sâmbătă, 6 august 2011

A fi aici si acum

  Avem multe de facut, multe de descoperit, de invatat.....Teoretic nu prea am avea timp librer. Si nu din pricina locului de munca, desi  asta ne fura destul timp din viata., nu. Chiar si atunci cand suntem singuri noi cu noi, nu am avea voie sa ne plictisim. Cate avem de gandit, cate de simtit... Asta cu o singura conditie, de a sti sa traim in prezent. Nu de putine ori mi se intampla , si probabil si voua,  sa pierd prezentul in favoarea trecutului sau viitorului. Am fost fericit, voi fi fericit, foarte rar imi zic sunt fericit. De multe ori cand sunt intr-o situatie chiar faina, ma surprind cu ochii in gol, gandindu-ma ce o sa fie dupa asta, ce o sa se intample, etc.

De ce e atat de greu sa pretuiesti prezentul? De ce e atat de greu sa fii tu cu tine, in acelasi timp? De cele mai multe ori gandul meu este separat de trup. Am fi tentati sa spunem ca asta e un lucru bun. Ne desprindem de invelis si lasam gandul sa alerge in voie. Numai ca uitam ca suntem un intreg. Uitam ca avem un trup .Nu vi s-a intamplat ? Ce mare minune e sa te locuesti pe tine. Sa traiesti tu cu tine aici si acum. Fara sa-ti mai fie frica de prezent. Un mare regizor spunea ca trupul e singura lui casa. Ca oriunde ar merge in lume, se simte acasa datorita acestui gand. As vrea sa invat sa fiu atent la clipa asta, care acum cand scriu, a si trecut.

10 comentarii:

  1. Superb gandit, simtit si scris:)Nu stiu daca am putea trai in continuu prezentul, cu toata fiinta noastra, atat cu trupul cat si cu spiritul. Cred ca mai avem nevoie si de "evadari" dincolo de "aici si acum", poate in felul asta ne reincarcam cu energia necesara prezentului.

    RăspundețiȘtergere
  2. m-am regasit in mesajul tau! E adevarat: a trai in prezent e mai greu decat a imparti o amintire din trecut!

    RăspundețiȘtergere
  3. Suntem calatori in trecut si viitor, niciodata nu stim sa ne multumim cu prezentul, sa pretuim clipa si sa gandim aici si acum.. uni nu sunt impacati cu ei insisi, altii nu au lasat totul in urma,si inca mai sapa in trecut pt o ultima scoica de fericire...e foarte bine ca astazi tu ai reusit sa traiesti "aici si acum", te-ai armonizat cu Universul, daca te simiti un intreg, incearca sa pastrezi echilibrul asta.

    RăspundețiȘtergere
  4. pentru ca nu suntem cu adevarat fericiti in clipa prezenta...de aceea fugim mereu cu gandul cu simtirea in trecut, in viitor, in imaginatie, in proiectarea a ceea ce avem de facut...
    eu una atunci cand am fost cu adevarat implinita,(pot sa spun: iubita?) am trait prezentul si m-am bucurat de el si am simtit acel : clipa, esti atat de frumoasa. ti-o doresc si tie din plin!
    felicitari pentru blog!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ceva frumos, pentru clipa de acum:
    http://www.youtube.com/watch_popup?v=GsTqmEeBKhw&vq=medium#t=41

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce am fi totusi fara amintiri in care sa evadam sau fara sa visam? Oare sentimentele traite din amintiri sau din vise nu sunt la fel de veridice si puternice ca orice alt sentiment? Nu este oare mai important ceea ce ramane in urma momentelor pe care le traim efectiv, acele amintiri ce ni se sedimenteaza in memorie putin diferit de realitate, cu anumite detalii accentuate, altele omise, asa cum avem fiecare nevoie si care in timp ne caracterizeaza, devin parte din noi si determina ceea ce suntem, ceea ce simtitm, ce facem, ce speram? Prezentul e atat de iluzoriu, dispare atat de repede incat avem senzatia ca evenimentele trec pe langa noi fara sa le traim, dar le traim pe toate, pana la ultimul, mai devreme sau mai tarziu, constient sau nu, ca prezent sau ca trecut. In urma prezentului raman sentimente veridice ce pot fi traite si retraite. Probabil va veni si pentru mine vremea cand amintirile si visele nu vor mai fi deajuns, poate pana atunci voi fi invatat sa traiesc si prezentul. Pana atunci va doresc tuturor sa traiti cu toata fiinta un prezent plin de impliniri si entuziasm!

    PS: Am vazut interviul de la Adevarul si m-a bucurat faptul ca inca mai ai speranta si inca mai lupti asa cum poti pentru cele doua teatre. Daca nu am avea speranta nu am avea nici o putere. S-a mai rezolvat ceva? Ar fi util daca poti sa ne mai tii la curent cu situatia din cele doua teatre si la nevoie, poate reusim sa schimbam ceva. Aici la Braila poate zilele orasului ar fi oportunitate sa atragem atentia asupra acestei probleme.

    RăspundețiȘtergere
  7. eu traiesc fiecare clipa ca si cum ar fi ultima ,fac acest lucru purtand in mine trecutul si visand la viitor .Si asta ptr intr-o zi am vazut un fir de paianjen Atârna de tavan.
    Exact deasupra patului meu.
    emily

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, asta imi aduce aminte de "cautarile drumului spre casa". Si cu cat filozofam mai mult nu ne dam seama ca acasa ar trebui sa fie chiar aici, in noi. De ce trebuie neaparat sa tanjim dupa implinire, caci atunci cred ca se produce alunecarea intre trecut si viitor? Tu ca om o sa fii mereu un rascolit pentru ca nu exista o margine care sa iti defineasca clar sentimentul de implinire totala. Nu avem ce face asta e firea umana, deci cred ca trebuie sa traim prezentul pentru a-l transforma in amintiri.

    RăspundețiȘtergere
  9. marius, ne pui la incercare. e foarte complicata tema asta. cred ca a trai prezentul inseamna a fi impacat cu tine si a lua lucrurile asa cum vin, a nu ignora valoarea timpului prezent pentru ca viitorul nu-l controlam iar trecutul e trecut. prezentul insa presupune si job-ul zilnic si responsabilitatile cotidiene si multe altele care induc un grad mai mare sau mai mic de entuziasm dar ele trebuie facute. pe de alta parte, prezentul poate fi pentru unii foarte trist. pentru ei nu exista alta cale decat sa spere gandindu-se la viitor.
    Cat priveste armonia intre minte si trup, nu stiu, dar mie imi place la nebunie sa las gandul sa alerge in voie.

    RăspundețiȘtergere
  10. Am inceput sa-mi traiesc prezentul
    Calm, fara restrictii si drame
    In momentul in care visele mele de pana atunci
    S-au destramat unul cate unul
    Pana atunci mersesem pe varfuri in prezentul meu
    Cu frica in suflet sa nu-mi dispara visele
    Proiectate cuminte si organizat in viitor.
    Poate ca e trist, dar incepem sa traim mai intens
    In momentul in care simtim ca am pierdut intr-atat
    Incat mersul pe varfuri in prezent nu se mai justifica.

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...