vineri, 12 august 2011

Ideo Ideis merita un premiu

   7 dimineta. Am dormit 3 ore si acum sunt in drum spre Anonimul (festivalul de film). Inca sub impresia celor intamplate in Alexandria la festivalul Ideo Ideis. A sasea editie. Sase ani de Ideo Ideis. Am fost impreuna cu ei de la edita a 2 a. Am vazut cu ochii mei cum a crescut acest festival. Am vazut cum de la an la an a evoluat la toate capitolele...Un oras care nu are nici cinematograf, nici teatru, are cel mai tare festival  pentru elevi din tara. De cele mai multe ori vazand spectacolele celor din concurs uiti ca esti la un festival de teatru de amatori.

   Anul asta spectacolul de  la Botosani (atelierul de teatru) ne-a facut  sa traim momente de rara emotie. Cand spectacolul s-a terminat Medeea Marinescu plangea si nu se mai putea ori. Catalin Stefanescu avea si el lacrimi in ochi iar subsemnatul, nu mai zic. Au facut din noi ce-au vrut ei.
             

    Frumosi, tineri, talentati si mai ales curati. Nu toti vor da la teatru, nu toti vor sa se faca  actori. Unii nu sunt lasati de parinti, pentru ca e o meserie care nu aduce bani. Pacat. Printre ei sunt copii extrem de talentati. Important e ca asa se pregateste viitorul nostru public de teatru. Se educa. Nu vor intra in sala de teatru cu sucuri, pufuleti, telefoane deschise, nu vor vorbi intre ei, pentru ca stiu din proprie experienta cat de greu e sa stai acolo, pe scena.

   Multe trupe bune. Multi copii buni. Ar fi trebuit sa dam cate un premiu pentru fiecare. Dar asta, din nefericire, nu s-a putut. Ba chiar Vlad Zamfirescu a propus un nou premiu in memoria marelui om de teatru Ion Cojar. Daca ar fi fost acolo, maestrului i-ar fi placut adevarul  acestor copii, pentru care a luptat toata viata. Ei nu stiu inca sa minta, si Vlad si-a amintit lectia asta.


   I-am admirat pe actorii implicati in organizare. Tineri actori care nu sunt angajati nicaieri, si care nu stiu ce va fi cu viata lor mai departe. Au venit acolo sa-si ajute colegii. Sa mute decorul, sa se ocupe de cazari, de masa, de transport, sa mute decorul. Cate nu sunt de facut la un festival unde participa 180 de oameni? Nu ii plateste nimeni, dar daca i-ati fi vazut la gala de final .....Erau atat de fericiti pentru ca stiau ca munca lor nu a fost in zadar, au pus umarul la o treaba extrem de importanta, au facut sa mearga lucrurile mai departe pe drumul cel bun.

                 

  Stiati ca la roman nu exista o trupa de teatru? Una singura, dar exista. Si ea a ajuns la Ideo Ideis. Alt oras in care  nu exista teatru. Nici macar trupele profesioniste de la Iasi si Bacau nu ajung sau ajung extrem de rar. Ne-au marturisit ca nu prea au vazut teatru, dar s-au bucurat ca au vazut spectacole bune la festival. Vor da mai departe la actorie cinci dintre ei. De sase ani, de cand exista Ideo Ideis, cel putin douazeci de participanti si-au continuat drumul, si acum sunt actori, studenti la scenaristica , imagine, regie de teatru si film,coregrafie sau scenografie. Mi se pare un mare castig.

   Au fost noua zile de workshop-uri, de conferinte, de discutii, de spectacole, de filme...zile pline. Eu le multumesc ca mi-au permis sa stau alaturi de ei, sa fac parte din povestea lor. Acolo ni se spune juriu.
 Defapt suntem niste copii mai mari si suntem tare mandri ca in fiecare an ne intalnim acolo. Catalin Stefanescu, Andi Vasluianu, Vlad Zamfirescu, Medeea Marinescu. Ii iubesc tare mult pentru credinta lor .


Iar Andreea Bortun si Alex Ion sunt minunati. As fi vrut aseara sa va spun cat de tare va pretuiesc si va  admir, pentru ca reusiti sa ne strangeti pe toti an de an la Alexandria. As fi vrut sa spun asta, dar cum sunt timid o fac aici. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Nu? Sau poate ar trebui  doar sa tac, asa cum m-a sfatuit Andreea, in timp ce ma strangea in brate.


Nu stiu daca  am reusit sa va transmit ceva din emotia  si bucuria cu care se traieste la Alexandria timp de noua zile. Daca nu, imi pare rau. Poate ca la anul veniti alaturi de noi si va veti convinge singuri ca nu glumesc, ca nu va mint.

5 comentarii:

  1. Multumesc Marius, ma bucur tare mult ca mai exista tineri pasionati de teatru si alti tineri preocupati sa ii prezinte chiar si prin acest festival! Gabriela

    RăspundețiȘtergere
  2. Arta, e barca de salvare mereu pregatita sa te scoata viu din furtuna vietii...emotionante cuvintele tale, m-au facut sa ma revad la 14 ani cand plangeam ca vreau sa fac liceul de coregrafie iar parintii mei nu din superficialitate, ci din protectionism s-au opus, insa am continuat, cum am putut, sa dansez, sa fac teatru cu altii ca si mine, sa fac voluntariat in multi ani de festival international de teatru, si voi continua si de aici incolo sa-mi primenesc sufletul cu ceea ce voi,artistii, dragii mei artisti, oferiti, fara sa cereti nimic in schimb. Multumesc ptr puterea si fidelitatea voastra! Andrada

    RăspundețiȘtergere
  3. Acum 10 ani eram in festivaluri de teatru pt liceeeni in tara...; acum lucrez intr-o multinationala incercand insa sa continuu sa-mi satisfac “pofta” de teatru….la anu’ cu siguranta voi ajunge la Alexandria! Imi e dor rau de acele momente fascinante in care …simti ca participi la cel mai magic moment din viata ta…si poate asa este…
    Marius, chiar te asteptam sa impartasesti din experienta de la Alexandria! Mersi!Silvia

    RăspundețiȘtergere
  4. Un an am disparut.Am luat o pauza. N-am mai vazut teatru, n-am mai facut nimic in acest domeniu. Am lansat totusi Stagiunea de Club pentru generatia tanara, pentru cei care merita sa fie sustinuti. Dar fost la Alexandria.o zi. Si dupa Ideo Ideis, ma arde din nou. Mi-am amintit cum era, ce iubeam la teatru, tot ce am uitat, Ideo Ideis mi-a reamimtit.
    Multumesc Ideo Ideis, multumesc Marius pentru acest articol.

    Ana Cucu

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulțumim pentru cuvintele frumoase, pentru ca știm ca nu sunt doar cuvinte și ca au în spatele lor adevăr. Adevăr de la care avem ce învăța. Si, Marius, suntem mândri de tine! Ai recunoscut ca ești de-al nostru, adică "copil"... nu-i mai faina lumea asa? Îmbrățișare x 21 !!!

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...