vineri, 2 septembrie 2011

Despre neputinta de a fi tu

               Fiecare avem propria noastra imagine despre noi. Mai buna sau mai proasta. Pentru mine e tare ciudat cum unii dintre noi reusesc sa se minta pe ei atat de tare, pana intr-acolo incat nu mai stiu deloc cine sunt. nu mai au  nici o legatura cu ei insisi. Cautand sa para altceva de fiecare data cand scot capul in lume, pur si simplu ei se confunda cu imaginea lor construita. Complicat nu? Si totusi unii prefera varianta cea mai complicata. Bun. Care ar fi varianta simpla? Pai ...aia in care tu esti tu, peste tot, si acasa, si pe strada, si la serviciu, si cu prietenii si cu mama....Fara artificii, fara sa incerci sa impresionezi pe nimeni. Adevarul e ca nici asta nu e atat de simplu pe cat pare.
             Unii dintre oamenii cu care intram in contact parca ne cer sa-i mintim, altfel nu stiu sa traiasca. Ei nu numai ca nu accepta adevarul in viata lor, dar nici adevarul altora nu-l vor. Daca tot traim in minciuna, sa traim pana la capat. Ce mi se pare comic e ca, daca acestor oameni le spui adevarul, ei vor spune ca e minciuna si viceversa. Sunt atat de cazuti in propria  lor adoratie incat nu mai sunt capabil sa vada in jur decat desene pictate in culorile lor preferate. Tu stii ca in fata lui trebuie sa fii altcineva pentru ca el nu o sa te vada niciodata pe tine cel adevarat. Nici nu are nevoie de tine decat in masura in care poti sa-i sporesti orgoliu. Cand incetezi sa mai faci asta, devii un parazit de care el se descotoroseste foarte repede. Si uite asa tu  ajungi sa minti fara sa-ti dai seama.
             Bine sa nu fim ipocriti. Dependenta pare sa fie reciproca. La o adica, tu ai putea sa nu faci asta. Dar o faci.... Habar n-am cum stau lucrurile..incerc si eu sa mi le explic intr-un fel sau altul.   
             Oricum, e pacat ca din pricina asta nu prea reusim sa ne intalnim unii cu altii de-adevaratelea. Il avem in permanenta langa noi pe geamanul nostru perfect, care ni se aseaza in fata  ori de cate ori vrem sa ne aratam pe noi. Traim  in lumea aparentelor, nu? Uite un cliseu adevarat. Dar noi ne facem in continuare ca nu vedem toate astea, ca nu le stim si ca totul merge ok. 
        Nu mi se intampla decat cu putini, foarte putini oameni  sa fiu eu . Dar cand o fac e tare relaxant si bine. Am sa continui sa incerc sa fac asta mai des, ca un exercitiu. Pana la urma ce poate sa ti se intample? Vorba aia, sa arza cherestigeria, arza sanatoasa, e asiguripsita.....

25 de comentarii:

  1. Si asta din cauza unei "mici" dar primordiale erori: nu stim cine suntem! De aici apar atatea probleme, suferinte si uimiri legate de modul in care ne schimbam chiar si fata de noi insine. Analizand "cine/ce sunt eu?" vom reusi in scurt timp sa nu ne mai identificam cu personalitatea, cu corpul fizic, mintea sau alte elemente schimbatoare.

    RăspundețiȘtergere
  2. E frumoasa ideea ta: sa spunem adevarul despre noi oriunde, oricand. Eu vad lucrurile poate putin mai relaxat. Atata timp cat sunt prezent, si nu ma gandesc la ce-ar fi daca, ce-ar fi fost daca, atata timp cat sunt aici si acum, eu simt ca spun adevarul. Ca sa dau un exemplu concret, aici si acum mi-a placut postul tau, am vrut sa scriu un comentariu si chiar asta am facut. Wanda Polipciuc

    RăspundețiȘtergere
  3. ...imaginea noastra despre noi este influentata ...si ,de opinia altora despre noi,desi ,uneori,este mai complexa dar in acelasi timp mai impregnata de tot felul de "indulgente".Si,chiar asa:"pana la urma ce poate sa ti se intample?"

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca tuturor ne e frica de ceilalti si chiar de noi insine. Ne punem bariere reciproc, ne ascundem, ne prefacem, dar eu cred ca toti suntem raniti si vulnerabili si de aceea preferam mastile in locul propriului nostru chip.

    E, intr-adevar, greu sa fii tu insuti intr-o lume in care esti judecat pt ceea ce esti. E vina tuturor, pt ca nu ne acceptam, pt ca nu ne intelegem si mai ales pt ca vrem sa primim aprobarea tuturor.

    E frica, asta e. E teama ca in ochii unora vom aparea mai putin decat credem noi ca suntem si asta ne raneste, ne salbaticeste uneori incat ajungem, asa cum spui si tu, sa nu ne mai stim propriul chip.

    Oamenii sunt complicati, greu de intelesi. Oamenii, in viziunea mea, au traume. De aceea e foarte greu sa ne intelegem unii pe altii. Tot ce putem face e sa ne iubim si in fata tuturor sa fim, pe cat posibil, noi insine. Cred ca asta le da si celorlalti un sentiment de eliberare...cred...

    Imi place foarte mult o strofa dintr-o poezie a lui Paunescu si cred ca se si potriveste discutiei;
    "Cunosc un adevar din stravechime,
    Un adevar de care teama nu mi-i,
    Ca, impotriva mortii si-a stagnarii,
    Iubirea-i singurul motor al lumii"

    Te pup,
    Ioana.M

    RăspundețiȘtergere
  5. We are so accustomed to disguise ourselves to others that in the end we become disguised to ourselves. ~François Duc de La Rochefoucauld

    Haideti sa imaginam exercitii sau metode prin care putem face asta. Am putea incepe cu afise in casa, in masina, la munca, oriunde putem. Afise care sa reprezinte lucruri frumoase si un citat. Am gasit cateva in engleza:

    To be nobody but yourself in a world which is doing its best, night and day, to make you everybody else means to fight the hardest battle which any human being can fight; and never stop fighting. ~e.e. cummings, 1955


    He who trims himself to suit everyone will soon whittle himself away. ~Raymond Hull


    God has given you one face, and you make yourself another. ~William Shakespeare

    The life of every man is a diary in which he means to write one story, and writes another. ~James Matthew Barrie

    Most people are other people. Their thoughts are someone else's opinions, their lives a mimicry, their passions a quotation. ~Oscar Wilde, De Profundis, 1905

    We are so accustomed to disguise ourselves to others that in the end we become disguised to ourselves. ~François Duc de La Rochefoucauld

    There is just one life for each of us: our own. ~Euripides

    At bottom every man knows well enough that he is a unique being, only once on this earth; and by no extraordinary chance will such a marvelously picturesque piece of diversity in unity as he is, ever be put together a second time. ~Friedrich Nietzsche

    Is life not a hundred times too short for us to stifle ourselves. ~Friedrich Nietzsche

    You were born an original. Don't die a copy. ~John Mason

    RăspundețiȘtergere
  6. Fara minciuna nu am deosebi adevarul. Sunt oameni care au extravaganta naivitate de a crede ca daca sparg oglinda sinceritatii, viata lor este mai interesanta. Nu pot sa nu imi amintesc de un exemplu foarte relevant si anume de "Craiasa zapezii". Baietelul care ramanand cu cioburile oglinzii in ochi ajunge sa vada rautatea distorsionat, catalogand-o drept bunatate. Asa facem si noi . Nu numai cu ceilalti ci si cu noi insine. Din fericire,baietelul- Kay, a fost vindecat prin iubire. Dar pe noi cine o sa ne iubeasca indeajuns incat sa ne vindece de ipocrizie?
    Sau poate ca minciuna o fi vreo terapie pentru a vedea viata in roz. Eu cred ca cel mai frumos este sa traiesti viata asa cum e ea. N-ar trebui sa ne pese de ceea ce cred ceilalti. Pana la urma lucrurile de care avem nevoie pentru a fi fericiti, sunt chiar langa noi. Stefana

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu nu prea inteleg chestia asta cu sa fi tu insuti mereu ! Sincer ! Adica nu inteleg cum sa nu fi tu insuti ! Parerea mea despre om este ca e un animal foarte complex. Cu multe laturi, cu multe nuante, cu multe contradictii. Si atunci poti fi tu insuti raportat la situatie, la starea pe care o ai, la omul din fata ta, desi pari un altul mereu ! Poti arata mereu in functie de asta doar o bucata din tine ! Chestia e daca e asumata sau nu ! Daca alegi sa-ti pui o masca si ti-o pui asumat oare cat crezi ca poti sa o porti ? Sau chiar crezi ca nimeni , nicicum nu poate vedea dincolo de ea ? Ok! Nu-ti mai pui intrebarile astea pentru ca nu-ti pasa ! Si atunci de ce naiba iti mai pui masca ?
    Sau chiar si asa , oare purtarea acestei masti nu e si ea un fel de a fi tu insuti ? Partea fricoasa, lasa, egoista ? Partea trufasa ?
    Si daca nu e asumata purtarea masti, daca e instinctuala atunci nu tot tu insuti esti pentru ca ea, masca a devenit o parte din tine ? Nici o masca nu poate fi atat de straina de sinele nostru la nesfarsit !
    Habar n-am cum stau lucrurile, nici eu nu stiu daca sunt eu insami mereu, dar incerc in ultimul timp, din ce in ce mai mult, sa fiu asa cum simt !
    De ce de fapt sa nu putem fi noi insine ? Ei, toti stim de ce ! De frica ! Inamicul nostru numarul unu. Adevarul total, complet despre noi insine ne face vulnerabili ! Si ce pacat ca uitam ca tocmai asta ne face sa fim OAMENI !

    RăspundețiȘtergere
  8. Asta e o bola generala a timpurilor in care traim. Problema e ca am uitat care sunt lucrurile cu adevarat importante in viata si nu ne mai gasim locul. Ne pasa prea mult de ce spun altii si ca urmare, ne-am invatat sa ne ascundem. Ca sa fim acceptati... ca niste roboti, ne programam sa fim asa cum se asteapta altii, nici nu mai conteaza cum suntem noi de fapt. Ca orice boala, probabil ca are si un remediu, dar nu stiu cati dintre noi am vrea macar sa incercam...
    Eu am avut un moment in care mi-am dat seama ca nu ma mai cunosc. Si m-am cutremurat. Apoi a inceput sa-mi pese mai mult de mine si mai putin de parerea altora. Si sunt mai fericita de atunci. Si nu mai singura, asa cum m-as fi asteptat, cum ma temeam...

    RăspundețiȘtergere
  9. Si eu am hotarat ca trebuie si e bine sa fiu eu insami mereu...daca nu sunt eu insami, cine as putea fi, mai devreme sau mai tarziu falsul se simte se vede. uneori insa trebuie sa fiu atenta ca, de prea mult zel de a fi eu insami, sa nu incep sa fiu falsa...e complicat, da:) desi cateodata imi place sa ma arat mai entuziasta de prezenta cuiva decat sunt de fapt, numai ca sa-i fac o mica bucurie.caci uneori cand ma straduiesc sa fiu mai draguta decat sunt, si celalalt imi raspunde la fel, ajungem sa ne imprietenim de-a binelea si sa nu mai fim falsi si chiar sa ne bucuram de prezenta celuilalt!
    Am descoperit un lucru: ii las pe cei din jur sa fie asa cum vor ei, nu ii critic, nu ii judec, ii iau asa cum sunt si incerc sa fiu deschisa fata de ei. Initial, unii incearca sa para cum nu sunt, dar simtind ca nu ii judec si ca nu au de ce se teme,ba chiar ca ma amuza faptul ca nu sunt autentici(mai ales cei foarte plini de ei ) pana la urma se relaxeaza, lasa masca jos si se arata asa cum sunt. Sunt asa frumosi, in general cand sunt ei insisi, naturali, oamenii sunt chiar faini, ii ador(pe multi). E mult de discutat...cred ca trebuie in primul rand eu sa acord celorlalti libertatea de a fi ei insisi, trebuie sa simta ca nu au de ce se teme , sa se ascunda in spatele unor masti. Fiindca la randul meu(incerc sa) nu ma ascund.Atitudinea asta provine dintr-o conceptie mai generala conform careia oamenii trebuie acceptati si iubiti neconditionat...cu bucurie!Incearca si tu daca poti, cred ca ti-ar face bine.
    succes si pupici!

    RăspundețiȘtergere
  10. Bine scris dar e clar te-a suparat cineva. Si cred ca ar trebui sa-i spui direct si particularizat chestiunile astea, nu doar sa te gandesti ca te citeste.Daca persoana care a generat ideea nu intelege subtilitatile, daca nu-si da seama, daca e luat de vartej si crede ca face bine ce face? Daca ii esti prieten va aprecia si atunci se zice ca ai facut o fapta buna.

    Stii de ce?
    Pentru ca e ca in campaniile alea cu "Nu aruncati hartiile pe strada". Sloganul fie e el de citit/auzit ii misca pe cei care nu arunca. Pentru ceilalti nu exista si e pacat.

    RăspundețiȘtergere
  11. eu am un sef miliardar, extrem de plin de el si cam "dus", plus destul de tiranic. nu am vrut sa il judec, mi-am zis: are foarte multe responsabilitati, e foarte stresat, are o varsta si nu ii este usor, poate cu toti banii lui e in fond singur si neinteles ; asa ca am fost mereu ascultatoare, am incercat sa fac cum imi spune, nu i-am iesit din vorba si in gral i-am aratat respect. dupa 6 luni ne intelegem f bine, el s-a mai normalizat, imi zambeste mereu si chiar facem glume. sper ca am procedat ok si ca nu e din cauza ca sunt fata :)
    amu poate depinde de la caz la caz:)

    RăspundețiȘtergere
  12. Minciuna este temelia bunelor maniere.

    RăspundețiȘtergere
  13. cred ca exista 2 tipuri de indivizi:cei care traiesc fara a fi ei insusi si cei care au uitat ca traiasca fara a fi ei insusi ... cineva spunea "viata adevarata presupune la viata de caine : naturalitate, puritate, dezinhibare" :D
    o seara frumoasa.ony

    RăspundețiȘtergere
  14. Esti nascut pentru teatru! Te-au fascinat rolurile atat de mult incat ai reusit sa le aduci la perfectiune. Faptul ca ti-ai vazut visul realizat ti-a permis un moment de relaxare in care te-ai regasit pe tine. Abia acum incepi sa te iubesti( te simti foarte bine in pielea ta), vei constata ca dispui de multa stapanire de sine, iar personalitatea ta va capata un ascendent deosebit. Crede, nadajduieste si iubeste !

    RăspundețiȘtergere
  15. "Nu mi se intampla decat cu putini, foarte putini oameni sa fiu eu ." - PACAT! (ma intreb: este o forma de aparare? De-aceea procedeaza oamenii astfel?)
    "Dar cand o fac e tare relaxant si bine." - Oare de "bucurii" trebuie sa avem parte in doze mici?
    "Am sa continui sa incerc sa fac asta mai des, ca un exercitiu." - Succes cu exercitiul...poate revii cu detalii...daca a fost/este o reusita...

    RăspundețiȘtergere
  16. esti ceea ce vrei tu sa fii ,daca alegi sa te minti ca tu poti sa fii altfel nu inseamna ca si esti altfel Ce povestesti tu se intampla foarte des in lumea voastra ,uitati sa va dati jos machiajul si continuati sa jucati rolurile pe care credeti voi ca vor oamenii sa le vada .Asta din dorinta nebuna de a fi mediatizati ,adulati iubiti Dar de fapt ,ce iubesc oamenii :rolul pe care il joci in afara scenei nu te iubesc pe tine , Tu n-o sa stii pe cine iubesc daca nu-i lasi sa-ti vada chipul asa cum este brazdat de temeri ,de frustrari de ispite ,,ptc de fapt esti un om ca oricare altul
    emily

    RăspundețiȘtergere
  17. cred ca e vorba de ego ,ego-ul care`si construieste niste straturi protectoare(masti) care ajung sa se muleze si sa se tot depuna pana nu mai ramane nimic pur.
    de ce?pentru ca ne temem ...de cine?...de noi
    e mult mai simplu sa contruim masti, aparent perfecte dar in esenta penibile in loc sa muncim cu sinele. din pacate societatea e construita sub forma asta si intr`un mod subtil ne obliga sa intram in hora.
    PS am observat ca de fiecare data cand sunt trasparenta oamenii incep sa empatizeze(chiar si aia cu multe `straturi`) ,uneori fara sa`si dea seama:))))

    RăspundețiȘtergere
  18. Neputinta de a fi noi insine cred ca am trait-o fiecare la un moment dat. E un pic complicat, ca o sabie cu doua taisuri. Nu stii cum e mai bine.
    Daca ESTI tu insuti sau insati (dupa caz) devii atat de vulnerabil incat unii speculeaza si la un moment dat te lovesc acolo unde te doare cel mai tare. Mai mult pot lovi in tine prin persoanele dragi tie, facand victime colaterale care nu au nicio vina, doar sa-si satisfaca orgoliul prost inteles.
    Mie mi s-a intamplat de curand chiar de la o persoana de la care chiar nu ma asteptam.
    Daca NU esti tu in totalitate, daca ascunzi anumite lucruri, te poti simti confortabil sau nu. Depinde fata de cine te ascunzi. Dar cred ca bine ar fi sa fii tu, insa cu un gram de rezerve. Nu toti au capacitatea de a percepe corect ceea ce vrei sa transmiti sau ceea ce esti de fapt.
    Si pana la urma ce ne intereseaza parerea unuia sau altuia ???? Ar trebui sa ne intereseze doar de aceia care merita. Iar cei ce judeca de ce o fac ?????? Oare ei nu pot fi judecati ???? Dupa parerea mea acestia traiesc cu neputinta si frustrari.
    Lasa prejudecatile altora si fii tu. Esti un om minunat, minunat, unul dintre cei mai minunati pe care i-am cunoscut. Sa nu te schimbi ... Cu drag ... o prietena.

    http://www.youtube.com/watch?v=Vm-iS5ZBDzs

    RăspundețiȘtergere
  19. am avut o foarte buna prietena care se potriveste perfect cu descrierea ta. intr-o zi mi-a zis ca se casatoreste, asa din senin. eu am ramas cu gura cascata si i-am zis 'felicitari' cu glasul altcuiva. si de atunci nu mai suntem prietene. Pentru ca unii oameni nu pot accepta adevarul, unii oameni nu au nevoie de prieteni adevarati, ci doar de persoane care sa-i aprobe la tot pasul - chair si atunci cand pasul ala se-ndreapta clar spre o prapastie. cred ca am inteles unde bati...

    RăspundețiȘtergere
  20. Lynn Singer on Consciousness and the Human Voice
    http://youtu.be/Dprutzi5dbs

    RăspundețiȘtergere
  21. Cristina Rotariu2 octombrie 2011, 12:46

    Ce facem noi mereu, in fiecare secunda de socializare, se numeste Self-Design. Este un articol foarte interesant scris de Boris Groys intitulat Self-Design and Aesthetic Responsibility. Merita citit si apoi meditat asupra-i. Nu zic ca detine un raspuns, ci doar prezinta lucrurile intr-o alta lumina. Daca nu il gasesti si te intereseaza, ma gasesti pe facebook si ti-l trimit.

    RăspundețiȘtergere
  22. Cam de vreun an sunt ‘satelit lunatic’ prin preajma ta si nu o data m-am intrebat daca joci teatru si-n viata (de voie, de nevoie…) Oricum si emotiile sau starile fiecaruia dau peste cap personalitatea/realitatea uneori. (O sefa tipa mai mereu la noi, dar la ‘o betie’ de team building ne-a marturisit ca ea de fapt e timida si nu stie sa-si castige altfel respectul celorlalti!!!...e mult de comentat aici!)Poate ar fi mai bine…ahh, de s-ar putea, sa nu (ne ) mai analizam atata, sa mergem pe intuitie, ca si asa suntem destul de complicati!:-) Te relaxezi, da?! Macar in preajma mea!...ma rog, eu mai am ceva emotii, da’ fac exercitii si le rezolv!;-)OanaSch.

    RăspundețiȘtergere
  23. Uau!!
    ...ce bine ca ne trezim, regasim! am aflat intr-o zi ca oamenii vor sa umble desculti la fel ca mine doar dar oamenii nu fac asta de frica celorlalti care vor rade de ei...
    ... simt ca ne descaltam incet si ca o sa ne dezbracam inimile
    Eu o sa incerc.

    Multumesc.
    R.I.

    RăspundețiȘtergere
  24. O sa fi surprins dar o sa vezi ca lumea o a te accepte asa cum esti, o sa te caute, o sa se adapteze la tine daca nu te mai adaptezi tu la ei, o sa te iubeasca si o sa iti caute compania intr-un masochism pe care nu o sa-l intelegi, or sa se regaseasca il exercitiul tau de a fi tu insuti si o sa se simta mai il largul lor cu tine pentru ca vor sti cum esti si asta ii va relaxa. Relaxarea asta vine din faptul ca te cunosc cum esti si stiu la ce sa se astepte, nu mai exista teama neprevazutului. O sa vezi ca si agresiv cu ei daca esti sau crud de sincer, pentru ca faptul ca te vad cum esti tu iti tolereaza si accepta foarte multe. Doar indrazneste sa fi tu insuti.

    RăspundețiȘtergere
  25. Am descoperit din intamplare acest blog..A fi sau a nu fi tu insuti, un subiect provocator ce indeamna la introspectie. Dar ia sa ne gandim putin...E totusi ok sa fii mereu TU, cel adevarat? Eu zic ca nu. Avem nevoie de masti, sunt chiar necesare..E o forma de protectie, de adaptare, o forma de inteligenta sociala.
    Oamenii mint si disimuleaza de multe ori din nevoia de a obtine colaborarea celorlalti. Cu cat sunt mai evoluati, mastile sunt mai rafinate. Nu poti sa spui sau sa arati tot timpul ce gandesti, fie ca e vorba de dispret, ura, teama, chiar si bucurie uneori. Ar insemna sa fii exclus din grup, indepartat din relatii. Important este ca omul sa nu se identifice cu masca sa si important este sa nu fie doar o masca, sa aiba si ceva continut, altfel va fi vazut ca ipocrit de cei ce il vor cunoaste mai bine si taxat in consecinta.
    Desigur, societatea pretinde sinceritate si o anumita consistenta intre fond si forma, asteapta sa fii la inaltimea a ceea ce afisezi, altfel iti pierzi credibilitatea.
    Oamenii nu pot renunta in urma unei simple invitatii la ceva ce nu este nici suficient constientizat, nici dispensabil. Este nevoie de un proces de explorare mai consistent in care sa inteleaga ce se intampla cu ei si sa realizeze faptul ca ar putea fi mai autentici si mai liberi. Pe de alta parte, sa avem in vedere si faptul ca exista psihopati care se joaca cu mastile cu mare dexteritate si placere in scopul de a se folosi de ceilalti.
    In general oamenii au nevoie sa stie cum este cineva si exista tendinta de a il incadra in anumite sertare. Este dificil sa rezumi personalitatea cuiva, sa o reduci la o eticheta. Personalitatea este mult mai complexa. Ceea ce dezamageste cineva printr-un comportament, este proiectia pe care ai facut-o asupra persoanei respective (care este o forma de amagire), masura in care l-ai idealizat samd. O persoana se poate comporta diferit in echilibru si in dezechilibru, cati nu sunt curajosi la nivel declarativ, chiar si in proprii lor ochi iar in fata unui pericol real se pierd, o iau la sanatoasa sau incep sa planga? Pe de alta parte putem observa cum o persoana poate sa manifeste deficiente in anumite zone ale vietii sale si sa fie foarte buna in alte zone. De ex. maistrul cutare e betiv dar daca ai nevoie de o anumita piesa, la el te duci ca sa o faca bine. Altul e un geniu intr-un anume domeniu si in viata de famile este dezastruos. Si putem continua. Da, in general taxam persoanele cand constatam ca dezamagesc sub aspectul consistentei intre ceea ce lasa sa se inteleaga despre ele si ceea ce arata ulterior. Sa nu uitam ca minciuna, seductia si manipularea fac parte din comportamentul oamenilor si intrebuinteaza multa inteligenta pentru a fi credibile si performante.
    Mastile isi pierd intr-o anumita masura ratiunea de a exista printr-un proces real de autocunoastere. Atunci cand se rezolva anumite componente de vulnerabilitate, oamenii au mai putina nevoie sa para intr-un anume fel care, implicit, ei considera ca le serveste social.

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...