sâmbătă, 13 august 2011

Zbor la Anonimul






            Sunt locuri in care nu vrei sa ajungi niciodata. Locuri in care, crezi tu, nu ai ce cauta. Asa era pentru mine festivalul de film Anonimul din delta. Departe de mine gandul ca vreodata am sa pot sa particip oficial la un festival de film. Auzisem de mult de acest festival, care imi parea extrem de interesant, dar cum eu nu prea fac film,  nu m-am gandit ca am sa fiu si eu invitat. Dar cum viata iti demonstreaza ca nu stii nimic din ce urmeaza sa ti se intample, iata-ma in Delta, invitat oficial la primul meu festival de film. E incredibil cat de frumos poate sa  fie. De la faptul ca vezi filme din toata lumea, pana la faptul ca am inceput sa cunosc bloggeri care sunt veniti aici  sa sustina festivalul. Si fac o treaba foarte buna, credeti-ma. 


         Si cum e in viata,  atunci cand nu vrrei sa te duci undeva , tocmai atunci ti se intampla cele mai frumoase lucruri. Astazi a fost o chestie pe care nu am s-o uit toata viata mea. Eu nu pot merge nici cu masina, nu mai zic de avion si alte chestii, ca mi-e foarte frica. Si totusi, am fost invitati  de catre doamna Irina Margareta Nistor sa facem o plimbare cu un elicopter utilitar, deasupra deltei. Emotiile erau foarte mari, cel putin pentru mine. Cea care a  zburat prima a fost doamna Mariana Mihut . Nu a avut nici o problema. A,poi fiecare pe rand ne-am suit si am calatorit aproximativ zece minute. Zece minute pot parea o viata. Uneori. A fost una dintre cele mai frumose experiente din viata mea. Pe un vant incredibil am zburat deasupra marii si mi s-a parut ca pot intinde mana si ca pot atinge norii. Sincer, nu am crezut ca am sa am atat de mult curaj, dar omul poate fi capabil de foarte multe,  mai  ales cand are un exemplu bun. Cu mine au mai fost Cristina Bazavan, Tudor Patapievici , Irina Nistor, Marcela Motoc si doi francezi . Aveau un copil caruia noi i-am spus Micul print. A zburat si el impreuna cu tatal lui. Spuneti si voi daca nu-i asa....


E ora patru dimineta si eu sunt inca treaz si ma gandesc cat de frumos a fost astazi. Nu va povestesc depre cele doua scurtmetraje pe care le-am avut in festival. Si acolo au fost emotii. Altfel., dar au fost. O zi minunata la sfarsitul careia mi se pare ca sunt fericit.  Multumesc Irina Margareta Nistor, Cristina Bazavan si Zana buna. Ce vreti? Tot omul are zana lui buna....:))   Sper.

3 comentarii:

  1. Sa simti libertatea cerului, o experienta de neuitat. zece minunte pentru inca un an bun, niciodata nu stii ce se mai poate intampla. Da, omul are o zana buna....numai spera, ci crede in puterea inaltimilor albastre.

    P.S: Zana ta buna te vegheza mereu. Si totusi nu uita de vraja marii...

    RăspundețiȘtergere
  2. Subscriu,e o senzatie incredibila sa zbori, cred ca te face sa te simti mai puternic decat esti de fapt, un pic nemuritor, daca pot sa zic asa :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Festivalul s-a deschis cu filmul " The tree of life"...daca poti scrie un review despre acesta, m-as bucura foarte mult...sau filmul care te-a impresionat pe tine...

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...