miercuri, 21 septembrie 2011

Dor de DORina








          Asta noapte vreau sa scriu despre o persoana tare draga mie. Am uitat, am uitat sa ma gandesc la ea, asta si pentru ca nimeni nu are grija sa-mi aduca aminte. Nu se scrie nicaieri,  in discutiile de la teatru numele ei nu este pomenit iar la televizor nu are loc, nu  prea a avut loc nici cand era printre noi, daramite acum cand ne-a parasit.

          Aveam 7 ani, eram la Iasi si pentru prima data calcam intr-o sala de teatru, iarna, frig ... noi pe doua randuri in frunte cu invatatoarea  intram in ”Teatrul pentru copii si tineret Luceafarul”. Urma sa vedem ”Chirita in Iasi” .”Ca-s papusi , papusi lumesti , tot sa stai sa le privesti”. Asa suna cantecul cu care incepea si se termina spectacolul. Din ultimul rand priveam catre scena si nu intelegeam de ce , cum nu inteleg nici acum , de ce privirile imi erau atrase de o doamna cu parul rosu, subtire, distinsa , care tragea fum dintr-o sipca lunga iar pe cap avea o pana neagra. Vocea ei, ochii ei verzi care sclipeau in lumina reflectoarelor, forta cu care avea grija de toata lumea in scena....poate ca toate astea la un loc, ma faceau sa nu-mi desprind privirea de la ea. Ea si pianul. Cand era la pian era stapana lumii. Nu avea tata, nu avea mama, n-avea pe nimeni. Era doar ea si pianul. ”Cel Pian” asa isi botezase pianul de acasa de la Iasi. Apuca rar sa-l vada , dar si cand ajungea langa el, Dorina Crisan Rusu devenea cel mai frumos copil din lume. Pianul era jucaria ei cea mai de pret cu care putea sa petreaca ore. Am petrecut un Craciun langa ”Cel Pian”. Un Craciun cand am auzit si eu clopoteii ingerului, c-o fi fost muzica Dorinei , nu stiu, stiu doar ca dupa acea seara nimic nu a mai fost la fel. Dorul.. de muzica isi facuse loc in imina mea si avea sa nu mai plece de-acolo. Am cantat, am ras , am plans si am baut vin rosu la lumina lumanarilor, intr-o noapte superba de Craciun , intr-un Iasi pe care nici unul dintre noi nu are sa-l poata uita niciodata.

           Povestea Dorinei incepe demult, la Piatra Neamt, acolo unde Victor Ioan Frunza a descoperit-o si a promovat-o ca si compozitor de muzica de teatru. Era profesoara de muzica acolo. Cate povesti avea Dorian cu Piatra, sute, mii pe care le-ar fi povestit incontinuu, pentru ca acolo a  ramas o parte din inima ei. Inima Dorinei era mare....daca ai rabdare sa cauti, gasesti bucati din ea peste tot unde a lucrat: la Braila, Iasi , Piatra, Focsani, Cluj si unde nu a fost draga de ea?

          Bucuresti. Aici  a facut muzica unora dintre cele mai frumoase spectacole de teatru. Nu stiti cat muncea ..pana la epuizare , cu rabdare, cu grija, cu indarjire. Si a gasit si cu cine. Regizori, actori , scenografi au iubit-o si au tinut-o langa ei. Era un om de nadejde, un prieten, un sfatuitor si un ascultator talentat.


             Acum in acest moment as vrea sa fiu cel mai bun scriitor din lume, pentru ca as putea sa va povestesc despre ea cu har, sa o cunoasteti mai bine, sa-i auziti muzica. Din nefericire nu ma prea pricep asa ca....Muzica Dorinei ii semana....plina de viata , de energie, era in ea  pasiune, vise, regrete,  sperante, zambete , lacrimi, melancolie si forta. Asa era ea. Nu stiai niciodata cine e azi. Putea fi in multe feluri. De la femeia misterioasa asezata la pian, pana la omul plin de viata, patimas, deschis care aparea atunci cand te asteptai mai putin. Imprevizibila...asa era.

Dupa ce am plecat din Iasi, ea plecase deja de acolo cu mult inaintea mea, ne-am reintalnit la Braila. Era ca si cum am fi fost prieteni din totdeauna. Ne unea Iasul, teatru, muzica, oamenii pe care ii iubeam si ii admiram amandoi si dragostea de viata. ....nu stiu cum suna asta, dar asa era. Si iarasi am cantat pana in zori, si Teatrul Maria Filotti rasuna de muzica si o intreaga lume se nastea la picioarele noaste. Pe furis mergeam in scena, in decorul ala minunat facut de Alina Herescu, si stateam acolo, uneori nici nu vorbeam , ascultam linistea din teatru si mirosea a lemn  si noi....noi  care nu vom mai fi niciodata la fel pentru ca Dorina  s-a grabit. A vrut sa ajunga prima acolo sus, sa asculte muzica stelelor. Ne-a luat-o inainte. E la Iasi, s-a intors acasa. Dupa atatia ani....

        V-as mai povesti despre tangoul nostru de la Focsani si despre valea in care rasuna Mozart desi nu era nici o casa , despre povestea ei la National, unde dealtfel a si facut ultimul spectacol cu Catalina, depre Mangalia.....Mangalia la inceputurile Galei Hop, unde ea tinea un atelier  ...si daca erai atent o puteai vedea pe Dorina noaptea pe malul marii singura cu marea si credeti-ma simteai ca va pleca inaintea noastra. Era in fata marii la fel de puternica ca marea insasi infruntand-o exact asa cum a facut ani de-a randul cu cei care nu au crezut in ea..statea in fata marii linistita si calma ...acum stia cine e....Nu-i mai era frica. Au mai trecut 5 ani si ea a plecat intr-o dimineata de noiembrie...Singura, fara sa dea de veste nimanui, fara sa faca circ, fara sa-si ia ramas bun, discret.....

             Despre disparitia ei nu s-a scris mult, aproape deloc, ei  nu aveau timp, si spatiul din ziare era pentru probleme adevarate, nu pentru nimicuri. Ba chiar au si confundat-o cu Dorina Lazar. Pe net greu gasesti o poza cu ea. Si nimeni nu-mi aminteste de Dorina, iar in discutiile de la teatru numele ei nu i mai apare...Dar stiu sigur ca bucati din inima ei sunt lasate peste tot si ochii ei verzi inca ne mai privesc si fumul tigarii ei e uneori ceata de dimineata...Si cand ma duc spre Bulandra Izvor ridic ochii pana la etajul zece si vad cerul, si o vad pe ea....

Mi-e dor...
”C-asa e lumea o comedie , iar noi actorii care -o jucam, n-avem dorinta alta  mai vie, decat aplauze sa  meritam....”

CORTINA

17 comentarii:

  1. Am avut ocazia sa lucrez cu ea la teatru in Constanta ,extraordinara femeie si artist.Si ca ea sunt multi ........ dintr-o fericire trista!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da ! si mie mi e dor de dorina, M a primit in casa si sufletul ei la cel pian. am stat zile si nopti doar noi doua cu brel sau brassens sau chopin. Piatra mea Neamt nu ar fi fost atit de ...acasa...fara dorina, Mi amintesc mai ales de o zi devenita noapte petrecuta la ea la Piatra, am venit pe la prinz si am facut amandoua noaptea tandari intr un rasarit discutind si visind la cel pian despre cel Teatru . Cea Dorina! Cir de frumoasa era. Oana Pellea

    RăspundețiȘtergere
  4. Traieste si prin voi, cei care va mai amintiti de ea....Frumos scris.

    RăspundețiȘtergere
  5. Citind, ti-am simtit dorul. Sunt sigura ca de acolo de Sus ea va pazeste pe toti si nu v-a uitat...multumesc pentru a imparti cu noi aceste bucati de dor din tine:) si succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  6. Dorina ... Am avut bucuria si placerea sa o intalnesc la Braila.Un om si un creator deosebit.Putini sunt capabili sa simta si sa creeze cum a facut-o Dorina.Sunt inmarmurita de stirea ca aceasta femeie nu mai este printre noi.
    Mi-as dori sa pot spune mai multe dar nu pot gandi....
    Simona Gurgu

    RăspundețiȘtergere
  7. ...insa tu chiar esti un bun scriitor si chiar povestesti lucrurile cu har...altfel nu-mi explic cum de-am avut rabdarea sa citesc povestea Dorinei...
    laura Tuna

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc,Manolito meu!Mi-ai umplut sufletul si cafeaua acestei dimineti,cu amintiri,emotii,lacrimi,tristeti si fericiri...Da,nimic n-a mai fost la fel!Nici nu s-ar fi putut,dupa ce am trait rasfatul ingerilor,de atatea ori!Si mi-e dor si doare...Coana Dor
    Te iubesc,fratelino!>:D<
    Hereasca-Coana mica

    RăspundețiȘtergere
  9. ...va simt dorul,domnule Manole.Frumos scrieti,de fapt cu suflet.

    RăspundețiȘtergere
  10. Poate ca ar fi bine ca cei pentru care doamna a insemnat ceva sa inceapa sa povesteasca lucruri, intamplari, cantece, doruri si sa ni le povesteasca apoi si noua.
    Nu ar mai aduce timpurile inapoi pentru nimeni dar poate ca ar fi bine sa se stie despre ce a insemnat un om si un pian pentru cei pe care i-a intalnit,care, asa cum am inteles, nu sunt tocmai putini.


    Despre oamenii din spatele spectacolelor, daca nu au si o activitate in lumina reflectoarelor, nu aflam mai nimic.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ce frumos ai scris! Superba postare. Te iubesc pentru cat de mult poti sa iubesti oamenii.
    Ina

    RăspundețiȘtergere
  12. Am cunoscut-o pe Dorina. Am iubit muzica ei. Din pacate, nu avem timp pentru... dor

    RăspundețiȘtergere
  13. @ din pacate....poate ca n-ar strica sa ne facem putin timp si pentru asta

    RăspundețiȘtergere
  14. Pentru Dorina imi fac timp deseori sa merg sa aprind o lumina,sa duc o floare si sa stau ceva timp langa locul unde s a mutat....Dorina a fost un prieten adevarat cu care am putut imparti si clipele frumoase si mai triste

    RăspundețiȘtergere
  15. Multumesc, Marius! Si mie mi-e dor de Dorina...

    RăspundețiȘtergere
  16. Incercam sa imi amintesc numele ei cand am scris despre Ghetou si stiam si de muzica superba si de colaborarea cu Maia Morgenstern la "Asta seara, Lola Blau". Multe spectacole au purtat amprenta muzicii ei. Desigur ca am gasit cele mai frumoase randuri pe Blogul lui Marius Manole, unde altundeva? Iata ca amintirea acestor persoane ne-a ramas intiparita (in minte, in suflet) si chiar ne este dor de ea. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...