luni, 29 august 2011

Despre prietenie

       Trebuie sa stabilim un lucru. Nu sunt un tip care-si face prieteni cu usurinta. De fapt ca sa fiu cinstit, sunt extrem de comunicativ, intru usor in vorba cu oamenii, ma apropii de ei, dar mai apoi nu sunt genul care sa stiu sa intretin prietenii. Sunt unii care au vocatia prieteniei, ei asta fac, cu asta se ocupa in viata lor. Sunt iubitori, calzi, sinceri (ma rog), deschisi, au timp mereu pentru altii. Isi fac prieteni te miri unde si cand. Incep sa se viziteze, isi dau telefoane de 5 ori pe zi. Se imprietenesc cu prietenii prietenilor lor. Au de vorbit cate ceva si atunci cand n-au ce. Eu sunt fascinat de oamenii astia, ii admir din tot sufletul.
       Am suferit intotdeauna ca nu am putut fi ca ei. Am incercat, sa nu credeti ca nu. La inceput am tot dat vina pe meserie, ca din cauza oboselii prea mari nu reusesc sa fac tot ce ar trebui sa faca un bun prieten. Apoi m-am gandit ca nu-mi dau destul silinta. Si o perioada am tot incercat sa merg pe la oameni in vizita, sa stau la telefon cate 3-4 ore, vorbind numai aberatii si aiureli. Ma tot prefaceam ca inteleg pe toata lumea si ca sunt deschis. Invatasem chiar sa spun ca abia astept sa ne vedem, desi stiam ca asta va fi un mare chin. Nu pentru ca persoana ar fi greu de suportat, cei mai multi dintre ei erau chiar oameni foarte faini, ci pentru ca pentru mine sa ies din casa cand nu am chef, e cumplit.

        Dupa vreo luna de astfel de initiative eram terminat. Nu mai intelegeam nimic. O groaza de oameni, de povesti, de telefoane, intalniri peste intalniri, semana mai mult cu o afacere, devenisem un birou ambulant, eram propria mea secretara. Incepusem sa-i si incurc intre ei. Nu mai stiam cu cine am vorbit , ce am povestit si de unde trebuie sa reiau firul prieteniei nostre. Aveam cosmaruri noaptea. Stiam ca maine am stabilite 2-3 intalniri carora trebuia sa le fac fata, sa fiu deschis, dragut, intelegator....Mult, mult prea mult pentru mine. Asa ca am renuntat la maretul meu proiect de a invata sa fiu un prieten bun. De renuntat, am renuntat , dar au venit mustrarile de constiinta. Ca nu pot sa fiu si eu in rand cu lumea, ca sunt actor si habar n-am sa ma apropii de oameni, ca o sa stau si o sa mor singur intr-o casa mica si intunecata, ma rog tot felul de ganduri sinistre imi treceau prin cap.

        M-am cam chinuit o vreme, am mai intrebat si eu in stanga si in dreapta ce si cum cu prieteniile. La cum sunt oamenii de diferiti, va dati seama cate variante de raspunsuri am primit. Dar nici una nu mi se potrivea. Asa ca pana la urma am inteles asa. Nu e nevoie sa-ti faci prieteni fortat. Unii oameni iti tranziteaza viata si atat. Poate ca nici ei nu vor sa ramana prea mult cu tine. Masca de bun prieten o poti purta o luna, un an pana cand trebuie s-o dai jos, si atunci....?

       Am inteles ca pentru mine prietenia nu inseamna sa te vezi cu omul in fiecare zi, dar atunci cand te intalnesti dupa mult timp sa para ca ati vorbit in fiecare zi la telefon. Nu trebuie sa fie ceva fortat. Si daca nu ai chef sa vorbesti intr-o zi, nu-i nici un bai, mai sunt zile. Daca ma intrebi de trei ori pe zi ce mai fac? n-am ce sa raspund. E ca si cum as da un interviu.

     Am vrut sa va scriu despre altceva. Despre prietenia care se leaga intre actori pe scena. Dar despre asta altadata.

24 de comentarii:

  1. Soarece,e cel mai frumos post pe care l-ai scris pe pana acum.O prietena

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai bine de atat nici nu puteai spune. Am avut impresia ca citesc despre mine. Nici eu nu sunt adepta prieteniileor cu dezvaluiri senzationale despre fiecare minut din viata mea. Am putini prieteni, dar nu ma pot plange. Mi-am dorit calitate, nu cantitate. Si e adevarat, cu un prieten in adevaratul sens al cuvantului, nu e nevoie sa vorbesti din ora in ora. Poate ca vorbesti o data pe saptamana, dar atunci cand o faci te bucuri din tot sufletul ca l-ai auzit, si ca stii ca e bine :)

    RăspundețiȘtergere
  3. cred k toata lumea la un moment dat are tendinta sa se izoleze iar odata ce reusesc sa depaseasca aceasta cumpana dau in cealalta extrema- sa fie prieten cu toata lumea sau macar sa incerce ... sa iasa din aceea carapace in care obisnuia sa respire si sa para ceva ce nu e in adancul sufletului....trebuie sa facem ceea ce simtim! daca astazi te suna prietenul tau din copilarie si ti-e rusine ca nu-ti amintesti numele insa il ai in fata ochiilor nu-ti fie teama sa-i raspunzi ..poti pur si simplu sa pari atat de entuziamat de faptul ca te-a cautat incat sa nu fie nevoie sa ii spui pe nume..daca nici azi,nici maine si nici urmatoarele saptamani nu te-a cautat nimeni ..fa tu primul pas poate si ei trec prin aceleasi momente care le-ai avut si tu odata...cauta-i atunci cand simti nevoia sa le vorbesti nu neaparat sa ai nevoie de ajutorul lor...cauta-i si pentru un simplu "buna.ce faci?" ...pe mine nimeni nu ma cauta si de multe ori am impresia ca sunandu-i ma bag singura in seama desi se intampla odata sau d 2 ori sa le dau un semn adica nu sunt genul acela cicalitor...dar totusi desi simt chestia asta de om in plus incerc sa nu ma las batuta...de multe ori mi s-a intamplat sa-mi calc pe orgoliu si sa sun eprs care nu le agream ...doar de curiozitate daca mai sunt acolo unde ii stiam.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu si prietenul meu cel mai bun ne vedem zilnic si vorbim zilnic la telefon, muuulte minute. Eu si prietena mea cea mai buna, ne vedem aproape zilnic si vorbim la telefon muuulte minute o data la 3 zile. Eu si cealalta prietena a mea, ne vedem la Craciun, la Pasti si mai mult vara, si vorbim la telefon cam la vreo doua saptamani...doua zile. Eu si ceilalti oameni....ne vedem din cand in cand, vorbim la telefon cand avem ceva de anuntat sau intrebat.

    Morala: Prietenia nu se masoara in vorbitul la telefon sau intalnirea cu oamenii. Depinde de oameni si de situatie, nu de ofertele de la Orange sau banii in buzunar pentru cafele in baruri.
    Deci se poate...dupa cat te tine...sufletul!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu cred ca prietenia e un lucru tare relativ. E doar o chestie menita sa ne faca sa credem ca nu suntem chiar asa de singuri. La urma urmei, poti fi prieten chiar si cu tine insuti (desi pentru unii oameni ori e un lucru rasincercat ori e inspaimantator). A te cunoste pe tine insuti si a realiza ca poti oferi sentimente frumoase cuiva e minunat dar si foarte complicat. Cea mai frumoasa si sincera prietenie e cea din vremea copilariei. Asa mi s-a intamplat si mie cand eram in clasele mici. Aveam o colega pe care o antipatizam dar s-a intamplat ca din momentul in care invatatoarea ne-a asezat in aceeasi banca sa devenim bune prietene. Poate ca atunci cand suntem copii totul e mai simplu, mai sincer. Cand ajungem mari e greu sa incepem sa transmitem cuiva gandurile, trairile. Sunt multe lucruri pe care nu le marturisim nici fata de noi. Si asa ajungem sa avem o mare dezordine in suflet. Nu mai stim ce simtim , totul e anapoda. Si cateodata e atat de greu sa te apuci de curatenie... Si ne acceptam destinul de oameni singuri. Dar este si o parte buna in asta, cum spunea Cioran:
    "Singuratatea nu te invata ca esti singur ci singurul." Stefana

    RăspundețiȘtergere
  6. Vorbe, Marius...Problema ta este ca nu-ti recynosti adevaratii prieteni. Dar ei stiu sa astepte pana ai sa te trezesti.

    RăspundețiȘtergere
  7. Un prieten te face sa te simti confortabil. Punct. Ce nu inteleg eu e cum unii oameni (priteni declarati) au pretentia (ma rog, nu o au de fapt) sa fie mereu cautati dar ei sa nu ii caute pe ceilalti (tot prieteni declarati). A ii cauta pe altii mereu, mi se pare obositor. Sau a-i cauta doar la nevoie. Mi se pare firesc sa-i iei pe oameni chiar si dupa multi ani de acolo de unde au ramas. Asta e prietenia adevarata. Sa nu simti timpul care a trecut intre intalniri. Numai ca unii oameni se schimba (unii in bine, altii in rau) si relatiile se strica. A fi prieten e o treaba facultativa: unii aleg sa fie prieteni intr-o relatie, altii aleg sa fie prieteni singuri.

    RăspundețiȘtergere
  8. "Si daca nu ai chef sa vorbesti intr-o zi, nu-i nici un bai, mai sunt zile."
    Si daca NU MAI SUNT ZILE ??? Daca maine se termina totul ???
    Daca un om care VREA sa vorbeasca cu tine este respins DE FIECARE DATA, inca o data, si inca o data, si inca... Si omul ala NU MAI ARE ZILE SA ASTEPTE... Si tu il respingi de fiecare data...
    Si tu habar nu ai cat de mult rau ii provoci, cum il faci sa sufere, cum il ranesti, cum il jignesti cu nepasarea si indiferenta ta, imbracate asa frumos in generozitate si bunatate...
    "Vorbe ... Vorbe ... Vorbe ..."

    RăspundețiȘtergere
  9. eu cred ca ai dat o definitie a fanilor , a colegilor de breasla sau a cunostintelor comune Poate tu dai alt sens si inteles cuvantului prieten ,oamenii isi fac relatii pe care le catalogheaza ca fiind prieteni dupa chipul si asemanarea lor Eu cred ca prietenul este acela cu care stai la masa fara sa scoti un cuvant ,iar el te intelege perfect
    emily

    RăspundețiȘtergere
  10. parca ai scris despre mine. si eu am extrem de putini prieteni...mereu am fost geloasa si am admirat din tot sufletul oamenii care-si fac atat de usor si de multi prieteni peste tot...si am incercat din rasputeri sa fiu ca ei, uneori am reusit.. am prietenii superficiale. insa golul tot ramane. de ce e asa greu, nu stiu, desi sufletul meu e insetat de prietenie, mereu am visat o gasca, in care sa fim uniti, sa ne iubim sincer si sa ne ajutam la nevoie etc. vise, vise...desi pana la urma cine stie..

    ce m-ai amuzat, mereu ma amuzi:) dar ai dreptate, nu trebuie sa te chinuiesti atat, fii doar tu insuti e cel mai bine, chiar daca esti geniu neinteles:)or sa vina ei si prietenii care trebuie, fii fara grija.
    eu va invidiez: imi imaginez ca in lumea voastra exista foarte multa caldura si prietenie, aveti ocazia sa intalniti f multi oameni...si cu fiecare spectacol deveniti o "gasca". de fapt, poate asta ramane , in urma spectacolelor: nu numai dragostea publicului, ci si dragostea, prietenia ce s-a sudat intre voi.
    ma intreb daca imi imaginez gresit.
    te imbratisez, iti urez sa gasesti prieteni adevarati.

    RăspundețiȘtergere
  11. ma intreb daca se nasc prietenii adevarate intre actori...oare si povesti de dragoste? astept cu nerabdare sa ne povestesti cate ceva, daca vrei bineinteles.

    te imbratisez cu sufletul

    RăspundețiȘtergere
  12. hmmm...e greu. adesea trebuie mai intai sa dai ca sa primesti.
    tu dai foarte mult in teatru, de aceea poate nu mai ai atat de multe resurse pentru relatii durabile in viata reala.
    sau teatrul e doar o perdea dupa care te ascunzi, si speri inconstient sa fie transparenta, sa te zareasca, sa te placa totusi cineva? faptul ca vorbesti despre prietenie inseamna ca ai multa nevoie de ea, ca oricine. nu te descuraja, nu te teme! daca oferi prietenie, afectiune, vei primi la fel! curaj!

    RăspundețiȘtergere
  13. Lucrurile sunt simple. Nu exista prieteni. Nu la varsta asta. Toti avem cunostinte, colegi, amici, etc. Le spunem prieteni pentru ca asa sunt uzantele.
    Eu nu am prieteni. Nici macar unul. Si nu am nicio problema in acest sens. Ma simt perfect.
    Am o gramada de oameni in jurul meu care daca ii sun la doua noaptea cu vreo problema imi raspund si ma si ajuta. Dar asta nu insemna ca imi sunt prieteni. Ma ajuta pentru ca au un interes. Si eu fac la fel. Cel putin, in ce priveste acest aspect, nu ne mintim unii pe altii.

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu am crezut multa vreme in prietenie, dar cumva n-am gasit niciodata ce cautam. Sau ce credeam ca, caut. De cand ma stiu am intors problema pe toate fetele. Am incercat mereu sa fiu un prieten bun, in limitele a ceea ce simteam ca inseamna asta sau a definitiilor pe care le dadeam eu prieteniei. In urma unei discutii concentrate cu un om din viata mea , caruia imi placea sa-i spun "prieten" pentru ca inca credeam ca asta reprezinta oamenii apropiati din preajma mea, acesta mi-a spus ca sunt idealista, ca n-am decat sa-mi asum suferinta golului pe care-l simt pentru ca ma incapatanez sa-l umplu cu ceva ce nu exista . Am fost revoltata ! Adica eu nu exist ? Eu care imi dedic viata prieteniei , care traiesc pentru prietenie ? Doar ca in minutul urmator mi-am dat seama ca tocmai gasisem raspunsul la intrebarea care m-a framantat din copilarie ( adica de ce nu gasesc eu Prietenul ala , stiti voi, PRIETENUL ! ) .
    Cat de evident era si cat de greu am inteles. Pentru ca de fapt nu e ceea ce-mi trebuie. Pentru ca eu insami nu sunt in stare sa merg pana la capat. Pentru ca eu insami fug sau ma plictisesc la un moment dat.Pentru ca de fapt caut oameni si dau cat pot si primesc cat simte fiecare. Si de atunci am pierdut intelesul cuvantului prieten . Nu mai stiu de fapt cum se defineste prietenia. Sa fii acolo , la nevoie alaturi de el ? Dar eu fac asta si pentru oameni pe care nu ii cunosc. Sa te simti bine in compania lui ? Dar sunt oameni cu care ma simt bine o ora si apoi ...gata.
    Mai sunt si altele evident, dar niciuna nu mi se mai pare relevanta. Am inteles in sfarsit ca pentru mine exista in jur OAMENI DRAGI. Apropiati sau mai putin apropiati, cunoscuti sau mai putin cunoscuti, mai vechi sau mai noi.Si mai exista disponibilitatea mea dintr-un anume moment, uneori mai mare , alteori mai mica , fata de unul sau altul.
    Si mai e ceva . De cele mai multe ori suntem "prietenul " cuiva care nu e "prietenul" nostru sau avem un "prieten " caruia nu ii suntem "prieten" . Rareori ne intalnim in sentimente si disponibilitate.
    Probabil ca voi folosi in continuare notiunea de prieten pentru ca astea sunt conventiile si poate ca intr-o zi voi invata si ce inseamna de fapt ! Pana atunci, OM DRAG, mersi !

    RăspundețiȘtergere
  15. Prin prisma meserieitale intalnesti tot felul de persoane. Unii vor sa stea langa tine doar pentru ca esti ACTORUL Marius Manole, altii te vor pentru ceea ce esti ca om, insa pe acestia ar trebui sa-i lasi sa te cunoasca si sa imparti un pic din timpul tau cu ei.
    De acord cu tine ca o prietenie adevarata nu consta in a vorbi 5 ore la telefon pe zi dar aceasta prietenie trebuie intretinuta(un telefon la timpul lui conteaza). Stii proverbul " ochii care nu se vad se uita".
    Viata mie mi-a demonstrat ca PRIETENI adevarati sunt max 2 -3, ca trebuie sa-i cauti si cand i-ai gasit sa nu le mai dai drumul. Majoritatea sunt de conjunctura sau de interes.
    Analizeaza-te mai intai pe tine, sa vezi ce vrei. Cred ca nu stii ce vrei sau nu vrei sa stii(desi la 33 de ani ar cam trebui).
    Esti un actor de succes, asuma-ti acest statut si incearca sa ai si o viata reala, asa cum face o balanta adevarata (gaseste echilibrul).
    Filtreaza persoanele care iti apar in viata, apreciaza sinceritatea, ajutorul cand ai nevoie si iubirea pentru suflet nu pentru numele tau.
    Sunt sigura ca exista astfel de persoane langa tine dar nu vrei sa le vezi si daca le-ai gasit PASTREAZA-LE. Nu trebuie sa intrebi cum e cu prieteniile ... fa ceea ce simti. Poti fi si dezamagit dar margi inainte.
    Si nu uita : noptile pierdute aiurea, fumatul in exces, munca si stresul la un moment dat o sa-si puna amprenta si ar fi pacat !!
    BAFTA MULTA !!!! Luiza C

    RăspundețiȘtergere
  16. Citind ce ai scris, incep sa ma accept macar pentru moment. Nu am prieteni si de multe ori incep sa intru in panica din cauza asta, simt ca ma izolez si ajung in punctul in care ma oblig sa ies in oras cu diferite grupuri doar pentru a nu fi nevoita sa accept faptul ca sunt singura si ca asta ma sperie.
    Totusi, sa vorbesc cu oamenii, sa-i descopar si sa-i las a ma descopere este unul din lucrurile cele mai placute. Dar iau din toate astea esenta, partea buna, ceea ce am invatat si ce am oferit la randul meu, fara sa fac lucrurile sa dureze. Daca ceva nu e de durata nu inseamna ca e mai putin bun sau ca nu a fost ceva sincer. Invatam din tot cate ceva, ne dezvoltam, fiecare om pe care-l cunoastem are locul sau in suflet, dar mergem mai departe.
    Recomand si un scurt anime despre prietenie si nu numai care in final ne invata ca e important sa mergi mai departe pastrand in suflet ceea ce a fost, fara a incerca permanent sa invii trecutul. Animeul se numeste 5 centimeters per second, are o poveste foarte frumoasa, merita vazut: http://www.youtube.com/user/MoneyTheMan15#p/c/CB177E10940C2059/7/SA8PWnhu8VE (are mai multe parti, in total vreo ora, le gasiti in dreapta de jos in sus)

    RăspundețiȘtergere
  17. e foarte frumos,fratelino!si ce frumos s-a legat cu povestile si magia noptii trecute...;)
    da,sustin,prietenia e pur si simplu,neconditionata de nimic.nici de timp,nici de spatiu,nici de vorbe.prietenia nu impovareaza! este acolo,in noi,e bucuria noastra sectreta,nealterata!>:D<
    anonim,hereasca :))

    RăspundețiȘtergere
  18. ce tare e ca la postarea asta ti-au si raspuns (cumva contrazicandu-te) niste prieteni dar sub Anonim :))))))))
    eu zic sa te duci la intalniri zilnici tot cu anonimi ahahaha
    te pup
    ps: prima anonima s-a dat in fapt pt ca ti-a zis Sori ;)

    RăspundețiȘtergere
  19. buna,am dat de postul tau dintr-o intamplare... suparare asemanatoare, in timp ce gugaleam.. mi s-a parut ca vorbeste cineva despre mine.. e o situatie trista din care nu stiu cum sa ies, nu ma regasesc si nu imi dau seama cine imi este prieten si cine imi este amic... nu stiu ce sa mai fac, m-am saturat sa ii caut eu(nu exagerat dar suparator) si foarte rar ei.. as dori unul sau 2 prieteni sa-i stiu ca ii am si cel mai important sa pot avea baza in ei la nevoie,chiar in situatii rare...ieseli,gaseli... nu cum mi s-a intamplat in seara asta sa vreau sa ies si spre dezamagirea mea sa descopar ca m-am bazat degeaba si am pierdut..

    RăspundețiȘtergere
  20. definitia prieteniei fiecare si-o alcatuieste singur. frumusetea lucrurilor vine din faptul ca, uneori, gasim aceeasi definitie la ceilalti. si dincolo de definitie, gasim si substante comune. iar ce urmeaza unii ar numi-o prietenie, dar stim de fapt ca nu avem nevoie de etichete ca sa nominalizam ceva ce stim ca exista si se intampla dincolo de cuvinte.
    frumoasa postare marius.
    miha p.

    RăspundețiȘtergere
  21. Am invatat ca lucrurile cu adevarat frumoase sunt surprinzator de simple. Exista doar momente de prietenie.

    RăspundețiȘtergere
  22. Prietenia vine de la sine intre oameni, nu este ceva planificat, forțat. Prietenia adevărată poate dura atunci cand unii oameni nutresc sentimente deosebite, unul față de celalalt. Pot fi prietenii durabile intre oameni de acelasi sex sau de sexe diferite, totul este să găsească anumite compatibilitati si dusponibilitati. Am prietenii care dureaza de peste 40,30,20 de ani cu oameni care mi-au infrumusetat viata. Exista însă si "singuraticii", acei oameni care se simt bine singuri si care doar socializeaza fara prea multe implicații sufletesti. Simplul fapt ca te preocupa problema dovedeste ca esti un om deosebit.

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...