luni, 18 iulie 2011

Apa pentru elefanti

            Nu citesc foarte mult. Nu citesc nici macar mult. De fapt nu prea mai citesc in ultimul timp din pricina programului foarte incarcat. In schimb am un mare noroc. Atunci cand o fac dau peste carti care imi fac bine, de care sufletul meu are nevoie. Carti in care gasesc raspunsuri la intrebari care ma macina si la care caut raspuns de ceva timp. Nu numai ca nu le caut, ca nu le cumpar, pur si simplu le primesc in dar. Se spune ca nu noi ne alegem animalele de companie ci ele ne aleg pe noi. Probabil asa se intampla si cu cartile.
„Apa pentru elefant” de Sara Gruen. Asta e cartea pe care am primit-o in dar si care oarecum m-a ales sa o citesc. Mi-a fost strecurata fara sa-mi dau seama in geanta ca ceva extrem de pretios. Am deschis-o destul de neincrezator. Titlul nu-mi spunea nimic. Si apoi sa-ntamplat minunea. Pur si simplu nu am mai putut sa ma despart de ea.
Nu vreau sa va povestesc cartea, ar fi pacat sa va stric bucuria, vreau doar sa va spun de ce atunci cand am inchis-o m-am simtit fericit.
Mi-a reamintit (pentru a nu stiu cata oara) ca fiecare dintre noi suntem speciali. Ca fiecare avem povestile noastre extrem de interesante. Ca viata fiecaruia dintre noi este cel mai senzational spectacol de pe pamant.
Uitam. Pur si smplu uitam multe lucruri care ti s-au intamplat de-a lungul timpului ba chiar, pe unele, ne caznim sa le uitam. Fie ca nu ne-au placut, fie că ne-au durut, fie că ni s-au parut penibile. Si uite asa ne trezim intr-o buna zi ca am taiat din filmul vietii noastre personaje si cadre cu adevarat importante doar pentru ca nu aveau o lumina buna sau ca ni s-au parut jucate prost.
M-am bucurat ca m-am intalnit in drumul meu cu romanul Sarei Gruen, despre care nu stiam nimic pana acum, poate pentru ca vorbeste despre lumea spectacolului (a circului), o lume tare draga mie. O lume in care „totul e o iluzie si nu e nimic rau in asta. Asta vrea lumea de la noi. Asta se asteapta sa le dam”. Vorbeste despre lumea din spatele scenei, oamenii din umbra unui spectacol mare, care nu sunt ei nici cei mai frumosi, nici cei mai curati, nici cei mai buni sau destepti, dar care devin niste ingeri atunci cand monteaza decorul sau aranjeaza recuzita sau lumina. Si care, atunci cand incepe marele show, se retrag indeva in umbra unde nu pot fi vazuti si ne vegheaza. Au grija ca „artistii” sa poata straluci in voie. Nu vor sa li se vada mainile muncite, oboseala, lacrimile si emotiile. Lumea lor e surprinsa incredibil de bine in roman.
Apoi mi-a placut pentru ca vorbeste cu atata delicatete despre batranete. Delicatete si umor. „Una dintre cele mai mari umilinte ale batranetii este faptul ca lumea tine mortis sa te ajute cu lucruri precum baia si mersul toaleta”.
Mi-a mai amintit cat de vulnerabili suntem si cat de usor se poate schimba cursul vietii noastre. Cat de imprevizibil e totul, si cât de efemer. Ca ar trebui sa ne bucuram de fiecare momentel, chiar daca nu e cel mai bun, oricand poate fi mai rau.
Asadar… suntem in America Marii Crize din anii 30. Incercand sa-si afle drumul in viata, tanarul Jacob Jankowski sare din mers in trenul unui vestit circ ambulant. Printre acrobati, imblanzitori de lei, inghititori de sabii, invata sa rada si sa planga, sa urasca si sa iubeasca. O carte despre seductie magica, despre viata ca spectacol perpetuu, despre stralucire si suferinta si mai ales despre iubire.
Am inchis cartea, m-am uitat in jur si am fost fericit (e drept, eram in fata marii).
Mergeti la Carturesti si cautati „Apa pentru elefanti”, poate o sa vi se intample si voua la fel.
Multumesc Denisa Comanescu
Multumrsc Laurentiu
P.S. Personajul meu preferat e Rosie :))
       Astept impresii

14 comentarii:

  1. Eu am vazut filmul, si am fost impresionata. A fost un film ca un pansament, genul ala de film pe care il vezi si te linisteste, iti transmite liniste. Sa te uiti si la film, daca tot ai citit cartea:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Acum am aflat ca exista si un film :)))Tare curios sunt sa-l vad

    RăspundețiȘtergere
  3. Cartea bate filmul :)
    Este excelenta. Spre ultimele pagini m-am intors repede la primele pentru ca mi s-a parut ca intelesesem gresit cine restaurase ordinea.(nu zic cine, ce, cum ca nu-i corect fata de cei care citesc aici si n-au citit inca ) Asa era,nici nu se putea altfel. M-am gandit ulterior ca domnul din debutul cartii n-ar fi putut vorbi atat de impacat despre viata lui daca lucrurile ar fi stat altfel.
    Cat de norocos a fost ca si-a condus viata, de la un moment dat incolo, pana la sfarsit asa cum a vrut.Si cred ca a fost norocos si pentru ca s-a intalnit cu oameni potriviti atunci cand a avut nevoie. Pana si doamna de la azil a avut rolul ei, ca sa nu mai spun despre directorul circului din final.

    In schimb, ce m-a terminat a fost diferentierea dintre artisti si cei care" duceau apa pentru elefanti"; toti oameni, numai ca unii sclipeau in lumini, altii munceau ca cei dintai sa sclipeasca.


    Desi am zis ca filmul e batut de carte, trebuie sa admit ca scena in care Rosie e invatata sa asculte am vazut-o partial cu mainile la ochi si jelit. Scena e mai puternica ca cea din carte, poate pentru ca filmul e destul de bine facut din punctul asta de vedere: emotii multe, la vedere.


    Asadar, cartea e de citit, filmul de vazut si iar cartea de citit, obligat prieteni sa citeasca, imprumutata cartea -literatura obligatorie :) (asa a fost in cazul meu)

    RăspundețiȘtergere
  4. pentru moment am vazut doar filmul si e f misto :) go see it ;) as vrea sa citesc si cartea, though...

    RăspundețiȘtergere
  5. Filmul este impresionant merita vazut

    RăspundețiȘtergere
  6. Deloc in aceeasi ordine de idei, va recomand domnule Manole, un autor care sigur va va monopoliza:), daca nu a facut-o deja...Kurt Vonnegut...Mai ales o carte pe nume HOCUS POCUS...Si insistati asupra motto-ului mult, inainte de a intra in lectura cartii...E in egala masura vindecator si provocator de luciditate!

    RăspundețiȘtergere
  7. Am citit cartea, am vazut si filmul( desi ma temeam ca o sa ma dezamageasca, este un film bine realizat), Apa pentru elefanti mi-a reamintit ca oamenii uneori pot fi "animale" si ca viata are planurile ei cu noi pentru a ajunge sa fim impliniti.

    RăspundețiȘtergere
  8. am terminat cartea de citit acum 3 zile ..am citit-o la Vama Veche ..tot primita cadou de ziua mea ..uitata si regasita acum inainte sa plec la mare...:)))aceiasi senzatie , de fericire si libertate..o sa ma tina putin...poate am noroc de urmatoarea carte
    p.s am auzit ca filmul e slabut...nu cred ca vreau sa l vad...imaginile din capul meu sunt de neinlocuit..te pup

    RăspundețiȘtergere
  9. p.s Rosie se va numi urmatorul animalut din viata mea:))

    RăspundețiȘtergere
  10. cartea este superba...pur si simplu nu ma puteam opri din citit...astazi am vazut si filmul insa ii mult mai deosebita cartea..:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Acum imi pare rau ca am vazut filmul inainte. Ador sa citesc si sa-mi pun imaginatia la munca dar o sa citesc si cartea si o sa fac abstractie de ceea ce am "primit" de la film.

    RăspundețiȘtergere
  12. buna ziua ! va rog frumos un link de la film....;)))

    RăspundețiȘtergere

Oshawa sau nu

 Nu m-am apucat de oshawa... asta asa, ca sa nu credeti despre mine ca sunt un tip consecvent si care isi tine promisiunile . Nu, nu sunt. A...