luni, 5 septembrie 2011

Ganduri de la hop. Gala Hop

          S-a mai terminat o editie a Galei Tanarului Actor de la Mangalia. Mi-am amintit cum acum 10 ani am participat eu insumi la acest concurs. Se intampla in 2001. Eram proaspat absolvent. Am mers cu toti colegii mei si am participat la sectiunea grup. La individual nu as fi avut curaj, nici nu eram pregatit. Adevarul e ca pe timpul acela concurenta la individual era una foarte stransa. Trebuia sa fii foarte bun ca sa obtii un loc in concurs. Nu mai spun ca pe atunci mi se parea ca toate premiile erau date inainte de concurs si ca oricum cei din Bucuresti luau tot ce se putea lua. Cei din Bucuresti au luat toate premiile, dar nu pentru ca aveau "pile", ci pentru ca realmente erau foarte buni. Asta am inteles mai tarziu, cand am ajuns in juriu si cand am vazut cat de serios este judecat fiecare concurent in parte. E o meserie subiectiva si sigur ca niciodata nu se vor pune toti de acord.
 
 
            M-am gandit ce s-a intamplat in toti anii astia. Gala nu s-a schimbat, dar s-a schimbat putin atmosfera. Cum s-a intamplat si in teatre si in scoli. oamenii au devenit din ce in ce mai putin sociabili si foarte putin curajosi. Daca acum 10-15 ani dupa spectacol mai aveai putin ragaz sa ramai la un suc cu colegii de scena , acum nu numai ca nu mai sta nimeni dar in 5 minute cabinele raman goale. Fugim care incotro. Unii fug la filmare, altii mai au un spectacol, altii sunt satui de colegi si nu mai vor sa-i vada, ma rog ...motivele sunt destule. S-a pierdut oarecum spiritul de echipa. Si asta nu-i bine, cele mai multe idei le gaseam in discutiile de dupa spectacol. Acum suntem prea obositi de viata sa ne mai oferim ragazul asta. Uneori nu stii mai nimic despre partenerii cu care imparti scena.
 
           Si totusi eu incerc sa mai fac asta. Chiar daca devine din ce in ce mai obositor. Si la Mangalia am incercat sa vad daca se mai poate . Si am gasit oameni dispusi sa vorbeasca despre problemele lor, tineri curiosi care mai au de pus intrebari daca au cui. Sunt la inceput de drum si vor sa afle atatea lucruri despre ei ,despre teatru. Ei inca nu sunt obositi, nu sunt blazati si plictisiti de meserie. Poate ca nu au fost cei mai buni si vor sa stie de ce. Ce au gresit ,cum si unde pot corecta. 
 
            In cele 3 zile petrecute la Mangalia mi-am intalnit viitorii colegi si pot sa va spun ca sunt foarte faini si ca abia astept sa ma intalnesc cu ei in teatru. Pacat ca regizorii nu vin sa-i cunoasca si sa le intinda o mana acum cand au nevoie. Ajungem sa ne plangem de generatia tanara ca nu exista , ca nu mai avem actori ca alta data. Ea exista, credeti-ma dar trebuie sa ne facem putin timp sa-i vedem si pe ei. Fie ca au castigat sau nu un premiu, au stiut sa stea pana dimineata, sa bea o bere, sa se cunoasca si sa vorbeasca despre teatru. Asta e marele lor castig. Nu premiul. 
 
           Sambata in cadrul Festivalului Enescu vor juca in Bucuresti. Mergeti sa-i vedeti.

Un comentariu:

  1. Multi dintre cei care venim la Hop, suntem acolo pentru teatru dar si pentru ca iubim agitatia si emotiile acelor seri, plimbarile pe malul marii pana noaptea tarziu dupa reprezentatii, iubim atmosfera aia destinsa. E "ceva" specific Galei Hop, un "ceva" pentru care, eu una, abia astept finalul de august al fiecarui an.
    Te admir pentru cat de frumos ai scris despre concurenti dar, din pacate, unii dintre ei au avut asemenea prestatii, incat parea ca au intrat in scena doar ca sa ne puna rabdarea la maxima incercare (ca sa nu zic altfel). Iar asta nu e doar opinia mea, evident.
    Oricum, a fost frumos, pacat ca sunt doar 4 zile.

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...