marți, 23 august 2011

Tasuleasa Social II

  EU SUNT VOLUNTAR, TU CINE ESTI????
(aici va puteti inscrie ca voluntari la Tasu)


         V-am povestit ca am ajuns la Tasuleasa, si ca nu stiam mai nimic despre proiectul asta. Intre timp am intalnit foarte multi oameni, care au avut grija sa-mi povesteasca ce s-a intamplat in zece ani la Tasuleasa. Ma asteptat sa fie ceva extrem interesant, dar asteptarile mele au fost depasite cu foarte mult. De cum am ajuns am facut cunostinta cu "stapinii locului" Ana, Alin si Paul. Ei sunt de zece ani nucleul acestei miscari. Oameni veseli, extrem de pozitivi si extrem de modesti. Curios i-am intrebat despre ei, despre viata lor aici. N-au vrut sa ne spuna povestea lor ci povestea locului. Asa ca am avut privilegiul sa fiu condus de Ana , in cea mai frumoasa expeditie din viata mea.

Ana are 29 de ani. E voluntar de 7 ani , director executiv si  de patru ani a renuntat sa mai locuiasca la Bistrita si a ales sa se mute aici, definitiv." -Nu am mai putut pleca de aici. M-am indragostit de locurile astea. " Si intr-adevar, mi-a povestit despre tot ca si cum ar vorbi despre familia ei. Rar am intalnit un om atat de cald si de deschis. Apoi mi-am dat seama ca asa sunt toti voluntarii. Vorbeau cu mine, si nu numai, de parca am fi fost prieteni de o viata.


Si am intrat usor, usor in poveste.


           A fost odata,  ca niciodata, un loc in Romania care se numea Tasuleasa. Legenda spune ca demult, tare demult aici s-a nascut un print, pe care viata la purtat foarte departe de locurile natale. De fericit era fericit, acolo unde traia, intr-un tinut care se chema Germania, dar nu putea uita locul unde a vazut pentru prima oara lumina zilei. Asa ca intr-o buna zi  si-a luat niste merinde si a plecat la drum. Dupa doua zile si doua nopti a ajuns in sfarsit la casa parinteasaca . A recunoscut locurile, si  tare multumit a fost ca a ajuns in sfarsit. Bucuria lui insa nu a durat foarte mult, caci a aflat repede, ca  locul acesta era in mare primejdie. Era inconjurat de capcauni tare rai.  Faceau multa mizerie in jurul lor. Pe unde treceau ei  seca apa, copacii cadeau la pamant, vantul inceta sa mai miroase a primavara, iar bietele animale mureau de foame si de sete....................... Stop. Nu , nu-i asa. Am vrut sa va spun o poveste, dar lucrurile sunt mult mai grele si oamenii mult mai rai, decat capcaunii din basme. Asa ca sa revenim in zilele noastre si sa va spun si voua ce mi-a zis Ana.

     La inceput la Tasuleasa nu era nimic, decat o padure si un parau. Atat. Au inceput proiectul cu ajutorul nemtilor. Si chiar i-am cunoscut pe tinerii veniti de acolo. Erau obositi, au muncit mult zilele astea ca totul sa fie ok, si noi sa ne bucuram   de momentul asta. Vin din diverse licee cu care Alin a tinut legatura. Lor le este recunoscut voluntariatul facut aici. Fara aceasta adeverinta nu pot merge la facultate. E obligatiriu. Impreuna cu ei au inceput sa construiasca 3 casute. Cate una pe an. Pentru voluntari.

          Apoi au inceput sa treaca la actiune. In fiecare an de Craciun, in Bistrita Nasud, impart cadouri copiilor. "-Pana acum am impartit 75.000 de pachete. Cadourile sunt facute de familii din Germania, actiunea se face cu ajutorul unui post de radio. Noi preluam camioanele, care vin incarcate de pachete, ca cele de la Coca Cola, si le trimitem pe diferite trasee. Scopul e sa reusim ca fiecare copil din Germania sa de-a un cadou copilului din Romania. Nu se depoziteaza, ne organizam in asa fel ca intr-o sigura zi sa reusim sa trecem pe la toti . Intr-o zi am impartit 17.000 de pachete. Prin sate, prin locuri unde se ajunge greu, la munte, ajungem si la case izolate."


"-Noi avem multe activitati de impadurire si ne-am luptat foarte mult cu hotii de copaci, care defriseaza ilegal. Si pentru ca nu pot fi convinsi cu vorba buna, ne-am gandit sa replantam copacii.Sa le dam un exemplu bun, sa le aratam ca sa ceva nu se face. Am plantat impreuna cu copii hotilor de lemne. Lor le-am aratat ce urmari grave au actiunile parintilor lor. Si am facut un experiment. Am construit doua sate. Unul bun si altul rau."
orasul rau 
Asa au putut sa vada singuri diferenta.


"-Am incercat sa adunam peturi de prin jur, dar lucrul asta n-a folosit. Noi strangeam si altii aruncau, chiar in fata nostra. Si ne-am cam suparat. Nu suntem o firma de salubrizare. N-am vrut sa renuntam. Am fost intr-un sat si am adunat copii. I-am adus o saptamana la noi. Le-am povestit despre natura, animale, am facut cu ei niste stagii. Apoi i-am trimis inapoi la parinti.  Proiectu a avut succes.Timp de 7 luni  aduceau sticlele de plastic la noi. "
orasul bun

Dar cel mai impresionat moment pentru mine a fost atunci cand am intrat in Padura Pedagogica. O vizita facuta aici te invata foarte multe. E un alt proiect facut si gandit pentru elevi. Ei vor veni aici, vor face cursuri teoretice, practice, si vor fi incurajati sa puna in aplicare ce au invatat.

 Primul lucru de care mi-a vorbit Ana a fost statia de tratare a apei, unica in Romania si rara in Europa Toata lumea este uimita ca noi putem face asta in varful muntilor.Totul trece prin statia de epurare , dupa care apa se tatrateaza suta la suta natural si iese curata chimic, nu e de baut , dar este foarte curata.
statia de tratare a apei


"- Aici avem harta facuta de voluntariii nostri . Avem multi artisti si ei cam fac totul. Defapt tot ce vezi aici e facut de mana voluntarilor.  Aici avem o expozitie a lui Cosmin Bumbut care a fotografiat copaci. A fotografiat staruri, si acum starurile sunt copacii. Foarte frumos".

        Daca mergeti acolo o s-o vedeti, ea va ramane la Tasuleasa. Si sa raspundeti la intrebarea  : tu ce scoarta porti azi?
     "- E foarte multa viata in padurea asta. Noi am crezut ca daca o sa incepem sa construim aici o sa stricam, dar n-a fost asa. Am lucrat cu foarte multa grija. Uite-o veverita. A trecut prin fata noastra.
 Un prieten din Germani care contruieste parcuri de catarari , ne-a gasit pe internet a venit in Romania, i-a placut ideea si ne-a construit o tiroliana. Numai planul, fara executie costa 10.000 de euro.El le-a facut gratis. Totul e facut ecologic in asa fel incat sa nu raneasca copacul. E cea mai noua tehnica. Cand o sa aducem aici grupe de copii, pentru ca asta e scopul nostru, o sa-i invatam multe lucruri despre natura, vrem sa facem din asta o joaca, si ei sa ramana cu ceva .Iar daca stiu sa raspunda la intrebari, primesc ca recompensa o plimbare pe podul din nepal sau o tura cu tiroliana."
podul din nepal



 "- Asta e fagul Adei Milea, (chiar...stiti povestea facgului?) Ada vine des aici la noi si ne canta , Catalin Stefanescu vine si  gateste pentru voluntari. Sunt niste oameni tare faini si ne-au ajutat foarte tare.
fagul Adei Milea
 Avem niste voluntari tare frumosi. care sunt de baza. De cativa ani incoace am luptat sa-i tinem peste vara.E greu ca nu prea avem bani. Dar am reusit. Si ei au devenit liderii grupurilor de copii care vin la noi. Sunt vreo zece cu varste intre 16 si 22 de ani , au ramas din diferite proiecte. Sunt de peste tot : Galati, Chisinau , Bistrita, Bacau, Piatra-Neamt, Cluj. Si ne bucuram ca-i avem. Cu ei am facut padurea asta. Si sunt dintr-aia care ar baga mana si in foc, daca e nevoie.
biblioteca copacilor


  

         Am invatat multe lucruri. Despre vipere, despre copaci in Biblioteca Copacilor, despre victime si pradatori. Am aflat cum au construit un lac, au pus pastrav in el si acum au si un nufar pe care il iubesc ca ochii din cap

         Au si un sponsor , si vreau sa-l scriu, pentru ca am fost acolo si am vazut cat de mult i-a ajutat in ultimii cinci ani. Cu cata dragoste au fost alaturi de ei prin reprezentanta lor.Nu va spun numele ei. Dar este unul dintre cei mai frumosi oameni. Sponsorul lor este COCA COLA. 

6 comentarii:

  1. Voluntariatul este obligatoriu ?! Si primesc si adeverinta pentru ca le arata copiilor ca parintii lor sunt hoti.
    Nu minimalizez eforturile Asociatiei. Scos din context, mi s-a parut amuzant.
    Spor la treaba !

    RăspundețiȘtergere
  2. Avem atatea lucruri de invatat de la natura...o experienta extraordinara:)

    RăspundețiȘtergere
  3. nu stiu cum faci..azi aici ..maine colea..umbli nu gluma..da cu folos!!daca te am putea multiplica ..tu reusesti nu stiu cum..ai un stil aparte..simplupot spune..da reusesti sa mai zgandari din afecte..sa mai scoti din adormire sentimente..de recunostinta,admiratie..de caldura umana...ceva ce tot mai rar se intilneste!!!te am mai intrebat..cit dormi??!!! vica padure

    RăspundețiȘtergere
  4. Marius, felicitari pentru tot ceea ce faci. Eu sunt voluntar de 2 ani de zile la diferite fundatii din Bucuresti si am stat si 6 luni in Africa de Sud la o fundatie de copii. As dori sa te rog sa anunti pe blog ori de cate ori ai nevoie de voluntari pentru orice tip de activitate. Eu vin cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  5. Bravo, multumim ca mai scrii despre lucruri din astea..poate mai sensibilizezi oameni sa va ajute.
    Si felicitari pentru ca ai atata putere sa faci atat de multe lucruri, te admir mult, esti un adevarat exemplu pentru toti tinerii de astazi.
    Astept cu drag sa scrii pe blog!

    RăspundețiȘtergere
  6. Inchide ochii si inchipuie-ti cati oameni ai schimbat in mod direct. Acum gandeste-te la cati au fost schimbati de acestia, direct sau indirect. Si nu uita sa continui!

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...