joi, 18 august 2011

Povestea unui spectacol



          In anul 2007 la un spectacol al unui actor din Tel -Aviv venit in turneu la Bucuresti, intr-o pauza, Aurel Storin ,scriitor ,publicist si secretar literar al Teatrului C. Tanase mi-a spus
        A.S - Tu ar trebui sa joci "marea dragostea a lui  Mhai Sebastian"- Leny Caller
        Nu prea stiam despre ce vorbeste, dar m-am bucurat ca cineva cultivat si priceput ma vede intr-un personaj tulburator, si am inceput sa caut....Fiica mea Diana Mihailopol citea o carte verde cu poze pe coperta


         R.M- Ce citesti ?
         D.M- Memorii- Leny Caller, seamana cu tine...

         Din asta am dedus ca Leny Caller ma cauta pe mine. Am citit si eu jurnalul actritei, mi-a placut mult. Dianei i-a suras si ei idea unui astfel de spectacol, si am inceput sa-l cautam pe Sebastian. Ce actor oare ar putea sa joace???? Eram proaspat indragostita de Marius  Manole, cu care jucasem intr-o piesa. Imi placea seriozitatea lui, maturitatea artistica, greutatea gandurilor, umorul lui moldovenesc, gratia si vulnerabilitatea lui, si  intr-o zi i-am cerut o intalnire. I-am spus despre proiect, i-am povestit despre Sebastian, despre lumea de altadata a Bucurestiului, despre "Jocul de-a Vacanta ", despre aceasta actrita Leny Caller. Cand ne-am despartit i-am spus:

           R.M-Eu doresc oricum acest spectacol, scenariu e tare frumos, si tu ai putea fi un Sebastian grozav, ca nimeni altul. Mie nu-mi da "de la sine" nimeni un rol ca asta, asa ca  ma lupt sa-l joc.
           M.M-Nici mie, doamna, nu o sa-mi dea nimeni un astfel de rol, asa ca mi-ar placea si mie sa lucram impreuna acest proiect.

           Si asa am inceput, studenteste, ne intalneam toti trei si faceam pasi nesiguri. Si intr-o zi Diana  ne-a zis
ca avem  noroc, ca suntem compatibili actoriceste. Puteti face un cuplu bun,ne-a spus. E posibila aceasta iubire imposibila. A fost mai mult decat o indicatie. A fost o perfuzie cu indrazneala. Am pornit cu un curaj comic pe nisipuri miscatoare. Eram destul de ocupati si eu si Marius, dar ne  intalneam zilnic cuminti si silitori. Diana era tiranica la repetitii, Marius se enerva la indicatii, eu eram cuminte si ascultatore. Am fi vrut sa jucam nu numai povestea de iubire, ci si scenele din " Jocul de-a vacanta". Diana a spus "nu, nu categoric". Eu nu am intrebat nimic, dar Marius ar fi vrut sa-l joace pe Stefan Valeriu . Merita! Dar din cauza varstei mele !!!!!! Ei, daca nu se poate, nu se poate. E drept ca ma si vedeam alergand, dansand, cantand, sarind ; sa arat ce pot. Dar Diana ne-a spus:

             -Veti sta la doua mese, nemiscati, nu va veti atinge, ca o lectura, si eu cred  ca puteti sa fiti minunati. Sa nu cumva sa iesti din jocul de lectura.

         Pe parcurs am fost chemati la Festivalul Babel de la Targoviste a lui Ranin , si noi nu eram gata, si intr-o zi am chemat-o sa vada pe actrita Paula Niculita, spectator pretentios si dur. A fost primul cuvant bun despre incercarea nostra teatrala.
In ziua spectacolului ne-am suit intr-o masina si am alergat la Targoviste, seara aveam amandoi spectacol in Bucuresti. Am ajuns cu sufletul la gura, ne-am imbracat pe fuga, Diana avea filmare, n-a venit cu noi.. Tremuram, eram confuzi, speriati, sala era plina de critici si oameni de teatru.

         Pur si simplu se nasteau personajele, lumea lor, spectacolul. Cand am terminat am fugit la masina, caci atunci cand ai spectacol seara, nu e de joaca....Si minune!!!! La masina au venit ziaristi, cronicari, spectatori si Luca. Luca Rusu de noua ani care ne-a iubit pe amandoi pentru ca intelesese cel mai bine povestea de iubire dintre cei doi. Sebastian si Leny Caller. Cine stie cum s-au asezat planetele in ziua aceia in zodia lui Luca dar el a fost cel mai bun spectator pe care l-a avut " Marea dragoste..."
          Si toti ne spuneau lucruri frumoase, si toti ne laudau si noi ne grabeam sa plecam, caci era ora 17 si  seara aveam spectacol. Odata nascut spectacolul, am prins curaj. L-am jucat in multe locuri, uneori ne-am simtit extrem de singuri si neintelesi iar alteori am atins starea de gratie. Spectacolul acesta, are cel mai frumos text pe care-l poate juca o actrita trecuta, coapta, la care nu se mai uita nimeni, dar care poate reface, gratia unei varste tinere. E un noroc! Un mare noroc!
           Marti 16 august am luat premiul VIP, si vineri 19 august jucam la "Cafe Godot Teatru", imi bate inima tare de cate ori jucam. Incepem sa calatorim pe alte coordonate, in alt timp, pe alta structura, si suntem noi, numai noi si lumea lui Sebastian- drumul e lung si ai impresia ca esti vesnic. Ma simt o castigatoare, pentru ca risti ca actor cu astfel de roluri . Sunt roluri de curaj. Am invatat in viata mea sa ma la dusa val. Trebuie sa-ti aduni fortele cand vremea-si face de cap. In lumea vulgara, voit vulgara, in care traim azi, cu spectacolul acesta sufletul meu e la locul lui.
                                   *****
Mihai Sebastian
Cine a fost Mihai Sebastian?
Eseist, cronicar dramatic, romancier, dramaturg, scriitor! O pasare fara somn. "Orice roman este o confesiune" spune el .
Romane :  Fragmente dintr-un caiet gasit
                     Orasul cu Salcami
                     Accidentul, Femei, De doua mii de ani, Cum am devenit Huligan.
                    Jurnal-un document psihologic siu de epoca
Teatru:  Jocul de-a vacanta
             Steau fara nume
              Ultima ora
              Insula

            Jurnalul lui Sebastian a starnit valuri uriase. Datorita acestui jurnal,  in  Israel i se reproseaza mult, mai mult decat i se apreciaza. Despre Jurnal au scris nenumarate personalitati : Nicolae Cajal, Gabriela Adamesteanu, Liiceanu Gabriel , Andrei Cornea, Leny Caller, Radu Cosasu, Geo Serban, Dan C. Mihailescu, Eugen Semion...Jurnalul are in primul rand o valuare documentara inegalabila- o sursa informativa despre societatea interbelica
            Jurnalul lui Sebastian este una dintre cele mai fascinante cronici ale epocii. O nota aparte a scriiturii. Inca din primele pagini Sebastian scrie " Din momentul in care renunti sa fii singur, totul e pierdut"
Din pacate nu am putut folosi mai nimic din Jurnalul lui Sebastian pentru acest spectacol din cauza ..politrucilor  de altadata care si-au schimbat parul, dar naravul ba.....
            Dar am folosit Jurnalul lui Leny Caller  despre care am sa citez din B. Elvin " O confesiune pudica si publica. Autoarea tace multe. N-o tulbura regretele, nu o otravesc resentimentele, simti respectul, simti mandria, scrie simplu si direct." Gratie  lui Geo Serban si Mariei Marian ne-am bucurat de Leny Caller. In ceea ce ne priveste pe noi, cei cinci care apartinem astazi spectacolului pe care-l jucam la " Godot", acest loc cu spirit benefic unde lucrurile se aseaza bine si frumos, nu sunt multe de spus. Veniti si ne vedeti, daca aveti putin timp. Ana Ioana Macaria(Corina), Istvan Teglas( Stefan Valeriu), Rodica Mandache( Leny Caller), Marius Manole( Mihai Sebastian), regia Diana Mihailopol, va asteapta cu drag.

                                                                                                                             text: Rodica Mandache

8 comentarii:

  1. Frumos text. Mi-ar placea un interviu cu doamna Mandache. N-am vazut "Iubirea lui Sebastian" dar am vazut cand eram copil, de foarte multe ori, "Visul unei nopti de iarna" de cand cu youtub am revazut spectacolul si mi s-a parut geniala.( Pe vremea aia se dadea spectacolul de fiecare an nou)

    Si e minunata in prichinduta din "Aventurile lui Habarnam" Cu o rochie roz zici ca e o bombonica.

    Si mi-a placut si in JoyMegajoi si in "Cata speranta" In ultimul spectacol povesteste cum guvernul chinez i-a propus sa fie seful se stat major al armatei chineze. Geniala.

    La propuneri (pentru interviu) mi-as dori un interviu cu dl Marian Ralea. Pe care l-as intreba cum e sa fi "Lear" si cum e sa fi copilul din "Ingropati-ma pe dupa plinta". Si l-as mai intreba ce face dupa ce a jucat copilul, daca se plimba pe strazi pentru ca ma gandesc ca numai o plimbare prin jumatate de Bucuresti cred ca te scoate din rolul ala. Intrebarea ar fi buna si pentru doamna Mariana Mihut

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu mi-as dori un interviu cu Rodica Mandache. Abia astept sa o vad in noul film al lui Andrei Zinca - Puzzle for a Blind Man

    RăspundețiȘtergere
  3. pacat ca Jurnalul de Mihail Sebastian nu a mai fost reeditat de Humanitas si se gaseste foarte greu si poate nu sunt foarte multi cei care au avut privilegiul sa-l citeasca ,asa ca este binevenita precizarea ca spectacolul este inspirat din jurnalul actritei Leni Caler {asa cum o numeste Sebastian in jurnalul sau }Putea sa se intituleze spectacolul si iubirile Lenei ptr este recunoscut faptul ca era o actrita foarte "'cocheta " care a trezit pasiunile multor barbati celebri ai epocii respective O relatie mai putin cunoscuta a avut-o cu Camil Petrescu, extrem de gelos, care ii dormea la usa, ii scria scrisori de dragoste "cele mai deosebite si mai nuantate scrisori primite de la un barbat" Doamna T din Patul lui Procust, o are ca model
    Camil Petrescu i-a spus la un moment dat lui Sebastian "Si tu esti Ladima!", referindu-se la pasiunea pentru aceeasi femeie.

    Ce spune Sebastian in Jurnalul despre Leni cea care a devenit intruchiparea personajelor feminine din piesele sale :
    „Zi plină de întâmplări. Vizită la Leni. Ne iubim. Ne-am spus-o. E frumoasă, e tânără, are o simplicitate de vorbă admirabilă – şi mi se pare aşa de inexplicabil faptul că vine spre mine. / (...) / Aş vrea atât de mult să fiu fericit şi aş fi cerut atât de puţine lucruri pentru asta.”

    „Îmi dau seama cât de simplu lucru ar putea fi iubirea asta, cât de odihnitor.”
    Pe femeie ar trebui să o joace Leni. Este în realitate Leni, tot ce aşteptam de la ea, tot ce putea fi, tot ce în anume sens este.”
    Şi, în plus, emoţia de a scrie pentru Leni! Gândul că va trăi lucruri gândite de mine, va spune cuvinte scrise de mine! Câte revanşe nu-mi voi lua asupra ei!”

    Pacat ca nu ati obtinut drepturile de autor era mult mai interesant sa lecturam din capodopera eseistica Jurnalul de Mihail Sebastian
    emily

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt perfect de acord cu afirmatia doamnei Mandache " In lumea vulgara, voit vulgara, in care traim azi, cu spectacolul acesta sufletul meu e la locul lui." Asa a fost si sufletul meu in aceea seara, va multumesc! Un spectacol minunat!

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna Marius,

    As avea o rugaminte: te rog sa-mi spui si mie cum se numeste exact cartea jurnal a lui Leny Caler si daca mai poate fi gasita pe undeva...

    Multumesc anticipat si mult succes in continuare.

    Ciprian Chelariu, Iasi

    RăspundețiȘtergere
  6. Cartea se numeste Artistul si oglinda. Eu, din pacate, nu am putut-o gasi (o caut de 3 ani)
    Bat anticariatele, poate-poate..
    Marius, o poti imprumuta? :)
    Apropo, sper sa se mai joace piesa la Godot. Incerc sa ajung dar ba nu raspund la telefon cei de la Godot, ba imi aiuresc rezervarea..
    Sa ne vedem sanatosi!

    RăspundețiȘtergere
  7. „Artista din mine nu are nevoie de oglindă, dar femeia, da”, mărturiseşte Leny Caler, în volumul autobiografic „Artistul şi Oglinda” (Editura Universal Dalsi, 2002)
    emily

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...