sâmbătă, 17 septembrie 2011

Mic tratat de colorare a noptii

Daca pana astazi Fabian Anton era pentru mine un spectator pe care l-am intalnit intr-o seara in cafenea, incepand cu ziua de azi este unul dintre poetii mei preferati. Astazi Fabian si-a lansat primul volul de poezii pe care l-a numit cu multa delicatete Mic tratat de colorare a noptii.

     Adrian Paunescu spunea despre el  ca este cel mai important si autentic talent al generatiei sale. Victor Rebengiuc a citi astazi din poezia lui Fabian, emotionant, cald, e vocea perfecta pentru poeziile lui Fabian. Cand am primit cartea si am inceput sa citesc m-am speriat, era prea multa emotie si sensibilitate si eu sunt obisnuit sa fug de toate astea. Dupa ce am citi 3 sau 4 poezii mi-am spus ca e o timpenie, ca avem nevoie de lucruri frumoase, de vis, de dor, de melci si zambete....daca el  poetul, a avut curaj sa-si puna sufletul pe tava , atunci eu cititorul am aceeasi datorie, sa fiu cinstit cu mine si sa accept ca sunt vulnerabil si mic, ca am nevoie de dragoste si de clipa. Pentru ca asta stie Fabian sa faca , sa te provoace sa recunosti cine esti, in fata adevarului nu poti spune decat adevarul. Asa mi s-a intamplat mie. Aproape ca mi-e greu sa cred ca in 2011 mai exista asfel de oameni ca el. Simplu, delicat, sensibil, modest...

Am fost la cea mai curata lansare de carte. Fara cuvinte mari, fara ca autorul sa tina un discurs despre opera sa, el nici macar n-a stat in fata publicului, s-a citit poezie, caci despere asta era vorba. Un sfert de ora a fost nevoie , ca noi cei aflati in sala sa plecam de acolo mai fericiti....

Cartea lui Fabian o gasiti la editura Terra si costa 20 de lei.


Uneori îngerii dispar fab, ştii,
se satură de trupurile noastre prelungi şi gri,
se satură de cît suntem de fragezi şi goi,
sunt sătui de răceala şi tăcerea din noi,
şi se duc fab, se duc, precum ar pleca
o rază albastră din inima ta
sau precum plec eu uneori, cînd fug de toate,
dispar mirosind a crini şi unt şi a noapte,
îşi îmbracă aripile şi flanează spre munţi,
acolo îi aşteaptă melcii mov şi cărunţi,
şi lăstuni infiniţi, gata de sărbătoare,
şi îngerii, sătui de minuni şi sătui să zboare,
vor vrea doar să bea bragă şi să ronţăie flori.
De undeva de sus, de dincolo de nori,
se va porni ploaia aşa, ca o taină,
de parcă cineva ar lua iute o haină
de apă şi-ar pune-o pe umerii mei.
Atunci vom uita de îngeri, ce să facem cu ei
în oraşul acesta îmbîcsit şi-afumat.
Îngerii dispar fab şi-ntr-un fel e păcat
că ne lasă atît de palizi şi mici
dar e mai bine aşa, ce să facă aici?

6 comentarii:

  1. foarte frumoasa poezie, asemenea si descrierea ta simpla si calda.
    uite, s-ar putea sa iti palca, paote, un prieten de-al meu, aici sunt cateva poezii de-ale lui http://www.aleks.ro/ e un tanar de 23 de ani, din Timisoara.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sper ca din greseala ai tastat incorect numele lui Victor Rebengiuc :)

    RăspundețiȘtergere
  3. poeziile sale sunt fenomenale

    RăspundețiȘtergere
  4. anonimule de la comentariul nr.2...altceva n ai avut a spune??!!UN COMENTARIU CALD,SIMPLU DIN SUFLET ..POEZIA MINUNATA!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu i-am atras atentia din rautate. Daca ramanea scris gresit, poate dadea altora motive de rautati. Marius e un om misto, sigur nu s-a suparat.
    Anonim 2

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...