vineri, 9 septembrie 2011

O alta poveste HOP

Mi-a lipsit tare mult publicul, scena…

Ce dor îmi era de scenă, aşa cum o ştiam eu, aşa cum am învăţat să o iubesc încă din clasele primare!

M-am simţit bine în lumină… cu acei ochi aţintiţi asupra mea. Venise momentul meu, l-am aşteptat mult dar a meritat. A meritat fiecare emoţie, fiecare tensiune, fiecare gând negativ…
A fost un moment scurt, magic în care publicul a fost cu mine şi mi-a dat energia cu care m-am hrănit în momentul respectiv.

Publicul m-a hrănit bine.

 M-am simţit pe mine cea care iubesc teatrul, am comunicat prin el trăiri şi sentimente şi mi-am mulţumit. Cred că asta este de fapt cel mai important, ca la sfârşitul reprezentaţiei pe care o dai să te simţi bine şi să fii mulţumit cu tine, de tine, de ceea ce ai dat şi de ceea ce ai primit.
Mi se întâmplă rareori să fiu mulţumită de ceea ce fac, asta pentru că am acel defect care se numeşte: perfecţionism. 

Îl numesc defect pentru că mă înnebuneşte!
Perfecţionismul meu se găseşte în tot: sunt perfecţionistă atunci când şterg praful, când dau cu mătura, când urc pe scena… (piciorul trebuie să fie neapărat cel drept), da… e şi puţină superstiţie.

Iată că la “Hop” am fost mulţumită. Bineînţeles, întotdeauna e loc şi de “mai bine”






Claudia Cristina Jassmine Glodeanu

4 comentarii:

  1. Oare de ce actorii invart un limaj de lemn ?Nimeni nu spune nimic interesant....aceleasi vesnice platitudini:"energia publicului" "sentimente si trairi" e.t.c.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Anonim: oare de ce bati campii? ai facut macar o data un exercitiu de miscare sau de concentrare pe partener? ... ai simtit vreodata cum se schimba lumea din fata ta pentru ca TU le spui niste lucruri intr-un fel sau altul ? Ai incercat sa vorbesti cu entuziasm cuiva despre un lucru pe care il iubesti si ala/aia sa ramana PLAT/A? ... Get real, nu (doar) actorii folosesc un limbaj repetitiv!
    Si zau daca am vreo legatura cu teatrul, la modul performativ :)!

    RăspundețiȘtergere
  3. Comentariu la comentariu. Primul are dreptate si al doilae il critica pentru ca are dreptate. Critica de genul : ce sti tu, BA ? Desi nu sutem actori in viata noastra traim acelasi emotii, frustari, ne traim viata. Actorii traiesc mai dramatic decat cei care nu au diploma in a-si trai viata. Zilnic vorbesc in fata unui public numeros si, din pacate, nu joc un rol, trebuie sa fie eu. Am trac de tot ce inseamna asta. Am cosmaruri, frustari si tot ce este omenseste asociat cu o meserie supusa criticii. Nu am luxul sa repet. In ficare zi multumesc in eter pentru faptul ca m-am nascut cu inspiratie. Este cel mai mare talent al meu.
    Primul comentariu isi exprima nemultumirea in fata unei platitudini - cu tot respectul, are dreptate. Asta nu inseama ca nu are respect fata de persoana care scrie pe acest blog. Faptul ca a postat un comentariu arata ca il/ o intereseaza. Pacat ca cel care tine acest blog nu il intereseaza suficient, el pentru el, in asi exprima propriile opinii si, desi este de inteles faptul ca : azi nu am chef de nimic, hai sa postez ceva ce altcineva a scris - nu este OK.
    Ca de la businessman - care joaca 20 de roluri pe zi - la actor care face performanta in teatru - fa performanta si cu acest site.
    Fi tu insuti si este mai mult decat suficient.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ businessman
    Faptul ca Marius a pus pe blog gandurile unor participanti de la Hop, nu cred ca e dovada ca nu avea chef sa scrie.
    Dvs. vorbiti zilnic in fata unui public numeros si sunteti businessman? Cu asa gramatica? Bietul public! O fi inspiratia cel mai mare talent al dvs, dar nu v-ar strica sa mai puneti si mana pe carte.
    Ina

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...