joi, 29 septembrie 2011

Cat e calitate si cat e reclama?

          Cat de tare va influenteza reclamele pe care le vedeti la tv sau pe panourile publicitare pe strada sau in toaletele barurilor. De cate ori vi s-a intamplat ca dupa o astfel de reclama sa dati fuga la magazin, si sa cumparati acel produs? Eu recunosc ca fac asta de foarte multe ori si de foarte multe ori produsul ales nu e tocmai ok, desi in reviste si la tv este foarte bine prezentat. E adevarat oare ca un produs foarte bun se autopromoveaza sau intr-adevar are nevoie de o campanie, macar pana il cunoste lumea.

            Toata viata am urat momentul in care a trebuit sa ma promovez, nu am stiut niciodata sa fac asta. Nu prea obisnuiam sa invit oameni la spectacolele si la evenimentele mele.Nu numai ca nu-i chemam, dar le mai si spuneam sa nu vina ca e foarte prost...si sa stea acasa  ca nu pierd nimic. Credeam, si inca mai cred, ca daca ele sunt de calitate isi vor gasi public si lumea va afla de ele, de spectacole. De curand cineva mi-a explicat ca nu  e nimic injositor in a te promova , timpurile fiind altele, tentatiile fiind din ce in ce mai multe , lumea din ce mai ocupata. Recunosc ca am inceput, dupa cum v-ati dat seama deja sa mai fac promovare pentru un spectacol sau altul, mai ales cand acesta nu se joaca la teatru. Lumea ne reproseaza ca nu stim sa ne vindem , ca prea ne credem artisti si de aceea nu prea facem bani cu meseria noastra. Posibil...nu stiu ce sa cred... Ma intreb de cate like-uri avea nevoie Gina Patrichi ca lumea sa vina sa o vada sau Stefan Iordache sau ..multi altii . Sa nu intelegeti ca ma  compar cu acesti monstri..nu, zic doar ca nu cred ca Dem Radulecu posta undeva ca are spectacol pe litoral, de exemplu, si cu toate astea salile erau neincapatoare...De ce oare???

           Nu mai spun de situatia absolut penibila cand faci reclama la un anumit spectacol, sala se umple si tu joci incredibil de prost... si in timp ce joci nu te gandesti decat ca tu i-ai chemat pe toti oamenii astia care acum isi zic intre ei..._Doamne , dupa ce ca joaca ingrozitor, ne-a mai pus sa dam si bani si sa pierdem o ora din viata noastra. Da ... jenant. Dar se intampla. Mie mi se intampla.

      Mama mea avea o vorba cand eram mic si ceream ceva ce vedeam intr-o reclama la tv. Imi spunea ca sigur produsul e prost, altfel nu ar avea nevoie de reclama..Asa sa fie oare?

P. S Nu uitati sa comentati postare asta care aduce unui om, mai putin norocos, o carte. Editura All propune campania ”citesti si daruiesti”.

10 comentarii:

  1. Nu, nu este asa. Mama avea dreptate la vremea si in contextul respectiv. Nici o masa fara peste! Acum, lucrurile stau altfel. Chestia aia cu „reclama e sufletul comertului ” chiar asa este. Multi dinte noi, nascuti cu un picior in comunism si cu altul in junga de azi, ne straduim sa gasim un echilibru de bun simt intre meseria noastra si viata noastra. Cand constatam ca meseria noastra este de fapt viata noastra, ne speriem. Ne raportam la parintii nostrii care lasau serviciu la usa. Cel pun asa sustineau ei. Nu era asa. Hai sa ne mai uitam odata. Cu ochi de adulti, nu idilic.
    Trebuie sa te promovezi. Este vital. Ca ai invatat in teatru ca nu se face asta nu insemna ca este si adaptat la viata din ziua e azi. Stefan Iordache este mort. Gina Patrichi am vazut-o la Tv de multe ori. Nu am retinut nici macar un cuvant din ce canta ea acolo. Nu ii pot compara pe cei doi. Nimeni nu venea sa o vada pe Gina Patrichi. La Stefan Iordache, alta poveste.
    Desi nu simti asta, esti in postura privilegiata de a vinde bilete la meci nu de a cumpara bilete. In business asta este aur. Te adresezi unui public care munceste – SPER - , in domeniilor de activitate, la fel de mult ca tine. Este regretabil ca, din cauza pretului mic la bilete, sunt persoane care vad un spectacol de 10 ori doar pentru ca nu au unde sa merga. Si ce cool este sa mergi la teatru! Pari mai intelectual. Restul care incearca ceva mai mult de la viata, sunt preocupati de viata asta, dar mai incearca o evadare din realitate si ce constata- constata ca nu mai sunt bilete la teatru. Pretul lor a ajuns la ,50 de bani. Am intrebat o domnisoara casier, cum adica si cinzeci de bani? E nu stiu ce timbru, raspunde ea. Si un puteti sa rotunjinti in sus. Nu, asta-i pretul! Ridicol de ieftin. Simti cum te loveste o realitate care, de fapt, nu are legatura cu realitatea ta care este pe viata si pe moarte.
    In legatura cu faptul ca este spectacolul prost si ca intr-o seara ai jucat mai putin bine. Cine dracu observa ? Asta este o chestie a ta cu tine si cu cei care activeaza in acasta meserie. In realitate majoritatea spectatorilor suntem extrem de indulgenti (nu vreau sa vorbesc de cat de nesimtiti suntem). Nu suntem critici de teatru.Mergem la la teatru gandindu-ne ca doua ore vom evada din realitate. Am convinegerea ca orice spectator s-ar bate cu oricine din afara sustinand ca : actorul nostru este mai bun decat al vostru. La propriu.
    Vorbesti de calitate. Care calitate ? Vad actori pe la Tv – si nu sunt neaparat din categoria tineri actori, din contra - care nu sunt in stare sa raspunda la o intebare simpla. De genul : ce mai faci ? in loc sa spuna: bine , simt nevoia – nu stiu de unde o au – de a da un raspuns inteligent. Nu, era o intrebare banala. Raspunsul trebuia sa fie la fel de plat ca intrebarea. Ce vreau eu sa spun ? Oamenii astia nu mai stiu sa raspunda la o intrebare simpla. Trebuie sa filozofeze, sa spuna ceva memorabil la cea mai banala intrebare din lume.
    Promovare trebuie. Este vitala. Lasa dinozaurii. Sunt alte vremuri. Cand lucrezi, nu 16 ore pe zi, si chiar mai mult, nu ai cum sa aflii de anumite evenimente si sa le strecori in viata ta. Mai te uiti pe un site si zici: hai sa incerc sa intru in normalitate si sa fac asta. De unde sa afli de nu stiu ce spectacol pe la patru noaptea ? Mai te uiti pe un site, mai intrebi in „prieten”.Oricat de jena si de penibil ti se pare ca ai fi – TI SE PARE – promoveza-te . Ce faci pe site e de bine. Mai dai muritorilor de rand niste informatii. Informatii extrem de pretuite pentru ca informatiile costa si tu (dvs. sau stimate donm – alege sau alegeti) le oferi gratis.
    E de bine. Nu-ti mai fa atatea probleme.
    Nu am somn, dar am logoree.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu, nu este asa. Mama avea dreptate la vremea si in contextul respectiv. Nici o masa fara peste! Acum, lucrurile stau altfel. Chestia aia cu „reclama e sufletul comertului ” chiar asa este. Multi dinte noi, nascuti cu un picior in comunism si cu altul in junga de azi, ne straduim sa gasim un echilibru de bun simt intre meseria noastra si viata noastra. Cand constatam ca meseria noastra este de fapt viata noastra, ne speriem. Ne raportam la parintii nostrii care lasau serviciu la usa. Cel pun asa sustineau ei. Nu era asa. Hai sa ne mai uitam odata. Cu ochi de adulti, nu idilic.
    Trebuie sa te promovezi. Este vital. Ca ai invatat in teatru ca nu se face asta nu insemna ca este si adaptat la viata din ziua e azi. Stefan Iordache este mort. Gina Patrichi am vazut-o la Tv de multe ori. Nu am retinut nici macar un cuvant din ce canta ea acolo. Nu ii pot compara pe cei doi. Nimeni nu venea sa o vada pe Gina Patrichi. La Stefan Iordache, alta poveste.
    Desi nu simti asta, esti in postura privilegiata de a vinde bilete la meci nu de a cumpara bilete. In business asta este aur. Te adresezi unui public care munceste – SPER - , in domeniilor de activitate, la fel de mult ca tine. Este regretabil ca, din cauza pretului mic la bilete, sunt persoane care vad un spectacol de 10 ori doar pentru ca nu au unde sa merga. Si ce cool este sa mergi la teatru! Pari mai intelectual. Restul care incearca ceva mai mult de la viata, sunt preocupati de viata asta, dar mai incearca o evadare din realitate si ce constata- constata ca nu mai sunt bilete la teatru. Pretul lor a ajuns la ,50 de bani. Am intrebat o domnisoara casier, cum adica si cinzeci de bani? E nu stiu ce timbru, raspunde ea. Si un puteti sa rotunjinti in sus. Nu, asta-i pretul! Ridicol de ieftin. Simti cum te loveste o realitate care, de fapt, nu are legatura cu realitatea ta care este pe viata si pe moarte.
    In legatura cu faptul ca este spectacolul prost si ca intr-o seara ai jucat mai putin bine. Cine dracu observa ? Asta este o chestie a ta cu tine si cu cei care activeaza in acasta meserie. In realitate majoritatea spectatorilor suntem extrem de indulgenti (nu vreau sa vorbesc de cat de nesimtiti suntem). Nu suntem critici de teatru.Mergem la la teatru gandindu-ne ca doua ore vom evada din realitate. Am convinegerea ca orice spectator s-ar bate cu oricine din afara sustinand ca : actorul nostru este mai bun decat al vostru. La propriu.
    Vorbesti de calitate. Care calitate ? Vad actori pe la Tv – si nu sunt neaparat din categoria tineri actori, din contra - care nu sunt in stare sa raspunda la o intebare simpla. De genul : ce mai faci ? in loc sa spuna: bine , simt nevoia – nu stiu de unde o au – de a da un raspuns inteligent. Nu, era o intrebare banala. Raspunsul trebuia sa fie la fel de plat ca intrebarea. Ce vreau eu sa spun ? Oamenii astia nu mai stiu sa raspunda la o intrebare simpla. Trebuie sa filozofeze, sa spuna ceva memorabil la cea mai banala intrebare din lume.
    Promovare trebuie. Este vitala. Lasa dinozaurii. Sunt alte vremuri. Cand lucrezi, nu 16 ore pe zi, si chiar mai mult, nu ai cum sa aflii de anumite evenimente si sa le strecori in viata ta. Mai te uiti pe un site si zici: hai sa incerc sa intru in normalitate si sa fac asta. De unde sa afli de nu stiu ce spectacol pe la patru noaptea ? Mai te uiti pe un site, mai intrebi in „prieten”.Oricat de jena si de penibil ti se pare ca ai fi – TI SE PARE – promoveza-te . Ce faci pe site e de bine. Mai dai muritorilor de rand niste informatii. Informatii extrem de pretuite pentru ca informatiile costa si tu (dvs. sau stimate donm – alege sau alegeti) le oferi gratis.
    E de bine. Nu-ti mai fa atatea probleme.
    Nu am somn, dar am logoree.

    RăspundețiȘtergere
  3. Intotdeauna am fost de parere ca o reclama buna poate vinde un produs, insa pana la un anumit punct.Acest punct este momentul in care consumatorul intra in contact cu produsul si intervine calitatea. Sunt convinsa ca poti cumpara un produs pentru ca ti-a spus ceva o reclama, insa dupa ce il consumi, cu siguranta poti decide daca a meritat sau nu :).Daca ti-a placut, il recomanzi si altora, daca nu, le spui sa nu si-l cumpere.Asadar, daca produsul e prost, chiar si cu o reclama buna nu se va vinde ca si un alt produs din aceeasi gama net superior din punct de vedere al calitatii.
    Cat despre spectacole,este foarte bine sa se faca promovare pentru ele, eu sunt chiar bucuroasa sa aflu usor despre ele (evident pe net).Si daca ai facut invitatii la un spectacol, alegerea este tot la persoanele respective. Chiar daca tu crezi ca ai jucat prost, poate ele nu sunt de aceeasi parere.Daca cei care trebuie sa faca reclama la un produs prost si-ar face probleme ca produsul lor are o reclama prea buna pentru ceea ce ofera el, nu ar mai face nicio reclama...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nici eu nu cred ca e ceva rau in a te promova, depinde insa si cum o faci. Sunt unii care te sufoca la propriu cu prezenta lor.

    In ceea ce priveste reclamele de la tv, la noi nu cred ca sunt un pericol prea mare, pentru ca sunt prost facute... Poate cele la dulciuri sa mai atraga, dar nu datorita reclamei :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Recunosc, m-am pacalit de multe ori sperand ca samponul din reclama imi va face si mie parul matasos. Pana cand a inceput sa imi cada parul atat de rau incat am renuntat la orice sampon si am ascultat numai de ce imi spune corpul meu ca ii place.
    Adevarul este ca un produs, un om, o scriitura de calitate nu va avea niciodata nevoie de promovare agresiva, pentru ca recomandarile consumatorilor/spectatorilor vor fi suficiente. Dar cred cu sinceritate ca orice produs bun (si aici inteleg actor, emisiune, piese de teatru etc) are nevoie de reclama pentru a se diferentia de toate produsele mai putin bune, a se diferentia de impostori, care de regula sunt tare "galagiosi" :)
    A, si inca ceva: antireclama e uneori mai puternica decat promovarea :D
    Asa ca sali pline, cu spectatori civilizati si punctuali!

    RăspundețiȘtergere
  6. Din fericire tu nu faci parte dintre actorii care trebuie sa isi faca reclama. Dimpotriva este suficient sa apara Marius Manole pe afis si noi ne ingramadim sa vedem spectacolele. Ai ajuns sa fii un actor care face reclama spectacolului fara "nici un efort" - in afara de faptul ca iti daruiesti intrega viata teatrului. Noi iti multumim pentru asta si iti multumim si pentru informatiile pe care ni le dai despre ceea ce se intampla in zona mai putin comerciala a teatrului. Am fost aseara la spectacolul copiilor de la Godot si a fost foarte dragut.
    In ceea ce priveste calitatea diferita a spectacolelor in functie de dispozitia actorilor, este firesc ca doua spectacole sa nu fie identice. Mi s-a intamplat sa vad acelasi spectacol de multe ori si fiecare dintre ele este altfel. Pana la urma asta este magia teatrului. Orice se poate intampla si totul este efemer. Sunt spectacole care iti plac, altele pe care le simti si unele, putine intradevar, pe care le traiesti ca si spectator alaturi de actori, adevarate experiente de viata. Imi doresc sa traiesc cat mai multe astfel de experiente, in care ACTORUL Marius Manole sa imi fie alaturi.

    Reclamele sunt folositoare pentru informare, alegerea este a noastra.

    RăspundețiȘtergere
  7. Este un spectacol cu Marius Manole un pufulete magic? Iti place sa il savurezi, este sanatos, nu te ingrasa, nu te mai saturi de el. Iar pentru ca este magic te invata lucruri extraordinar de importante, te face sa plangi cu placere si sa razi amar... Dar imi amintesc ca si pufuletii au avut nevoie de reclama, si asta a reinviat piata care a ramas vie pana in zilele noastre. Personajele magice din reclamele acelea or mai traii si acum fericte... In ceea ce priveste cate un pufulete mai amar, nici nu se cunoaste intre atatia altii deliciosi. Ba chiar poate fi considerat un contrast necesar. Vorba marelui filozof: "Mai aveti un pachet?".

    RăspundețiȘtergere
  8. Marius, ca bine zici.
    Gina Patrichi sa aiba nevoie de promovare? Niciodata.
    Era perfecta.
    M-ai facut sa-mi amintesc de acele vremuri.
    Aveam momente in timpul unor spectacole cand ma rugam asa:
    Doamne, fa sa nu se termine!
    Atat era de frumos.
    Nu-mi dau seama daca un artist trebuie sa se preocupe de promovare. Rational vorbind, raspunsul e clar da, cel putin pana sa se faca cunoscut. Dar ideal ar fi ca artistul sa nu-si bata capul cu promovarea pentru ca e un aspect atat de pragmatic, atat de lipsit de suflul artistic ca isi iroseste prea multa energie facand un lucru pentru care poate nu este facut. cred ca ar trebui sa fie altii responsabili cu promovarea. fiecare cu meseria lui. Eu cred ca cel putin cand vine vorba de actori, unui actor pur sange ii trebuie regizori valorosi si nimic altceva. Nici macar promovare. A, da. si preocupare constanta pentru meseria sa. Un actor absoarbe viata si intamplarile ca un burete ca sa le poata reda mai apoi. El este un observator si isi rafineaza continuu puterea de a reda ceea ce observa si ceea ce intelege. teatrul nu este altceva decat un alt mod de a spune o poveste. la fel ca si cartile sau filmele, chiar si muzica, numai limbajul difera. oamenii intotdeauna au fost atrasi de povesti. Vezi 1001 de nopti. sa povestesti pe scena e altceva decat sa povestesti in scris de exemplu. Teoretic povestitorul e regizorul. Un actor pe scena trebuie sa fie un personaj. Orice personaj exista intr-un context. Nu poti fi personajul fara sa intelegi contextul in care traieste. cati dintre noi intelegem cu adevarat contextul propriei vieti?
    a intelege un personaj, a-i explora toate ascunzisurile pentru a-l crea ulterior intr-un mod credibil si natural wow, cred ca nu-i lucru usor. atentie, nu-i vorba de a spune o glumita si a obtine aplauze ci de a crea cu adevarat ceva. a crea un personaj si o lume pe scena e mult mai mult decat atat. a da un mesaj prin acea poveste e si mai greu. cred ca marii actori o pot face la un moment dat oricum adica si fara ajutorul regizorului. Sigur ca intotdeauna un regizor inteligent, sofisticat isi lasa amprenta si e unic. Un spectacol complicat, cu multe personaje, fara un dirijor de orchestra nu poate avea loc. Totusi cred ca pe un actor mare viata lasa asa urme ca poate cu usurinta vorbi despre ea stand singur pe scena si povestind. Vezi Radu Beligan in Contrabasul. Ca sa inchei totusi, cred ca cea mai importanta preocupare a unui om si mai ales a unui artist in aceasta viata e sa fie autentic. Promovarea de multe ori nu ia in calcul decat o imagine, o proiectie.

    RăspundețiȘtergere
  9. Erau alte vremuri, mai lente, tentatii putine, iar actorii apareau destul de des la TV., dar se dadea mult teatru iar spectacolele de varietati erau de alta calitate…o fi fost de vina si cenzura sau poate ma aventurez prea mult…Acum, multe bordeie, multe obiceie! Formele de promovare ale spectacolelor sunt multiple, de la actori, afise, spectatori, cronici in ziare si media, omul e bombardat cu foarte multe informatii, iar alegerile pe care le face sunt uneori bune, alteori nu. E pe incercate…sau pe noroc. Eu tin minte afisul de la ‘Privighetoarea si trandafirul’, foarte tare mi s-a parut! Am tot vrut sa merg la spectacol dar stiind ca e povestea trista, am tot amanat...de curand l-am vazut on-line, dar tot o sa regret toata viata ca n-am ajuns. Asa ca tu, Marius, promoveaza spectacolele cat poti tu de bine…ca alegerea, cum ne-o fi norocul!;-)

    Cat priveste publicitatea sunt manipulatori foarte abili, bazandu-se pe slabiciunile omenesti…consumati ce va oferim, ca sa fiti fericiti…cand ei numai asta nu vor de fapt, ca daca am fi fericiti, n-am mai consuma! ‘…nu-i luati pe oameni de tampiti, dar nu uitati niciodata ca asta sunt.’(Beigbeder) Oana Sch.

    RăspundețiȘtergere
  10. e drept ca actorul e si el om si poate a avut si el o zi mai proasta, poate il doare o masea, poate are febra, etc. si prestatia lui pe scena nu e cea mai cea dintre toate prestatiile lui dar spectatorul care merge frecvent la teatru stie care e valoarea actorilor pe care ii vede de obicei si mai ales a acelor actori care ii plac si daca el, actorul, are bietul o seara mai proasta, atunci el, spectatorul fidel, stie asta si intelege si oricum lui ii place atat de mult teatrul, ca doar de aceea se afla acolo si ii place atat de mult actorul/sau actorii incat pentru el, spectatorul, piesa e la fel de magica, personajele la fel de reale si actorul la fel de hipnotizant cum il stie el din celelalte prestatii.
    In alta ordine de idei, maestrul Dem Radulescu si altii ca el nu MAI aveau nevoie de promovare pentru ca pe ei ii promovase mass-media in tineretile lor atat de mult si atat de bine incat au devenit niste marci (ne)inregistrate. Dar mai avem nevoie si de alte astfel de marci. Asa ca actori si spectatori din toate teatrele uniti-va si promovati actorii si teatrul!

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...