vineri, 19 august 2011

Puterea de a te darui

 
         Anul acesta intamplator sau nu, m-am intalnit cu foate multi oameni care fac voluntariat. Un concept nu foarte vechi si nu foarte cunoscut in Romania. Din ce in ce mai multe campanii de voluntariat incep sa apara pe piata, si din ce in ce mai multi oamenii incep sa faca chestii in folosul comunitatii. Ma bucur tare mult ca si noi, in ciuda problemelor numeroase care ne fac viata grea, gasim timp si suflet sa ajutam in jurul nostru. In strainatate de mult lucrurile stau altfel. Bine, acolo oamenii sunt mult mai relaxati si mai lipsiti de griji, cu atat mai mare este meritul nostru. Cred cu tarie ca daca am fi putin mai atenti la ce se intampla in jurul nostru, am putea rezolva multe lucruri care nu sunt inregula. De aceea am acceptat ca anul acesta sa devin Ambasador al Voluntarilor din Romania,  fiind si Anul  european al voluntariatului.
                 


         Cu ocazia asta m-am intalnit cu o multime de voluntari din toata tara, si-am invatat foarte multe de la ei. Sunt extrem de deschisi, de increzatori in viitorul nostru, si asta mi-a facut bine. M-au convins Ileana Racoviceanu, Dragos Iulian Matei si multi altii. Si Dragos si Ileana au proiecte frumoase, ganduri mari, putere si ...burse de oferit :))).
       Nici eu nu inteleg de unde isi iau forta si cum gasesc in fiecare zi puterea de a lupta pentru altii. Recunosc mie nu mi-e intotdeauna usor. Si tocmai de aceea am sa ma oblig sa accept cat mai multe proiecte de acest gen. E lupta mea cumine. Lupta mea de a-mi invinge orgoliu, lenea, nesimtirea, nepasarea si indiferenta. De multe ori m-am ascuns in spatele meseriei mele. Ca nu am timp, ca muncesc mult , ca oricum actoria este o meserie in slujba oameniilor, ca nici pentru mine nu am, etc... Acum cred ca se poate si mai mult de atat. Oricat de putin ai darui, macar faci ceva , aduci cuiva un zambet.  N-o sa salvez eu lumea, n-o sa salvezi nici tara, nici orasul, nici sectorul, dar poate pot salva un catel sau pot planta un copac. Nu-i putin. E ceva. Cu rabdare, cu multa rabdare, lucrurile pot incepe sa functioneze. Cu gandul asta plec in aceasta seara la Tasuleasa, unde se intampla lucruri minunate. Dar despere asta am sa incerc sa va scriu de acolo. Pana una alta intrati pe site-ul http://www.voluntariat.ro/ambasadori_AEV.htm



 .

   Iar Dragos mi-a trimis cateva randuri. Cititi-le poate va conving si pe voi.



Nebunul care crede sau Nebunul si bagheta magica

De ceva vreme ma obsedeaza unele lucruri. Ma obsedeaza ideea ca suntem adusi pe lume pentru un scop, ma obsedeaza ideea redescoperirii copilului din mine, ma obsedeaza unele citate, ma obsedeaza intrebarea lui Andrei Serban "Daca ai mai avea doar o ora de trait, ce ai face in acea ora?". 
Imi dau seama cat de mult am putea face si cat de putin facem. Imi dau seama ca daca as avea o bagheta magica, as folosi-o pentru a face toti oamenii educati (emotional, cognitiv, moral, obiceiuri bune). Si asa, clipele in care nu fac nimic se reduc incet-incet. Am ajuns sa visez unele lucruri, ce as dori sa fac, sa ma trezesc dimineata cu idei si cuvinte noi.
Ciudat, eu nu sunt omul cuvintelor. Nu mai sunt de ceva vreme. O fi de vina calea... Calea care m-a prins in stramtoare si nu ma mai elibereaza, care ma tine intr-o dulce neliniste, ca stansoarea coapselor unei sirene esuate voluntar in paradis. Sau ca un zbor pe ariplile visului unei fete tinere.. Ciudat. Nici tanar nu mai sunt de ceva vreme... Dar lucrez la asta.

Ce ma obsedeaza? Ma obsedeaza acea bagheta magica. Dar nu o am. Si de aici incepe nelinistea, furnicaturile mainii inclestate pe mistrie si boloboc.. Incep sa o construiesc. Si imi dau seama ca nu pot singur. Si incep sa cer. Incep sa cer ajutor oamenilor din jur. Si ei raspund. In general pozitiv.. Incep sa vad neclaritatea exprimarii, incoerenta ideilor care ies la lumina prin intermediul meu. Si incerc sa ma corectez. Si, cu ajutorul celor din jur, reusesc. Si ma umple de recunostinta ajutorul primit de-a lungul vietii mele. Si nu a fost putin, si nu am fost orb. Doar ca nu am observat pe moment. Ma tot intrebam de ce. Avand atat de putina incredere in mine, nu puteam sa inteleg de ce cineva si-ar bate capul cu unul ca mine. Nici acum nu inteleg, insa fac legatura cu oamenii pe care am incercat sa ii ajut si eu. Si imi dau seama ca cei ce m-au ajutat au investit incredere in mine si ca sunt oarecum dator sa nu le insel increderea. Este ca o rata lunara care te face sa muncesti mai mult si mai bine (ca sa folosesc un cuvant la moda).
Si ma mai obsedeaza ideea organizarii, prioritizarii si terminarii lucrurilor. Fiecare om isi doreste ceea ce nu are, se pare.


Ajuta-ma, sunt si copilul tau
Sunt copil. Sunt un copil care alearga pe pajisti si miroase florile primaverii. Care se catara in copaci si fuge la vecini cand are o problema. Sunt copilul care rade cu prietenii si care imagineaza modalitati prin care ar putea afla raspunsuri la orice intrebare. Sunt copilul care crede cu toata taria ca prietenia este magica si eterna. Sunt copilul care hraneste iepurii cu frunzele de salcam, care se bucura de foamea lor dragalasa. Sunt copilul care strabate padurea pentru a ajunge la muntele din orizont.
Sau sunt copilul inchis in casa care isi asteapta parintii uitandu-se la televizor si jucand jocuri care imi prajesc creierul? Lol. Intru pe internet de la varsta de 3 ani si iau contact cu pornografia tot de la acea varsta. Sau poate sunt copilul care este agresat de un strain pe internet. Ma linisteste ca suntem multi, trei copii din patru in fiecare an, practic suntem o comunitate, o forta de copii agresati. Sau poate acel copil deprimat, fara incredere in mine si care are tendinte sinucigase datorita jocurilor si internetului.
Nu stiu cum arata o padure iar pajisti am vazut doar din goana masinii. Prieteni am doar la scoala si comunicam pe internet, in loc sa radem spunem lol. Lol. Pana la varsta de 18 ani voi fi vazut 200 000 de acte de violenta la televizor, pe internet, iar in jocuri mult mai multe. Deoarece am sub 7 ani si nu stiu sa deosebesc jocurile de realitate, monstrii, actele de violenta sau uratenia din jocuri sau de la televizor ma vor speria ca si cum ar fi reale si, cum nu am cum sa ma exprim imi vor ramane toata viata sub pat. Rabdare si putere de concentrare nu mai am, deoarece sunt obisnuit cu un calculator care raspunde aproape instantaneu. Nu ma mai pot concentra la scoala si nu mai invat aproape nimic, tot din cauza jocurilor pe calculator.. Lol.
Din cauza jocurilor cu masini sau lupte de strada mi se atrofiaza lobul frontal al creierului si nu mai pot face conexiuni logice. Lol.

Ajuta-ma. Stiu ca nu voi putea sa traiesc fara calculator, telefon mobil sau tableta. Sau fara jocuri si internet. Ajuta-ma sa devin genial si nu un tanar cu probleme psihice, fara rabdare, agresiv, deprimat, obez, cu tendinte sinucigase si fara incredere in fortele proprii, fara respect fata de cei din jur si plin de ignoranta.
Am citi undeva ca daca practici o activitate 10 000 de ore pana la adolescenta, devii genial in acel domeniu. Pana la varsta de 18 ani ma voi fi jucat 40 000 de ore.
As putea fi genial in 4 domenii, ajuta-ma sa devin asa. Este atat de simplu. Mult mai simplu decat ai putea crede.
As putea fi copilul tau, as putea fi tanarul care te va ajuta maine sau care iti va da in cap la coltul strazii. Daca maine ma vei vedea zambind, este si meritul tau. Vreau sa te fac mandru!
Pentru ca am crescut mare si pentru ca traiesc, am dorit sa pornesc un program care sa ajute copii. Tu poti ajuta prin.
..

4 comentarii:

  1. ...si daca nebunul cu bagheta lui magica ar veni si ti-ar spune:"eu iti mai dau o zi de trait,fiarele alcatuirii mele isi vor pierde dintii in lume...pustiul trupului tau va cadea in oaze straine,si EU voi ramane tezaurul pierderii cel mai bogat"...

    RăspundețiȘtergere
  2. Un zambet poate schimba o viata, te admir pentru ceea ce faci si o sa gasesti forta prin ceea ce vei realiza acolo...asa ca spor la Tasuleasa, mi-ar fi placut sa merg si eu....

    RăspundețiȘtergere
  3. A fi voluntar inseamna ca ajutandu-i pe altii te poti ajuta si pe tine. Este minunat sa ajuti la consolidarea unei lumi mai bune , chiar si cu o farama de suflet. Cred ca multi oameni se sperie de notiunea de voluntariat crezand ca trebuie sa faca lucruri marete si nu isi dau seama ca in fiecare zi noi avem posibilitatea sa schimbam ceva. Frumusetea si sinceritatea nu vin odata cu grandoarea. Atunci cand ajutam un om il facem sa aiba speranta ca se pot intampla lucruri bune. Si avem atata nevoie sa credem in bunatate deoarece am ajuns sa traim intr-un mediu pesimist care nu face altceva decat sa ne intristeze. Si probabil ca de aceea nu facem nimic sa-i sprijinim pe ceilalti fiind prea ocupati cu propriile necazuri. Dar oare asta ne da dreptul sa fim indiferenti? stefana

    RăspundețiȘtergere
  4. de multe ori ne oferim voluntari sa ne spalam pacatele ,in amintirea celor dragi sau pur si simplu din dorinta de a fi printre oameni, din dorinta de a scapa de singuratate Eu am participat voluntar si sponsor la constructia unui centru de zi pentru batrani , m-am simtit foarte usurata si foarte fericita ca am putut sa fac ceva pentru acei batrani singuri parasiti de familie Am facut o fapta buna ,dar in mod egoist si foarte personal in subconstient am dorit sa fac ceva pentru bunicii mei care au murit cat eu eram copil Indiferent de motive este bine sa ajutm sub orice forma :material,spiritual ,munca fizica Nu sunt pentru actiunile unor fundatii- ong care atrag fonduri europene si nu numai, pe teme de genul salvati balenele etc si isi justifica activitatea prin diverse actiuni gen planeta albastra etc Daca mergi pe strada unu din zece oameni merita sa fie ajutat, daca poti si daca simti nevoia s-o faci ,fa acest lucru chiar daca nu te vede nimeni !!!
    emily

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...