sâmbătă, 10 septembrie 2011

Ultimul gand de la Hop...:))))))


            Eram anul I la păpuşi–marionete, îmi trece pe la urechi primul zvon despre Gala Hop: “Doar cei care au treminat la actorie au voie să participe…” (şi nu intelegeam de ce).
Mai trece un an: “Anul acesta concurenţii au fost foarte slab pregătiţi, nu este posibil să termine facultatea şi să se prezinte atât de prost…” Apoi am uitat de Hop şi m-am concentrat pe spectacolul de licenţa “Ţara lui Gufi”, după Matei Vişniec, cu care am participat la diverse festivaluri internaţionale şi am luat premii ca cei mai buni actori mânuitori. Am avut norocul să prind două colaborări la Teatrul de Comedie şi timp de doi ani după ce am terminat facultatea m-am antrenat în trupa d-lui Dan Puric, fără a avea încă un rezultat materializat într-un spectacol.

       După ce termini facultatea este foarte important să nu stai acasă degeaba şi să aştepţi să te sune un regizor. Mai bine îl cauţi tu când te simţi pregătit că ai ce să-i “spui”… Fericirea a făcut ca la aceste antrenamente să-l cunosc pe cel care mi-a devenit soţ, Axel, şi care văzând anunţul cu preselecţia la gală, îmi propune: - Ar fi o experienţă bună pentru tine să participi la Gala Hop.
- Nu am nimic pregătit aşa cum mi-aş dori, nu ştiu dacă primesc actori mânuitori, iar gala este pentru tinerii actori, nu pentru o femeie însărcinată (vorbe la numai 23 de ani).
Ca un copil ce urma să-şi primească prăjitura mult dorită, am început să mă pregatesc, dar nici un monolog nu mi se părea potrivit şi inspirat, mi-am amintit de o scena ce o avusesem ca exerciţiu acum 10 ani în liceu şi am transformat-o în monolog, pe care l-am adaptat la noua situaţie. Cu o zi înainte de preselecţie m-am prezentat în faţa comisiei severe de acasă: mama soacră şi soţul (mi-au dat acceptul şi încrederea de a merge mai departe). A doua zi în fata adevăratei comisii… au râs cu poftă – o fi de bine? Peste câteva ore am luat avionul spre Belgia la un mare festival de păpuşi şi marionete – am cunoscut oameni frumoşi, mânuitori consacraţi, am fost apreciaţi pentru spectacolul nostru, fiind la secţiunea “Young Talent”. Pe data de 18 iulie mă găseam ţopăind de fericire, prin Gent, pentru că luasem preselecţia… din acel moment am cunoscut un freamăt şi o nelinişte în gânduri, în suflet, în tot trupul, chiar şi bebeluşul trăia cu mine aceeaşi agitaţie. Mă fulgerau mii de întrebări: oare cum o să fie? Dar cum e scena? Cum o să joc singură în faţa unei mări de ochi? Şi iată cum am intrat în aşa zisă febră a creaţiei. Provocarea cea mai mare am avut-o cînd am primit textul impus, îl citeam şi-l tot citeam, idei erau dar lipsite de strălucire, iar citeam şi cântam… şi-ntr-o zi vine Axel cu ideea:
         - Dar de ce nu cânţi despre “Cartea milionarului”? atunci am văzut-o pe Iapa Roşie cântând despre viaţa ei. În două zile am transpus textul pe versuri, iar într-o zi m-a ajutat Nadejda Dumitriu la coregrafie (atât cât s-a putut pentru o sarcină de 9 luni) şi m-am prezentat din nou în faţa comisiei severe de acasă.
Iată-ne în Mangalia. Linişte. Valuri. Soare. O noapte agitată. Prima zi a galei. Mari Emotii… Îmi ascultam colegele din culise, mă bucuram că sunt talentate. Am intrat cu încredere, am trecut peste problemele tehnice şi gata… râsete, aplauze, autocritica. A fost o experienţă unica, am învăţat că trebuie să te adaptezi în funcţie de sală, că probleme tehnice pot apărea oricând şi că dacă nu eşti viu pe scena, te îngropi singur, am învăţat că oricât de pregătit te simţi niciodată nu este suficient şi că ajungi să-ţi stăpîneşti vocea doar lucrând pe scena. Au urmat zile însorite, workshop-ul cu Florin Fieroiu, îmi părea rău că obosesc repede şi că nu pot sa profit pe cît mi-aş dori de aceste ateliere. Îmi priveam de data aceasta din sală ceilalţi colegi, unele greşeli de-ale mele se repetau şi la ei… păcat.

Ea este Andreea Moustache. Premiul Sica Alexandrescu...Si pe ea o puteti vedea duminica de la 18.30 in Piata Festivalului Enescu

6 comentarii:

  1. NU ! Daca este blogul tau, este despre tine.

    RăspundețiȘtergere
  2. NU ! daca este blogul meu este despre ce vreau eu :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. OK! Fair. Daca postarea in sine nu a starnit vreun interes, macar noi sa fim mai interesanti, hai sa ne contrazicem. Alege tema.

    RăspundețiȘtergere
  4. nu, nu, nu ...nu ma prinzi !!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Domnul/Doamna care spunea "IT'S MY PARTY" mai este pe aici ?

    RăspundețiȘtergere
  6. Am cunoscut-o pe Andreea acum 3 ani, la un festival. A tinut si un workshop de dans acolo. Are atuuri de profa. :) Ma bucur ca a fost premiata, e o fata talentata si simpatica.
    Foarte bine ca faci ce vrei pe blogul tau - macar aici sa fii liber liber. :D

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...