vineri, 30 septembrie 2011

Actorul si telenovela

Marius Manole: Oamenii au nevoie de drame care nu sunt drame



Cum se face că Marius Manole nu joacă în nicio telenovelă?
Eu n-am nimic împotriva telenovelelor, nici împotriva actorilor care joacă în ele. Până la urmă, e meseria noastră şi o facem unde se poate. Cum spunea Oana Pellea, un lucru foarte interesant, că unii oameni au văzut-o în telenovelă şi pe urmă au venit s-o vadă şi la teatru, tocmai pentru că au plăcut-o acolo foarte tare. Şi uite aşa s-au mai câştigat nişte oameni pentru teatru. Ăsta e un lucru bun.
De ce nu mă duc eu la telenovele? În primul rând pentru că nu mi-ar permite programul. Dacă vrei să faci teatru foarte mult, n-ai cum. Pe platou la Buftea trebuie să fii de dimineaţa de la 6.00 până seara la 9.00 la dispoziţia lor. Or, eu am repetiţii, spectacole, nu se poate decât dacă mă opresc şi fac numai asta.

Nu te-au tentat niciodată banii?
Deocamdată nu. Câştig din teatru. Dar dacă mama mea sau tatăl meu sau cineva apropiat, ferească Dumnezeu, ar avea nevoie şi probleme de sănătate şi ar trebui pentru operaţie sau ceva, nu-ţi imagina că o să stau cu coada pe sus şi o să zic „eu nu mă duc la telenovele că eu sunt artist”. E o tâmpenie. Până la urmă asta e meseria noastră. Că deocamdată suntem la început, că deocamdată telenovelele se fac aşa cum se fac, asta e altă discuţie… Şi vorba Oanei: „Poţi să joci Shakespeare prost la teatru, poţi să joci Hamlet prost la teatru şi să joci un rol foarte bun într-o telenovelă.” Nu-i nicio regulă.

Dar de ce crezi că publicul are nevoie acum de acest gen de poveste?
Unu: Sunt uşurele. Iar oamenii nu mai vor să gândească. Sunt prea stresaţi de ce li se întâmplă în viaţă şi nu mai au nevoie să-i mai pui şi tu să gândească atunci când ajung acasă după o zi de muncă la birou… Doi: Ceea ce e foarte rău e că oamenii oricum nu mai vor să gândească şi s-au dezobişnuit de sportul ăsta. Nu mai pun mâna pe o carte. Având numai mail, calculator, facebook… oamenii nu prea mai vor să facă efortul de a gândi, nu mai sunt profunzi… Eu simt şi la teatru că nivelul publicului a scăzut foarte tare. Simt după reacţii. Din cât râd. Oamenii vor să râdă şi vor să râdă la orice… Se comportă la teatru ca în faţa televizorului la telenovele. Asta e prost la telenovelă. Prin asta strică. Deformează publicul. Ei stau în sală şi vorbesc între ei cum ar vorbi acasă în faţa televizorului: „O omoară. N-o omoară. Ba da. Ai să vezi c-o omoară…” Şi vorbesc aşa în sală, tare. Apoi, ei nu-şi traduc ce e pe scenă cu adevărat. Căutând comedia în orice, o şi găsesc, că nici nu e greu. Dacă într-o scenă e unul care bea şampanie şi se îmbată şi face feţe-feţe, ei râd. Nu contează că lângă ei e o dramă a unui cuplu şi că alături se întâmplă ceva mai puternic. Ei îşi mută atenţia pe cel care li se pare că face comedie, pentru că ei asta caută.
Şi totuşi la telenovelă nu râd, sunt drame…

E o dramă la prima mână. Ea îi spune „te iubesc” şi el îi răspunde „nu, eu nu te mai iubesc”. Şi aici se termină drama… Asta e tot. De fapt în drama asta a lor nu e nicio dramă. De asta au nevoie oamenii. De drame care nu sunt drame. Care sunt comedii.

Artistic, de ce ai refuza să faci asta?
Dacă m-aş duce nu m-aş duce să mă împlinesc ca actor acolo, hai să fim serioşi… dar aş vrea să fac un lucru bun. Un actor poate să salveze 90 la sută un scenriu prost. Cred că e un pariu. Şi ştiu actori care au încercat asta să vadă dacă un an pot rezista să fie acolo, pe platoul de filmare, de la 6.00 dimineaţa la 9.00 seara, perfecţi, impecabili… să aştepte la cadru, să înveţe textul în zece minute şi să dea atunci tot ce e mai bun, pentru că nu mai au şansa unei duble. E o lecţie. Poţi să înveţi în viaţa şi din lucruri de genul ăsta, chiar dacă nu sunt cele mai spectaculoase.

Asta îl consumă un actor mai tare decât alte experienţe?
Depinde de capacitatea ta de a te proteja. Dacă mă duc la Buftea şi zic: „Nu mă implic emoţional în nimic, în pauză îmi iau o carte şi citesc şi fac numai ce am de făcut”, te consumă poate doar ca oboseală. Dacă eşti tipul de actor care vrei să-ţi iasă bine şi te consumi, că ai mai făcut film şi vrei să dai cât mai mult, probabil că da, te consumă foarte tare. Dacă faci mulţi ani chestia asta, însă, cred că te stoarce. Şi te stoarce necreator, asta e cel mai grav. Că nu-ţi aduce înapoi o energie bună care să te vindece, să-ţi dea înapoi ce dai, aşa cum se întâmplă la teatru.

Interviu realizat de Monica Andronescu si aparut in revista http://yorick.ro/

11 comentarii:

  1. dragul de tine, ne pregatesti ceva si sa nu fim luati prin surprindere... :)))))))
    interviul e mai vechi din cate stiu, o zi frumoasa :) Gabi

    RăspundețiȘtergere
  2. Esti un actor talentat,dar un diplomat putin abil. Esti tanar,dar nu e o scuza.
    Ai suferi daca ar fi masurat talentul in roluri in telenovele. Ai suferi,chiar daca ai brava spunand ca nu e genul tau. Depinde care e masura timpului,a momentului.Multumeste Domnului ca ai din ce trai,ca ai ce juca .Si asta-n Bucuresti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiu de ce, dar nu te-as vedea jucand in telenovele... poate pentru ca te-am vazut doar in piese profunde, complicate, cu subinteles...

    RăspundețiȘtergere
  4. Am remarcat ce spui tu despre rasul in sala tam nesam, si nu de 1-2 ani (eram plecata oricum), ci de mai multi. E reactia celor care vad teatrul ca pe un divertisment, nu ca opera de arta, "avem destule necazuri ale noastre".

    Eu vad invers, mie mi se pare ca am o viata buna si ma duc la teatru ca sa traiesc ceva mai intens, sa impartasesc alte experiente...daca actorii-s bun si textul/montarea pe masura. Aseara l-am vazut pe Hector Alterio (Argentina, 82) intr-o piesa poate bna, citisem cartea, cu o montare slabuta, secondat de actori inegali. El lumina toata scena.

    Bine ca nu joci in telenovele, si mai bine ca nu ai nevoie sa o faci, am vazut ca multi actori din generatia veche din pacate au. Eu te-am vazut numai in Oscar si Tanti Roz, am iesit infiorata de acolo, putin in transa, cum se cuvine dupa un asemenea spectacol. Sper sa te revad cand mai vin prin tara. Si-mi place si blogul, esti nu numai un actor, ci si un om admirabil.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ei,eu m-as uita daca ai juca :)

    Asa cum m-am uitat si la Marian Ralea. Nu urmaream tot episodul dar daca ajungeam la film si era in imagini nu mai schimbam. Si m-am dus si la 'Ingropati-ma pe dupa plinta" si mi s-a parut genial fara sa mi se para ca omul juca in telenovela altfel decat la teatru. Cred ca e vorba despre om cum intelege sa-si faca munca. Bine sau prost depinde nu de unde joaca ci ce/cat inseamna munca lui pentru el.(admitand ca exista perioade mai proaste care nu intra in discutie pentru ca sunt exceptii iar oamenii si implicit si actorii nu-s roboti) Si nu conteaza ca-i actor sau maturator pe strada, tot la felul in care muncesti ajungem.

    Si zau ca m-am uitat si la Razvan Vasilescu cand a jucat in serialul de la Pro tv. Si la Oana Pellea si la Emilia Dobrin. Si mi-au placut. Si la fel am vazut si "Sefele", si "Buzunarul cu paine" si "Profu'" si la vremea aceea nici macar nu m-am gandit sa fac comparatie.De fapt cred ca am vazut cel putin "Sefele" inainte de serial.


    Cred ca atunci cand ti se propune un rol in telenovele nu conteaza numai personajul pe care il ai de facut ci si ceea ce aduce dupa el pentru actor. Si ma gandesc nu atat la drepturile, de regula materiale care pot justifica o acceptare, ci la obligatiile pe care trebuie sa le respecti. Tot felul de retrictii, de aparitii obligatorii in tot felul de prostii, la tot felul de evenimente la care nu te-ai fi vazut participand in veci, in combinatii cu oameni care n-au nici o treaba cu tine, pentru care poate reprezinti nu stiu ce procent de raiting.
    Daca dupa ce scazi din drepturi obligatiile rezultatul e cu + cred ca merita sa te duci :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Totusi, uneori e bine sa nu luam lucrurile chiar asa in serios. Poate a juca intr-o telenovela poate fi privit ca o experienta. Cine stie, poate schimbi stilul promovand un scenariu care poate fi privit. Toti ne ferim de compromisuri. Pare ceva asa rau. Este o forma de supravietuire. Facem asta in fiecare zi, toti. Suntem prea orgoliosi pentru a admite asta. Daca alegi sa joci intr-o telenovela, promit sa deschid televizorul. Viata ta, alegerile tale. Nu te simti obligat sa dai explicatii. Faci ce crezi ca este mai bine pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  7. Te-ai gandit la un one man show? In care sa existe si dans. Recunosc ca ideea mi-a venit dupa ce am vazut Pina dar poate ar fi bine sa mai dansezi din cand in cand. La unul dintre momente poate ai putea sta in culise si sa citesti Oscar Wilde in timp ce spectatorii ar vedea imagini din "Privighetoarea si trandafirul".
    Si de citit si ceva din Gogol, poate un pasaj din "Suflete moarte".

    RăspundețiȘtergere
  8. In ceea ce priveste rasul. Observatie corecta. Radem ca prostii. Unii pentru ca nu gandesc de fel „O omoara. N-o omoara”. No comment. Astia se incadreaza la „e mai ieftin si cool la teatru decat la mall”. E problema voastra sa-i suportati din cauza pretului extrem de mic la bilete. Unii pentru ca nu mai vor sa gandeasca. De stress. Refuza sa gandesca, vor doar sa evadeze si reusesc. Mai sunt si altii, care din acelasi motiv, vin la teatru, dar care nu reusesc sa rada, mimeaza rasul, fac grimase. Se prefac ca rad ca sa nu faca nota discordanta. Majoritatea intelegem piesa, mesajul, drama. Nu e publicul chiar atat de idiot. Dorim sa evadam si nu reusim, ne prefacem, si oricat de buna ne pare piesa si actorii, ne prefacem ca radem. NE JUCAM ROLUL SOCIAL. Si NOI SI VOI. Asemena spectatori nu v-ar reprosa nimic, niciodata. Pentru ca inteleg realitatea. In realitate, ne impartim mintea in doua. Radem nervos. Daca mai spui o data, de doua ori cat de idioti sunt aia din sala, cum rad ei ca prostii, eu zic sa te mai gandesti. Este fiecare cu meseria lui. Eu daca le-as zice clientilor mei ca sunt usor retarzi ca nu stiu sa faca ce fac eu, ca nu inteleg, as muri de foame. Mai uitati-va si voi pe afara cum se adreseaza aia publicului. Da, stiu onorariile lor. Hai sa ne uitam fiecare in oglinda si sa pastram un echilibru de bun simt intre meseria noastra si noi insine.

    RăspundețiȘtergere
  9. @ anonim 6
    Intr-adevar, in sala se rade aiurea, in sala nu este doar public de teatru, Marius are dreptate. Si are tot dreptul sa o spuna, doar ca nu-i considera idioti(sau cel putin n-a zis la modul asta). Si nu este singurul actor care spune ca e preferabil sa ai putini oameni in sala, decat sa joci cu sala plina de public ce vine la teatru ca sa se afle in treaba, sa comenteze, sa rada aiurea.
    Ina

    RăspundețiȘtergere
  10. Mai in gluma, mai in serios, am si eu o dilema: Poate intr-o seara imi place spectacolul, sau alteori nu, dar vreau sa-i aplaud din tot sufletul pe d-nul M.Albulescu sau V.Rebenciuc si sa-l fluier pe M.Manole(!)…as da si cu rosia, da’ sigur nu nimeresc pe cine trebuie!…eu cum as putea sa fac delimitarea, in limitele bunului simt?!...cu condica de reclamatii la sfarsitul spectacolului ?! asta ar mai lipsi acum in haosul de acolo!:-) (utopic gandind ca s-ar judeca un spectacolul dupa fiecare spectator in parte) Si cum sa-l sanctionez doar pe cel care se crede mai vedeta decat altii si sa fac abstractie de munca celorlalti?!...Asa ca nu-mi ramane decat … sa-i incurajez pe toti, pentru urmatorul spectacol, sperand ca vor fi mai buni!?!
    Cat despre telenovele, cat de ‘corect’ trebuie sa fii sa nu vrei sa castigi bani ceva mai usor?!!...Oana Sch.

    RăspundețiȘtergere
  11. sunt de acord cu tot ce ai scris, doar ca uneori mi s-a intamplat si mie (de fapt de mai multe ori) sa rad la multe faze chiar daca numai de ras nu mi se pareau...si asta dintr-un fel de "obligatie" fata de actori, de spectacol,, de ceilalti , intr-un fel fata de mine. uneori vrei parca sa razi pentru a-i incuraja pe actori ca ceea ce fac este fain, chiar daca undeva intr-un coltisor de tine simti ca nu este. dar ce sa fac, sa stau incruntata si cu o mutra super critica tot spectacolul???mi-e mila de oamenii care se straduiesc acolo si isi castiga painea. si care cine stie au o seara mai proasta.spor la treaba, curaj si la mai multe postari interesante!

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...