meu detaliat de "redesign" care te va transforma într-un bărbat după care femeile întorc capul pe stradă
  • tehnici de reprogramare psihologică prin care îti vei depăsi timiditatea si vei deveni capabil să abordezi cu succes orice femeie
  • locurile cele mai potrivite pentru a agăta femei tari - pun pariu că la multe din ele nici măcar nu te-ai gîndit până acum! :)
  • felul în care schimbarea ta de atitudine va propulsa peste noapte rata ta de succes
  • o incursiune în universul intim al gândirii feminine care te va ajuta să le întelegi cu adevărat
  • la ce să te uiti si cum să-ti dai seama dacă vei avea succes cu o fată înainte să vorbesti cu ea!
  • cum să citesti limbajul trupului si să detii suprema putere întelegând ceea ce ea gândeste dar nu spune
  • cele mai bune tehnici de a începe o conversatie si ce subiecte să eviti pentru a face discutia magică - una de care ea nu se mai satură
  • secretele mele pentru a transforma o întâlnire banală într-o noape fierbinte de sex
  • cele mai bune locuri unde poti duce o tipă fără să cheltui foarte mult si in acelasi timp făcând-o să se simtă incredibil de bine
  • cum să planifici întâlnirea perfectă si să eviti cliseele pe care le folosesc toti bărbatii, stricând tot farmecul aventurii
  • cum să obtii aventuri de o noapte cu usurintă si să te desparti fără să rănesti sentimentele nimănui
  • principii ale plăcerii sexuale care te vor transforma în cel mai bun amant pe care partenerele tale îl vor avea vreodată
  • cum să duci relatiile la nivelul următor si să faci femeile să te dorească mai mult chiar decât le doresti tu

Încearc-o fără nici un risc: Folosind tehnicile descrise în cartea mea vei obtine mai multe aventuri cu femei frumoase sau (dacă asta îti doresti) vei atrage femeia visurilor tale si o vei face să te dorească cu adevărat sau... vei primi înapoi banii pe carte SI te voi lăsa să o păstrezi împreună cu bonusurile absolut GRATIS
Atât de sigur sunt că secretele din cartea mea te vor ajuta imediat!
Am să-ti arăt:
  • cum să atragi femeile frumoase
  • cum să seduci o femeie rapid si eficient
  • cum să exciti o femeie în secunde
  • cum să atragi femei în pat cât de des vrei
  • cum să te transformi într-un bărbat pe care femeile si-l doresc, chiar dacă esti sărac sau urât
  • cum să folosesti limbajul trupului în avantajul tău
  • cum să dezvolti o personalitate irezistibilă care atrage mereu sexul opus
  • cum să-ti cresti carisma cu 200% imediat
  • cum să ai încrederea de sine a unui superstar
  • cum să devii un bărbat cu care femeile tânjesc să se culce
  • cum să devii un partener de discutii cu care femeile adoră să iasă
  • cum să o faci pe femeia pe care o doresti să se îndrăgostească de tine
  • unde să găsesti surse inepuizabile de femei frumoase
  • cum să întelegi femeile si să folosesti asta în avantajul tău
  • cum să faci femeile să te agate ele pe tine
Dupa ce invat toate astea va rog mult sa va feriti din calea mea, ca am sa fac ravagii, chiar asa cum arat eu...:)))





      duminică, 2 octombrie 2011

      Sunt mandru de ei

      Ii stim, i-am vazut la teatru sau la televizor, sunt ai nostri si ar  trebui sa fim mandri de ei. Sunt oameni care in strainatate sunt mai iubiti si mai apreciti decat aici. E pacat.  Eu am ales cateva exemple...daca voi va mai amintiti alte nume si aveti imagini, puteti sa le lasati aici. Daca televiziunea nu face asta macar noi s-o facem..
      Maia Morgenstern
      Angela Gheorghiu, Marcel Iures, Ana Maria Marinca, Oana Pellea

      sâmbătă, 1 octombrie 2011

      2011 si lectura

                   Un prieten imi spunea intr-una din serile trecute, ca e foarte fericit, pentru ca vede ca in jurul lui cum lucrurile incep sa se schimbe in bine. Ca a mers cu metrolul si multa lume statea cu o cartea in mina . Asta e un lucru bun. Da . Se pare ca in Romania oamenii au reinceput sa-si faca timp si pentru lectura, uitand astfel de problemele de zi cu zi. Daca mai multi dintre noi am alege cartea in loc de televizor poate ca am avea o sansa. Imi povesteau parintii mei ca singura distractie pe vremuri era cititul . Era foarma lor de a se opune unui sistem care dorea indobitocirea si uniformizarea populatiei. Oamenii stateau in casa, prea multe alternative nu aveau oricum,  citeau pe rupte, si lumea era mai civilizata. Acum fenomenul de indobitocire se intampla din nou.... poate n-ar strica sa ne intoarcem la carte, la lectura, stiut fiind faptul ca un popor fara cultura e mai usor de manipulat.

      In sensul asta in aceasta seara are loc in tara  ”Noaptea Bibliotecilor”. Ceea ce inseamna ca bibliotecile vor fi deschise pana la ora 04 dimineata. Scopul: "readucerea la lumină" a mersului la bibliotecă, cititul de plăcere şi nevoia de documentare, în contextul digital al anului 2011.
                 Astfel, scriitori, critici literari, poeţi şi cercetători vor povesti experienţele lor de lectură. De asemenea, muzica unplugged o să îi poarte pe cititori printre poveştile cărţilor.
                     Ideea Nopţii Bibliotecilor a pornit de la o ipoteză statistică: "dacă măcar un sfert dintre cei care au călcat o dată printr-o bibliotecă în ultimii 10 ani ar reveni cel puţin o dată pe an într-o sală de lectură, starea de spirit în bibliotecile României s-ar schimba semnificativ".
      "Am conceput acest proiect în condiţiile în care chiar şi românii cu bani şi educaţie văd în Kindle sau iPad alternativa la bibliotecile reale. Cât de greu poate fi să revenim măcar pentru o noapte la esenţa experienţei sălilor de lectură? Indiferent cu cine am stat de vorbă, oricât am fi sau ne-am da drept «hi-tech», «gadget freaks», PDF-ul nu poate învinge interacţiunea cu hârtia uzată de bibliotecă şi cu volumul de scriitură din aceste instituţii uitate de majoritatea tinerilor profesionişti"

      Personal sunt indragostit de gaget-uri, dar n-am sa pot renunta niciodata la carte in favoarea lor. Tocmai de aceea sunt alaturi de aceasta initiativa, si va invit de la ora 20 la Institul Francez unde voi citi din Schmit... din ultima lui carte aparuta la Humanitas ”Cea mai frumoasa carte din lume”...
      Daca aveti timp si va face placere....

      Oshawa sau nu

       Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...