miercuri, 7 septembrie 2011

Scrisoare deschisă către absolventul de teatru dezamăgit

Scrisoare deschisă către absolventul de teatru dezamăgit (şi care nu cumpără un bilet RATB ori unul CFR să ajungă-n Bucureşti imediat după licenţă.)

Dragul meu,

Poate că nu mă îmbrac cu stil. Poate că nu e bine că nu am o pereche de pantofi cu toc. Poate mă pierd în Bucureşti şi fac ochii mari în faţa taximetriştilor. Poate dau „Bună seara” cu jumătate de gură sau uneori vorbesc prea tare. Poate încă nu ştiu când trebuie să folosesc doar jumătate de gură şi când să vorbesc tare. Poate că nu ştiu să reacţionez într-un milion de situaţii. Poate îmi pare rău că ai mei investesc 3-5 ani într-un şomer. Poate m-am săturat să fiu întrebată când apar la televizor şi de ce nu prind şi eu vreo reclamă la dero gen…

Poate că nu-mi stă bine cu părul prins aşa. Poate maieul ăla maro din poze e prea decolorat şi îmi pune în evidenţa burta mea de neiertat. Poate pantalonii gri i-am luat dintr-un maldăr de haine second hand dintr-o baie turcească. Poate fresh-ul de portocale a fost prea acru, iar scaunul n-a căzut. Poate preşul (meu, nu ăla al lui Băieşu) avea prea mult păr de pisică pe el. Poate nu trebuia să intru prin faţa juriului şi nici să dau bună seara…


foto Oana Hodade

Poate că plec capul prea des. Poate că nu ştiu ce e normal. Poate că nu ştiu ce să fac. Poate confuzia mea „o confund” cu depresia. Poate mă lamentez fără să ştiu, fără să vreau. Poate nu prind nimic acum. Poate nu alerg îndeajuns. Poate vorbesc prea puţin despre teatru. Poate cred. Poate analizez, sau cine ştie, poate chiar mă reprofilez.
foto Oana  Hodade
Dar eu, dragă absolventule dezamăgit, am fost la Gala Hop. Şi am stat la hotel. Şi m-au trezit Marea şi Andreea. Am mâncat pentru cinci zile ca un om normal (adică de trei ori pe zi). Mi-am căutat sensuri şi contexte la Atelier la Fieroiu. Am dat nas în nas cu o parte din cei de vărsta mea de la Cluj şi m-am bucurat de puţinul răsărit cu Vlad. L-am privit pe Afrim şi e adevărat ce se zice, îşi ţine capul într-o parte, din unghiul ăla vede el bine. Am vorbit cu Manole, şi e adevărat ce se zice, vorbeşte cu toată lumea, pentru că îi place. Am ascultat-o pe Andreea şi nu-i adevărat ce credeam. Acum ştiu de ce e prietena Biancăi. Am întâlnit oameni din aproape toate universităţile de teatru din ţară. Am văzut oameni pe scenă în fiecare seară. Am comentat, am tăcut, am strigat cât m-a ţinut gura. Am râs, am aplaudat, am avut în colţul ochiului o picătură de ceva care nu vroia să cadă. Invitaţi, oameni mari, prea mari pentru mine, concurenţi, de anul acesta, de anul trecut, de acum doi ani…. Mi-am pus în funcţiune tot ce se relaxase în mine după licenţă. Am învăţat din greşelile mele, ale altora…Mi-a bătut inima tare şi m-am mirat. Absolventule dezamăgit, toate astea le-am avut pentru că după licenţă, am luat trenul 7 ore şi m-am pierdut în Gara de Nord. Preselecţia din iulie s-a întâmplat. Concursul din toamnă s-a întâmplat. Iar eu, am mers cu trenul 10 ore din Mangalia până în Iaşi cu gândul că nu m-aş fi iertat dacă nu mergeam la preselecţie.


foto Oana Hodade

Gala Hop e un mare Hop, chiar dacă nu mă crezi. E ca şi cum sari gardul şi găseşti o sumedenie de curţi care se lasă privite de tine, te lasă să intri, să pui mâna zdravăn pe brazdele lor, să rupi frunzele de ceapă verde şi să le mănânci. Dacă nu-ţi pui pantalonii comozi şi tricoul cel mai bun hotărât să sari gardul, n-ai să ştii niciodată cum e. Mare vorbă: Nimic nu se iartă! Nimic nu-i mai bun după un spectacol decât următorul spectacol, nimic nu-i mai bun după ce te trezeşti decât să te speli pe dinţi, nimic nu-i mai bun după plajă decât somnul, nimic nu-i mai bun după licenţă decât gala Hop.



Sincer,
Bianca Ioan.


Premiul publicului si premiul Timica.

3 comentarii:

  1. Stimate domn,…. Marius, … my friend,
    Daca tot te chinui sa ti un blog, scrie frate despre tine, orice iti trece prin cap, oricat de penibil iti pare, nu conteaza. Cine citeste blogul tau vrea sa afle informatii despre tine ca actor. Daca se poate si personal, dar fara a intra realmente in viata ta personala, ar fi extraordinar.
    E laudabil ca postezi si opiniile altor persoane. Dar cui dracu ii pasa ? Daca vreau sa citesc parerile personale ale stimatei doame – care in mod sigur are ceva interesant de spus - fac ceva in sensul asta.
    Nu este o critica. Este strict o parere personala care, din pacate, cand iti citesc blogul, il citesc mai degraba prin prisma omului de afaceri decat prin prisma iubitorului de teatru.
    Apropo de meseria mea, cum adica un bilet la Teatrul National costa si 16 lei ?! Poftim ?! Voi actorii de ce nu ii impuscati pe cei care pun preturile astea la bilete ?
    Personal, nu te-am vazut in niciun (am aflat ca niciun si nicio se scriu legat la jumatate de an dupa ce a fost facuta modificarea ) spectacol. Habar nu am daca esti un actor bun sau nu. Oricum nu ma intereseaza sa fac asemenea clasificari. Judec (un termen pretentios) un spectacol prin prisma faptului daca imi place sau nu imi place. Daca am marea sansa sa am timp sa imi permit sa ma duc la un spectacol, de cele mai multe ori, am marea problema sa ma conving eu pe mine sa nu plec din sala pentru ca nu este politicos fata de actori.
    Ma deranjeaza faptul ca, de vreo doi ani, nu gasesc bilete la teatru. Si daca ar fi vorba despre mine nu ar fi nicio problema, insa am doua nepoate care, in drum inspre scoala, trec pe langa Teatru National. Si vor la teatru ca sau saturat de Tandarica. Ca o persoana responsabila cu distractia tot le spun ca o sa le duc. Lasand la o parte faptul ca la doua noaptea nu am cum sa cumpar bilete, faptul ca pretul biletelor, probabil in acceptiunea liberului acces la cultura sau alte tampenii de gen, este ridicol – unii vad un spectacol de 10 ori , oameni care muncesc ore opt conform Codului Muncii – si altii ca si mine care muncesc fara a mai contabiliza ore si isi permit sa platesca sume mari pentru a vedea o poveste, nu au cum sa isi cumpere bilete la teatru. O sa ajung sa platesc pe cineva, cu sume mult mai mari decat costa biletele, ca sa-mi cumpere bilete.
    Cineva de la firma la care lucrez a fost la Livada cu visini. Cred ca joci si tu in acea piesa. Femeia era insarcinata in opt luni. S-a dus la teatru pentru ca asa a avut ea chef. Nu a cumparat ea bilete ci a rugat pe cineva care cunostea pe altcineva, etc. Nu ne-a povestit cum a fost piesa ci ne-a povestit cum era sa lesine in sala pentru ca era foarte cald si se intreba cum joaca actorii in asemena conditii. Era luna mai.
    Stiu ca bat campii. Ideea era ca daca vrei sa te adresezi publicului pentru ca asa te-au sfatuit “prietenii tai”si tu cu tine ai zis ca e de bine, atunci fa asta. Tine cont ca iti citesc blogul si oameni care au luat Bac-ul (la vremea lor) cu 10, fara sa copieze, doar pentru faptul ca apreciaza talentul si munca titanica care face ca acel talent sa faca performanta, adica sa vanda. Pacat ca vindeti cu 16 lei. Vorbesc in lei noi. Este foarte ciudat ca, desi denominarea a fost in 2005, majoritatea nu este in stare sa vorbesca in lei noi.
    Succes in noua stagiune. Noi, cei care suntem platiti corect pentru munca noastra (FOARTE PUTINI – NOROCOSII CARE ISI FAC SINGURI NOROCUL) nu vom avea ocazia sa te vedem decat daca ne propunem acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  2. Stimate domn,…. Marius, … my friend,
    Daca tot te chinui sa ti un blog, scrie frate despre tine, orice iti trece prin cap, oricat de penibil iti pare, nu conteaza. Cine citeste blogul tau vrea sa afle informatii despre tine ca actor. Daca se poate si personal, dar fara a intra realmente in viata ta personala, ar fi extraordinar.
    E laudabil ca postezi si opiniile altor persoane. Dar cui dracu ii pasa ? Daca vreau sa citesc parerile personale ale stimatei doame – care in mod sigur are ceva interesant de spus - fac ceva in sensul asta.
    Nu este o critica. Este strict o parere personala care, din pacate, cand iti citesc blogul, il citesc mai degraba prin prisma omului de afaceri decat prin prisma iubitorului de teatru.
    Apropo de meseria mea, cum adica un bilet la Teatrul National costa si 16 lei ?! Poftim ?! Voi actorii de ce nu ii impuscati pe cei care pun preturile astea la bilete ?
    Personal, nu te-am vazut in niciun (am aflat ca niciun si nicio se scriu legat la jumatate de an dupa ce a fost facuta modificarea ) spectacol. Habar nu am daca esti un actor bun sau nu. Oricum nu ma intereseaza sa fac asemenea clasificari. Judec (un termen pretentios) un spectacol prin prisma faptului daca imi place sau nu imi place. Daca am marea sansa sa am timp sa imi permit sa ma duc la un spectacol, de cele mai multe ori, am marea problema sa ma conving eu pe mine sa nu plec din sala pentru ca nu este politicos fata de actori.
    Ma deranjeaza faptul ca, de vreo doi ani, nu gasesc bilete la teatru. Si daca ar fi vorba despre mine nu ar fi nicio problema, insa am doua nepoate care, in drum inspre scoala, trec pe langa Teatru National. Si vor la teatru ca sau saturat de Tandarica. Ca o persoana responsabila cu distractia tot le spun ca o sa le duc. Lasand la o parte faptul ca la doua noaptea nu am cum sa cumpar bilete, faptul ca pretul biletelor, probabil in acceptiunea liberului acces la cultura sau alte tampenii de gen, este ridicol – unii vad un spectacol de 10 ori , oameni care muncesc ore opt conform Codului Muncii – si altii ca si mine care muncesc fara a mai contabiliza ore si isi permit sa platesca sume mari pentru a vedea o poveste, nu au cum sa isi cumpere bilete la teatru. O sa ajung sa platesc pe cineva, cu sume mult mai mari decat costa biletele, ca sa-mi cumpere bilete.
    Cineva de la firma la care lucrez a fost la Livada cu visini. Cred ca joci si tu in acea piesa. Femeia era insarcinata in opt luni. S-a dus la teatru pentru ca asa a avut ea chef. Nu a cumparat ea bilete ci a rugat pe cineva care cunostea pe altcineva, etc. Nu ne-a povestit cum a fost piesa ci ne-a povestit cum era sa lesine in sala pentru ca era foarte cald si se intreba cum joaca actorii in asemena conditii. Era luna mai.
    Stiu ca bat campii. Ideea era ca daca vrei sa te adresezi publicului pentru ca asa te-au sfatuit “prietenii tai”si tu cu tine ai zis ca e un de bine, atunci fa asta. Tine cont ca iti citesc blogul si oameni care au luat Bac-ul (la vremea lor) cu 10, fara sa copieze, doar pentru faptul ca apreciaza talentul si munca titanica care face ca acel talent sa faca performanta, adica sa vanda. Pacat ca vindeti cu 16 lei. Vorbesc in lei noi. Este foarte ciudat ca, desi denominarea a fost in 2005, majoritatea nu este in stare sa vorbesca in lei noi.
    Succes in noua stagiune. Noi, cei care suntem platiti corect pentru munca noastra (FOARTE PUTINI – NOROCOSII CARE ISI FAC SINGURI NOROCUL) nu vom avea ocazia sa te vedem decat daca ne propunem acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos si natural, mersi Bianca pentru o stare de spirit schimbata cand nu ma asteptam.

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...